Peştera Lii, anul 2012, acces
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Pestera Lii se afla in Podisul Somesean, pe raza satului Cuciulat. Accesul spre aceasta localitate este usor (vezi harta, extras din Atlas turistic si rutier, de Vasile Dragomir, Grigore Toma, Petru Bulugu, Gheorghe Ciobanu, Editura Fast Print Bucuresti, 1993). Se poate ajunge fie dinspre Jibou (urmand cale de aproape 22 km drumul 1H) fie dinspre Dej (urmand cale de aproape 58 km mai intai drumul E58, pana la iesirea din satul Perii Vadului, iar de acolo drumul 1H). Se poate ajunge si cu trenul la Cuciulat.
19 august 2012 Am ajuns dis de dimineata in gara C.F.R. Cuciulat, aflata pe malul drept al Somesului. Stand cu spatele la cladirea garii, imediat dupa calea ferata, in fata noastra se afla DN1H iar dupa drum o frumoasa faleza calcaroasa (foto 1).
2
Iesim din gara la soseaua asfaltata si ne abatem spre dreapta, circa 200 m, pana traversam un pod. Din acel loc parasim DN1H si ne abatem peste alt pod, spre stanga. Imediat ajungem la intersectia din imaginea 2, unde urmam directia data de sageata rosie, adica dreapta. Urmam pe malul drept geografic un mic parau, care izvoraste chiar de la pestera, cateva sute de metri si, dupa ce travesam un mic podet, ajungem la intersectia din imaginea 3. Drumul spre pestera este dat de sageata rosie insa am preferat mai intai sa ne abatem pe drumul din dreapta imaginii, in urcus usor, circa 150 metri, pana intr-un loc deschis de unde avem frumoasa perspectiva asupra zonei aflate la sud-vest de Cuciulat (foto 4).
3
4
Desi se poate si de aici ajunge la pestera fara sa mai fim nevoiti sa revenim la intersectia din imaginea 3, existand poteci, este convenabil totusi sa ne intoarcem. Asadar, ajungem din nou in locul marcat de sageata rosie si dupa cum se observa, drumul se opreste in poarta unei gospodarii. La data cand am fost era parasita; se pare ca este folosita doar cand proprietarul vine la cosit iarba. Traversam curtea acelei gospodarii, pe o poteca foarte bine vizibila. Intram apoi intr-o mica livada de pruni. Paraul pe care il urmam este undeva in stanga noastra in sensul de urcus. Undeva este si un prag artificial din ciment. Treptat, paraul devine din ce in ce mai mic, pe o distanta de cateva sute de metri, pana ajungem in locul de unde apa iese din pamant. Acolo este si un izbuc captat; din cauza secetei prelungite apa nu mai avea nivel suficient de mare pentru a iesi prin teava montata special. Urcam inca foarte putin pe o albie uscata acum (foto 6) si ajungem imediat la intrarea in pestera (foto 7). Stand cu fata la intrare, in dreapta se observa un jgheab sapat de apa care curgea odata pe aici (foto 8) iar in stanga sunt alte forme lasate de apa (foto 9). Ne echipam cu surse de lumina si patrundem intr-o galerie inalta, strabatuta de un firav paraias (foto 10). Undeva in stanga se observa un loc pe unde probabil ca uneori iese apa. Pe un perete, aflat in dreapta noastra in sensul de mers, se observa o mica scurgere parietala (foto 12).
6
7
9
9
10
12
Undeva mai sus, cateva fisuri completeaza aspectul pesterii. Patrundem mai departe pe galerie (foto 14). Pe podea se vede urma lasata de paraul acum secat. Depasim o mica portiune cu pietre mai mari. Pe pereti sunt putine concretiuni. Dupa 50 m de la intrare ajungem la un sifon (foto 18). Aici parcursul nostru inceteaza; mai departe este nevoie de echipament special pentru a inainta. Ne intoarcem spre intrare, care vazuta din interior arata ca in imaginea 19.
14
18
19
Pestera este interesanta si atat cat putem vedea fara echipament special. La intrare sunt amenajate cateva trasee de escalada, peretii calcarosi, nu prea inalti, oferind o buna zona de catarare.
continuarea explorărilor şi cartărilor