Vânt aspru în Peştera 3 de la Piscu Negru, Munţii Făgăraș / Făgăraşului
1
La Piscu Negru, pe la 1200 metri altitudine pe drumul transfăgărășan, de-o parte si alta a lui, se inalta o mica asezare, in special cladiri destinate turismului. De aici avem priveliste spre inaltimi, pana mai sus de cota 2000 metri. In prim planul din stanga imaginii 1 functiona pana in 1989 o puternica prospectiune miniera (imaginea 2), galeria prin care circula trenul aflandu-se chiar sub inaltul Varf Podeanu (harta si ghidul Făgărașului la).
2
In aceasta mina, frontul de lucru a debusat la un moment dat, la 1195 metri altitudine, intr-o galerie cu cascade, apartinand Pesterii 1, cea mai lunga din masiv in prezent (vezi). Aceasta cavitate, ca si toate celelalte din galeria de mina, au fost explorate de Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti (intreaga poveste a descoperirilor si descrierea pe larg a pesterilor le gasim la).
Dupa debutul galeriei de mina in roca de sisturi, acolo unde se mai pastreza armatura (imaginea 3), prospectiunea evolueaza in calcare (imaginea 4), mai precis dolomite, pentru ca si magneziul este prezent in structura muntelui.
3
4
5
6
Pe peretele stang apare o fisura/ diaclaza, de unde de obicei apa se scurge abundent (imaginile 5, partea ei de sus si 6, zona de jos). Aici sunt intrarile in Pestera 3 de la Piscu Negru (harta 7), pe care noi am explorat-o de la primii metri, pentru ca minerii nu au fost curiosi sa se harsaie de coltii duri din perete, intrepatrunsi dinspre stanga si dreapta.
7
Galeriile sunt incomode si pe mai departe, umede, reci, dar formele din pereti, podea si tavan erau promitatoare pentru o descoperire interesanta. Cand am ajuns la cota +7,5 metri ne aflam in fata unui obstacol de piatra redutabil, dincolo de care galeria continua si se auzea curgerea unui parau. Cioplirea obstacolului a necesitat mai multe deplasari; in ciuda faptului ca lucram cu barosul roca dura, vantul violent din acest loc ne ingheta imediat. Nu mai intalnisem un asemenea transfer violent de aer in alte pesteri, cam o mie, pe care le descoperisem si explorasem. Am venit cu manusi de lana pura si cu cagule de lana, ca sa rezistam temperaturii incomode. Vantul ne zbura in ochi colturile de stanca pulverizate de baros si misca pietricelele de pe podea!
In vreme ce avansam chinuitor de incet la acest obstacol, continuam si explorarile la celelalte puncte de interes speologic din galeria miniera. La un moment dat, undeva departe de marginea din stanga a hartii 2, am largit un mic gol din perete, pentru a privi mai bine vana consistenta de apa care circula pe acolo. Lichidul a inceput sa se dreneze in galeria de mina dar conducta naturala prin care el trecuse era mult prea ingusta ca sa incercam sa o largim. Surpriza mare! Am descoperit apoi ca vantul incetase in Pestera 3 si apa nu mai circula nici ea dincolo de obstacolul de piatra pe care pana la urma l-am depasit, descoperind partea de vest a cavitatii (harta 7).
(Informatii despre Pesterile de la Piscu Negru au fost preluate, fara citarea autorilor, de hotii de la Asociatia impreuna pentru tine, care denigreaza Romania, mintind, nu o data, dar folosind pentru minciuni fonduri europene (vezi)).
text: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)