Traversare peste Obcinile Brodinei, de pe Suceava pe Brodina

Am pornit într-o geroasă zi de ianuarie 2016 să traversăm această obcină de la nord spre sud. Cu mijloace de transport am ajuns până în capătul dinspre amonte al satului Brodina, la Valea Sadăului, loc din care sau prin care am mai făcut trasee cum ar fi cele descrise la şi la.

De la Sadău pornim în amonte, pe drumul care duce spre satul Ulma, drumul 209G, în sens invers faţă de ultima parte a  traseului de-a lungul Râului Suceava descrisă la. Este dimineaţă, soarele nu este prea sus iar gerul este puternic (foto 1). Râul Suceava este parţial îngheţat şi s-au format sloiuri (foto 2).

După aproximativ 5 km de la Valea Sadăului se desprinde pe partea stângă în sensul de mers spre Ulma drumul forestier Mlaca (foto 3). Pe aici am traversat Râul Suceava, dar în sens invers, în călătoria de-a lungul lui (imaginea 60 de la). Ne vom înscrie pe acest drum forestier (foto 4). 

La câteva sute de metri parcurşi pe acest drum zărim pâraie îngheţate laterale prin văi destul de înguste (foto 5). Prin pudra de zăpada proaspăt depusă zărim tot felul de urme de animale sau păsări (foto 6 şi 7).

Ne bucurăm mult când după un cot al drumului ajungem la o porţiune unde soarele încălzeşte (foto 8). Panta nu este prea mare iar direcţia generală a drumului este nord-sud. Ne trage atenţia prin mişcare, printre crengi de brad, o pasăre deosebită pe care o zărim parţial (foto 9). Panta creşte puţin şi mai sus trecem peste o porţiune de drum care pare să fie des frecventată de animale (foto 10). Mai sus drumul este modernizat recent pe o porţiune de mai bine de 1 km.

Undeva pe dreapta în sensul de urcuş observăm o alunecare de teren destul de mare (foto 11) şi privim spre înapoi (foto 12). După o oră de la intrarea pe acest drum ajungem la capătul său. De acolo vom urca pe pârâul principal, spre stânga în imaginea 13. 

În timpul urcuşului apar des alte pâraie de pe versanţi însă noi vom urca mai departe pe acelaşi pârâu principal (foto 14). În această perioadă a anului trebuie să fim atenţi la desele porţiuni cu gheaţă. Deşi le-am putea ocoli uşor dacă ne-am deplasa undeva mai sus, totuşi, din cauza deselor văioage laterale ar fi fost mai obositor de urmărit pârâul aşa că urcăm cu grijă pe marginea porţiunilor îngheţate (foto 15). Sunt buni colţarii pe aceste porţiuni (foto 16).

Urcând, pârâul se îngustează treptat semn că ne apropiem de izvorul lui (foto 17). Valea devine mai abruptă şi preferăm să urcăm pe malul drept geografic, dar stâng în sensul de urcuş. Întâlnim un drumeag care pare circulat şi observăm o potecă spre dreapta noastră. Spre acea potecă ne îndreptăm (foto 18). Trecem pe lângă un mic trunchi de copac scobit, unde se află un izvor, înghetat acum şi urcăm o pantă ceva mai abruptă dar scurtă unde vedem urme de om. Poteca ne conduce spre o poiană unde se zăresc case, exact pe creasta Obcinii Brodinei (foto 19). Ieşim din pădure într-o splendidă poiana însorită, pe lângă un gard din bârne (foto 20). Foarte puţin mai sus se află o casă din lemn, nelocuită la data când am ajuns pe acolo iar undeva spre dreapta faţă de sensul de urcuş se mai observă câteva case. Suntem în vecinătatea Vârfului Zalomestra (1162 m), aflat în stânga noastră în sensul de urcuş şi a cătunului cu acelaşi nume.

Începem să avem vizibilitate spre sud şi vest. Zărim o creastă secundară care se desprinde din creasta pe care suntem şi coboară spre Valea Brodina (foto 26) iar ceva mai încolo zărim partea nordică a Obcinii Feredeului, peste Valea Brodina în care vom coborî (foto 27). Apropiindu-ne de următoarele case auzim lătrat de câine, semn că acolo sunt oameni (foto 28). Peisaj uimitor, dar mai mult ne uimesc oamenii care au curaj şi voinţă să trăiască destul de izolaţi pe aceste înălţimi. Avem vizibilitate deplină spre sud, unde zărim câteva poieni pe primele creste ale Obcinii Feredeului (foto 29). Privim spre înapoi, către prima casă pe care am întâlnit-o la ieşirea în creastă (foto 30). 

Poteca nu duce direct spre vale ci trece prin curtea altei case aflată în alt grup, pe care o întâlnim ceva mai jos. Doi câini se uită spre noi din cuştile lor (foto 34). Depăşim această locuinţă şi coborâm câteva zeci de metri printr-un loc îngrădit aparţinând încă acestei ultime locuinţe pe lângă care am trecut. Din acel loc zărim undeva spre dreapta în coborâre o altă casă, pe un mic platou (foto 35), apoi depăsim o poartă pe unde intrăm în pădure (foto 36). Urmăm urmele prin zăpadă care se abat spre dreapta în coborâre şi găsim un drumeag mai jos (foto 37).

În câteva sute de metri ajungem la un drum care pare să fie construit relativ recent (foto 38). Ne înscriem spre vale pe el şi observăm destul de des de-a lungul pârâului care îl însoţeşte mici baraje unde apa este îngheţată (foto 39). Mai avem de parcurs 2 km şi traversăm podul peste Râul Brodina (foto 40), ajungând la Valea Brodinei. De pe pod privim spre aval (foto 41).