Din Pasul Rotunda pe Vârful Omu, iarna, Munţii Suhard

Zăpada este îngheţată, temperatura destul de scăzută. Privim spre sud-est, unde observăm o stână aflată încă în umbra muntelui iar mai sus un culoar printre pădurile de pe versanţii muntelui. Prin acel culoar vom urca (foto 3). Peisaj de basm (foto 4). Suntem în Poiana Rotunda şi facem fotografii mai ales spre partea nordică a acestor munţi, unde soarele luminează cu putere crestele (foto 5). Urcăm încet, zăpada nu pune probleme deosebite deşi este depus un strat consistent (foto 6). După ce depăşim prima pantă ajungem pe un platou întins unde suntem din nou copleşiţi de frumuseţea peisajului. Urcăm următoarea pantă (foto 7) admirând în dreapta noastră, în sensul de urcuş, norii care se adună dinspre Valea Someşului Mare, aflată la sud de Pasul Rotunda, nori destul de joşi care lasă se se vadă din nou cele trei vârfuri din Munţii Rodnei (foto 8). Soarele este suficient de sus acum şi străluceşte cu putere.

După ce depăsim această pantă zărim continuarea traseului şi chiar ţinta noastră, Vârful Omu (1932 m) (foto 10). Facem pauze dese pentru a admira pe îndelete superbul peisaj (foto 11). Urmează un urcuş lejer, pe o pantă mai mică (foto 12). Spre vest, norii acoperă aproape complet Pasul Rotunda (foto 13). Spre Transilvania nu se mai vede nimic către vale (foto 14).

După ce mai urcăm câteva sute de metri, observăm creasta finală care conduce spre vârf (în stânga în imaginea 15), creastă ce pare foarte aproape însă vom constata că mai avem de depăşit câteva obstacole până la ea. Mai parcurgem câteva sute de metri şi vedem că avem de coborât destul de mult până într-o şa adâncă, unde se află o stână (foto 16). Începem coborârea pe un soare foarte puternic dar şi frigul este pe măsură aşa că se compensează unul pe altul (foto 17). Depăşim stâna şi admirăm în stânga noastră faţă de sensul de mers limita superioară a unei frumoase păduri de conifere (foto 18). Urmăm apoi creasta muntelui unde vom fi atenţi să nu ne abatem prea mult spre stânga din cauza cornişelor de zăpadă (foto 19). Iată o imagine spre înapoi (foto 20). 

Ajungem în partea superioară a unei alte imense poieni (foto 21) unde, spre dreapta noastră faţă de sensul de mers, către vale, observăm mai multe stâne (foto 22). Norii încep să se ridice din văi (foto 23). 

Panta devine mai mare, zăpada la fel. Pe alocuri stratul de zăpadă cedează sub greutatea noastră şi ne afundăm. Vedem Valea Râului Someşul Mare şi zărim în depărtare, în ultimul plan, Munţii Bârgăului (foto 26). Cu cât urcăm condiţiile sunt mai vitrege, zăpada mai mare iar copacii din ce în ce mai mici şi acoperiţi complet cu zăpadă (foto 27). Aproape de partea superioară a acestei pante zărim multe „moviliţe” de zăpadă, care nu sunt altceva decât acei mici copaci, probabil brazi, care s-au încumetat să crească până la această altitudine iar acum sunt acoperiţi complet de zăpadă (foto 28). Din vârful pantei pe care am urcat-o zărim porţiunea finală pe care o mai avem de străbătut (foto 29). Încet, încet ne refacem toată echipa în locul de unde ne vom avânta spre vârf (foto 30). Urmează o porţiune mai lejeră, cu pantă mai mică (foto 31). 

Observăm adesea cum s-a depus zăpada şi cum a viscolit (foto 32). Dăm însă peste alt obstacol care ne va pune piedici până aproape de vârf. Suntem într-o porţiune cu jnepeni, care este acoperită cu zăpadă îngheţată, suficient de rezistentă dar, pe alocuri cedează totuşi sub greutatea noastră aşa că ne afundăm destul de mult iar efortul de a ieşi este destul de mare (foto 33). Mai sus depăşim ultima porţiune cu vegetaţie (foto 34) şi chiar coborâm foarte puţin, într-o ultimă şa. Această porţiune pune din nou mici probleme dar înaintăm (foto 35). 

Zăpada are cele mai neobişnuite forme, făcute de viscol (foto 36). Privim spre nord (foto 37). Copacii acoperiţi cu zăpadă arată uimitor (foto 38). Urcăm printre ei (foto 39); unul atrage atenţia în mod special, având chipul unui om (foto 40).

Din ultima şa în care ajungem (foto 41) începe asaltul final spre vârf. Panta este din nou destul de mare (foto 42). Spre dreapta muntele parcă fierbe, vântul se simte mai mult iar temperatura se face şi ea simţită tot datorită vântului (foto 43). Spre înapoi, către vest, Munţii Rodnei sunt aproape complet acoperiţi cu nori (foto 44). 

Ajungem în creastă, unde zărim crucea din vârf, acoperită complet de zăpadă. Suntem la 1932 m, pe Vârful Omu (foto 46). E frig, vântul bate destul de tare dar peisajul este superb (foto 47). Ne gândim cum am ajuns aici şi pe traseul de pe creasta principală descris la https://sites.google.com/site/romanianatura36/home/carpatii-rasariteni/suhard/muntii-suhard-parcurgerea-crestei. De la cabana Croitor şi până aici am făcut 6 ore, cu tot cu popasuri.

Coborâm până la poiana din imaginea 22. Timpul fiind destul de înaintat decidem să abandonăm traseul de creastă pe care am ajuns aici şi să coborâm spre drumul 17D pentru a ajunge din nou la cabana Croitor. Zărim undeva mai jos, spre stânga faţă de sensul de coborâre, deci spre vest, urma prin zăpadă a unui drumeag care probabil duce spre stânele din această poiană. Ne îndreptăm spre acel drumeag. Coborâm destul de mult şi la liziera pădurii găsim drumeagul (foto 50). Urmăm în coborâre acel drumeag care face multe serpentine prin pădure. Mai jos, ajutaţi de zăpada care este destul de mare, tăiem o serpentină şi coborâm direct spre un pârâu pe care îl zărim printre copaci. O dată ajunşi la acest pârâu (foto 51) îl urmăm spre vale. 

Suntem pe un drum forestier care urmăreşte îndeaproape acest pârâu iar mai jos intersectăm un alt drum forestier, circulat. Se întunecă repede iar înserarea ne prinde la intersecţia drumului forestier pe care am coborât cu drumul 17D. Acolo, pe o tablă, aflăm că drumul pe care am coborât se numeşte Zmeul.

O dată ajunşi la drumul 17D ne abatem spre dreapta faţă de sensul de coborâre. Avem de parcurs ceva mai mult de 7 km în urcuş până în Pasul Rotunda şi până la cabana Croitor. Ajungem pe întuneric, după ce parcurgem distanţa la lumina frontalelor. În cabană ne aşteaptă ceai cald şi cabanierul Liviu, cu vorba sa domoală. După o masă caldă somnul ne cuprinde imediat.