Peşterile din Păltinetu, Munţii Grohotiş, importante şi la nivel mondial
Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
Recorduri
Pestera lui Moraru din Paltinetu a fost prima cavitate descoperita in Muntii Grohotis, in anul 1977; record de altitudine (1310 m) si de ramificare (2,4) pentru pesterile dezvoltate in gresie. In anul 1978, Pestera din Vf. Paltinetu preia recordul de altitudine (1318 m). In 1979, continuarea cartarilor in Pestera Mare din Paltinetu a stabilit cel mai mare indice de ramificare (5,38) pentru pesterile in gresie din Romania.
La sfarsitul anului 1980, o statistica mondiala facuta pentru golurile subterane dezvoltate in gresie situa Pestera Mare din Paltinetu - in ceea ce priveste lungimea - pe locul zece in Europa si respectiv nouasprezece in lume.
Istoricul explorărilor
In martie 1977, bucurestenii Gabriel Silvasanu si Ica Giurgiu au descoperit si explorat in zona Vf. Paltinetu (vezi harta 1) - in urma unor informatii plecate de la fratii Costel si Stefan Moraru din Stefesti, insotiti de acestia doi si de profesorul Gheorghe Mocanu din Slanic - trei pesteri formate in gresie, cumuland 102 metri dezvoltare si 22 metri denivelare.
In mai 1978 a avut loc o noua actiune de cercetare, la care au luat parte: Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu si Dan Nanu (toti de la Clubul „Emil Racovita” Bucuresti), Nicolae Dilimot si Ion Savu (din Stefesti).
In iunie 1979, echipa compusa din Gabriel Silvasanu, Nicolae Dilimot si Ion Savu a mai descoperit o pestera si a gasit scurte - dar dificile - continuari in Pestera din Vf. Paltinetu si in Pestera Mare din Paltinetu.
In noiembrie 2000, Ica Giurgiu, Cristina Lazar si Silviu Chiru au revazut zona carstica din Vf. Paltinetu, constatand modificari importante ale accesului in unele cavitati.
Perspective de explorare
Morfologia terenului permite existenta si a altor pesteri. Descoperiri se pare ca inca se pot face in special in zona acoperita cu padure situata la est de Platoul (golul alpin) carstic Paltinetu. Faptul ca unele intrari si-au redus dimensiunile sau chiar sunt astupate se datoreaza atat proceselor geomorfologice specifice rocii, cat si greutatii zapezii sau unor interventii ale ciobanilor din zona.
Drum de acces
Din gara Slanic (vezi Muntii Grohotis, creasta) trecem peste deal si ajungem dupa 45 minute in satul Stefesti, la primarie. Mergem de aici in amontele Vaii Varbilau, trecem de Popasul Moraru si la circa o ora de la primarie, dupa ultimile case ale localitatii prin care trecem, se ramifica spre dreapta drumul forestier pe Valea Bradet.
Noi continuam spre amontele Vaii Varbilau, tot pe drum forestier. In curand valea se ingusteaza, treptat, panta ei creste, intram in chei cu pereti abrupti, in general acoperiti cu vegetatie; pe talveg sunt mici cascade. Drumul urca cateva serpentine largi, iesim din chei, valea se largeste. Dupa aproximativ 1½ ore de la ramificatia drumului forestier spre V. Bra-det ar trebui sa trecem pe malul drept al V. Varbilau si sa urcam brusc, continuu, panta inclinata, impadurita, timp de 60 minute, lucru destul de dificil de realizat pentru ca vegetatia este deasa, fara vizibilitate prea generoasa care sa ajute la orientare. Sunt si poteci ciobanesti sau forestiere care suie prin aceasta padure, spre Platoul Paltinetu (imaginea 20), dar debutul lor este greu de localizat. Busola este absolut necesara pentru a tine directia dorita. In padure pot apare in calea noastra zone stancoase, cu denivelari abrupte; ele trebuiesc ocolite in caz ca nu am reusit sa gasim o poteca spre platou.
20 Relief pseudocarstic pe gresii, Vârful Păltinetu. (foto: Ică Giurgiu, Cristina Lazăr)
Panta pe care am suit si padurea se termina la marginea unui platou lung de circa 500 m, lat de circa 200 m, denivelat de forme negative produse de procese carstice si/ sau greutatea zapezii (imaginea 20). Platoul este dominat, spre marginea sa nord-vestica, de Vf. Paltinetu (1317 m). Mici cursuri temporare apar la topirea zapezilor sau imediat dupa precipitatii lichide importante.
De pe acest platou se poate cobori, spre sud sud-est, trecand pe marginea dreapta a unor versanti impresionanti - vizibili dinspre sud de la mare distanta - spre localitatile Lutu Rosu si apoi Bertea.
Tot de pe platou, o poteca lata in general, trecand la inceput printr-o zona cu forme carstice si nivale, usor de identificat si urmat, foarte pitoreasca, se indreapta spre nord catre Muntele Secar, permitand accesul spre vest, catre Vf. Craitei sau spre creasta principala a masivului.
Forme specifice
Platoul Paltinetu este format pe gresii masive, cu intercalatii marno-argiloase. Versanti, trepte antitetice, doline, ingemanari de doline, ponoare, avene, pesteri, lapiezuri sunt prezente pe suprafata sa, mai amplu sau mai modest dezvoltate. Zona cu padure care il inconjoara spre sud-est, est si nord-est cuprinde aspecte pseudocarstice asemanatoare cu cele enumerate mai sus, mai putine la numar, estompate de litiera.
Peştera din Vf. Păltinetu
Numar de catalog 63/5 (harta 21, imaginea 22, harta 23). 84 metri dezvoltare, -16 metri denivelare. 1318 m altitudine. Identificata pe 30 aprilie 1978 de Nicolae Dilimot, Romica Moraru, Ninel Tabacu si Vasile Stoica, elevi din Stefesti. Explorata si cartata pe 63 m lungime si -14 m denivelare, la 14 mai 1978, de Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu, Nicolae Dilimot, Ion Savu, Dan Nanu. In iunie 1979, Gabriel Silvasanu coboara un put de 6 m in extremitatea nordica a pesterii, stabilind cotele actuale.
harta 21, localizarea peşterilor
22 Peştera din Vârful Păltinetu, intrarea (foto: Ică Giurgiu, Dan Nanu)
harta 23, Peştera din Vârful Păltinetu
Intrarea era situata la cativa metri sud-vest de Vf. Paltinetu, langa niste arbusti; in prezent este astupata, dar noi posibilitati de acces in cavitate s-au format imediat spre est de locul ei. De acesti arbusti se prindea o scara de 10 m, pentru a cobori un put de 5 m (0,8 x 0,4 m la gura).
Dupa 8 m in linie dreapta de la intrare, galeria trece brusc de la 1 m la 2 m latime. In stanga, o saritoare de 2 m, extrem de ingusta la buza, duce intr-o galerie de 12 m lungime, care coboara pana la cota -13. In dreapta, se coboara la liber un put de 7 m, apoi urmeaza o galerie plana de 12 m lungime.
Pe galeria principala trecem trei saritori, apoi ajungem la un put de 6 m. La baza lui se desfac doua galerii care devin impenetrabile dupa cativa metri. Pe podeaua intregii pesteri sunt bolovani prabusiti. Planul galeriilor a fost realizat de Ica Giurgiu si Gabriel Silvasanu.
Peştera lui Moraru din Păltinetu
Numar de catalog 63/2 (harta 21; imagini 24, 25; harta 26). Lungime 43 m, denivelare -6 m. 1310 m altitudine. Descoperita in martie 1977. La baza stancilor din zona Vf. Paltinetu se afla intrarea pesterii. Cavitatea incepe cu o galerie spatioasa de 8 m de unde se desprind trei ramuri. Galeria din mijloc este cel mai greu de parcurs, necesitand la un moment dat un ramonaj pe 30 cm latime, intre pereti fara prize. Cartare: Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu, Gheorghe Mocanu. Plan: Ica Giurgiu.
24 Peştera lui Moraru din Păltinetu (foto: Ică Giurgiu, Dan Nanu)
25 Peştera lui Moraru din Păltinetu (foto: Ică Giurgiu, Cristina Lazăr, Silviu Chiru)
26 Peştera lui Moraru din Păltinetu
27 Avenul 2 din Păltinetu
Avenul 2 din Păltinetu
Numar de catalog 63/6 (harta 21, harta 27). Lungime 15 m, denivelare -3 m. 1300 m altitudine. Descoperit pe 14 mai 1978. Gura lui, de un metru diametru, acum astupata, se deschidea la 283 m in linie dreapta de Pestera din Vf. Paltinetu si la 9 m nord de Avenul din Paltinetu.
Putul de 2 m de la intrare era de obicei umplut cu lemne. La baza lui se afla o galerie lunga de 13 m, cu bolovani prabusiti. O derocare in punctul K ar permite jonctiunea cu Avenul din Paltinetu. Cartare realizata de Ica Giurgiu.
28 Avenul din Păltinetu
Avenul din Păltinetu
Numar de catalog 63/3 (harta 21, harta 28). Dezvoltare 12 m, denivelare -5 m. 1300 m altitudine. Descoperit in martie 1977. Avenul incepe cu un put stramt, adanc de 3 metri. Ajungem pe o panta cu bolovani, plina cu schelete de oaie. Pe o galerie lunga de 9 m se atinge cota -5 m. Cartare: Ica Giurgiu.
29 Peştera Mare din Păltinetu
Peştera Mare din Păltinetu
Numar de catalog 63/7 (harta 21; harta 29). Lungime 240 m, denivelare -21 m. 1270 m altitudine. Descoperita la 22 aprilie 1978 de Gheorghe Mocanu si Gabriel Silvasanu. Este situata la marginea padurii din estul Platoului Paltinetu, la 409 m de Pestera din Vf. Paltinetu.
Se intra printr-un put de 6 m, cu 0,5 m diametru la gura, care pe parcurs se largeste. Coborarea se face cu ajutorul unei corzi sau cordeline prinsa de o radacina. Ajungem intr-o salita cu bolovani. Spre nord-est se desprinde o diaclaza cu argila pe care mai coboram un put de 2 m, apoi altul de 5 m, extrem de stramt si alunecos (la acesta utilizam, pentru sprijin si inaintare, o bucla de coarda sau cordelina).
Spre nord-vest ajungem la un put de 5,3 m, pe care il coboram pe scarita. De la baza lui, tot spre nord-vest, intram intr-un sistem de galerii format pe directia sud-est nord-vest. Roca este friabila si in multe locuri prezinta aspecte de clivaj. Ajungem intr-o galerie larga de 1,5 m, descendenta. Pe o ramificatie a ei se atinge denivelarea maxima a pesterii, -21 m. Pe o alta ramificatie gasim placute de gips.
Daca de la putul de 5,3 m o luam spre sud-est, intram in cealalta jumatate a sistemului de galerii orientat nord-vest sud-est, directie pe care se dezvolta cea mai mare parte a cavernamentului. Depasind o stramtoare foarte ingusta intram intr-un culoar care pleaca spre stanga si spre dreapta, lung de 35 m. Inainte de saritoarea de 1,7 m din jumatatea lui nordica gasim 12 mici stalactite albe, contrastand puternic cu cenusiul pesterii.
Extensia pesterii este 44,6 m, coeficientul de ramificare (lungime totala/ extensie) 5,38. Cartare: Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu, Dan Nanu, Nicolae Dilimot, Ion Savu.
Peştera lui Mocanu din Păltinetu
Numar de catalog 63/4 (harta 21; harta 30). Dezvoltare 47 m, denivelare -11 m. 1290 m altitudine. Descoperita in martie 1977. Are in principal o unica galerie, inalta, pe parcursul careia sunt mai multe saritori. In zona celei mai mari dintre ele curge, pe mica distanta, un firicel de apa. Cartare: Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu, Gheorghe Mocanu. Plan: Ica Giurgiu.
30 Pestera lui Mocanu din Paltinetu
31 Peştera din Colţii Păltinetului
Peştera din Colţii Păltinetului
Numar de catalog 63/11 (harta 31). Dezvoltare 10 m, denivelare +2 m. 1210 m altitudine. Descoperita la 10 iunie 1979 de Ica Giurgiu si Gabriel Silvasanu.
Plecand spre sud-est de pe Platoul Paltinetu intram pe poteca ce coboara de-a lungul culmii dintre Vaile Bertea si Varbilau. Dupa ce iesim dintre arbusti apare un mic platou cu iarba care se termina spre sud cu un perete, surplombat pe alocuri. In marginea dinspre stanga a acestui platou, de un copac gros, legam o scara de 20 m. Dedesubt este o verticala de circa 60 m. Se coboara 14 m pe scara, pana la gura de 2x3 metri a pesterii. Urmeaza o galerie lunga de 10 m, cu bolovani prabusiti pe podea. Parcurgere, cartare: Gabriel Silvasanu.
Bibliografie
Claude Chabert, Paul Courbon - Atlas des cavites non calcaires du monde - Union Internationale de Speleologie, 1997, capitolul Romania (autor Ica Giurgiu), pagina 86
Ica Giurgiu - Peșterile din Păltinetu - Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti, nr. 5, 1977-1978
Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu - Noi descoperiri în Muntele Păltinetu - Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti, nr. 7, 1982
Ica Giurgiu - Pseudocarst în România - Cercetari Speologice, Clubul National de Turism pentru Tineret, volumul 1, 1992, Bucuresti, pagina 85