Cheile Turenilor, la nord de Cheile Turzii

Vasile Bouaru (Rădăuţi)

 

Cheile Turenilor sunt salbatice, peretii de calcar fiind apropiati in unele locuri pana la cativa metri. Pe parcursul lor intalnim cateva pasaje care trebuie trecute prin catarare, dar fara dificultati deosebite. Lungimea cheilor este de aproape 1850 m. Se pare ca aceste locuri au fost populate din timpuri stravechi, cheile oferind excelenta protectie.
Accesul in chei este usor. Din orasul Cluj ne deplasam pe E81/ E60 inspre orasul Turda, cale de aproape 20 km. Dupa aceasta distanta, pe dreapta in sensul de deplasare, se afla satul Tureni (vezi harta, autor Nae Popescu, Asaltul Carpatilor, Bucuresti, 1985).


              1

Parasim E60 si ne abatem pe drumul 103G la intrarea in satul Tureni. Chiar de la primii metri parcursi pe acest drum, in stanga noastra, nu foarte departe, zarim printre case, cheile (foto 1).
Strabatem apoi tot satul, cale de aproape 2 km si parasim la un moment dat drumul 103G care urca accentuat panta unui deal. Din acel loc noi ne abatem spre stanga, tot pe un drum asfaltat, circa 500 m, pana ajungem la intersectia din imaginea 2, de unde ne abatem spre dreapta, catre intrarea dinspre amonte in chei.

                                         2

Imediat ajungem intr-un loc de unde s-a exploatat piatra (foto 3).

                                 3

Undeva in fata noastra se vad primii pereti ai cheilor si ne indreptam spre ei (foto 4).

                                                  
4










Coboram o mica panta, rezultata in urma activitatii omului si ajungem langa micul parau care a sapat aceste minunate chei. Deja intram in alta lume, vegetatia este bogata, copaci mai mari sau mai mici, plante de tot felul, peretii inalti si foarte apropiati ne fascineaza (foto 5).


                                                        




5









Urmam o poteca printre ierburile inalte si pe langa parau. Locurile unde acest parau face unele coturi sunt marcate de mici bulboane (foto 6). Printre crengile copacilor ni se dezvaluie pereti de calcar albi, inalti, spectaculosi, unii mai compacti si altii parca formati din mai multe pietre.


                                                           6

Urmam mai departe poteca. Confruntarea dintre apa si stanca se vede la tot pasul (foto 9).

                                                       9

Din cauza secetei, la mijloc de august 2012 nivelul apei este mic si cheile mai usor accesibile (foto 10).

                                               10

Undeva mai incolo trebuie sa ne cataram pe versantul stang si dupa ce ajungem la o anumita inaltime deasupra paraului observam muntele cum se reflecta in apa (foto 11).

                                          11

Pereti abrupti strajuiesc de o parte si alta ingusta vale pe care inaintam (foto 12).

                                          12

Ajungem la o portiune unde apa a spalat stanca (foto 14) si probabil ca atunci cand nivelul ei este mai mare inunda acest loc.

                                                      14

Mai incolo, surplombe uriase fac de straja apei care curge domol pe sub ele (foto 15).

                                                              15

Ajungem din nou la o portiune pe care o traversam dupa o mica catarare, pe deasupra unei mici cascade (foto 16).

                                      16

Imediat dupa acest loc peretii devin foarte inalti pe ambele maluri (foto 17).

                                            17

In foto 18 am surprins un locuitor foarte des intalnit al acestor stanci, o acvila.

                                                                     
18

Caldura excesiva este domolita de umbra stancilor. Undeva spre inapoi mai zarim un colt de stanca impresionant (foto 19).

                                                                                                                19

In dreapta noastra, in sensul de mers, cateva forme detasate de stanca de origine, par sa supravegheze intreaga vale (foto 20).

                                                 20

Stanci care par sa se pravaleasca in prapastia de sub ele stau gata, gata sa cada. Un ac este si el prezent pe aici (foto 22).

                                22

Urmeaza iar o portiune de catarare si dupa ce o depasim facem o fotografie spre inapoi (foto 23).

                                                  23

In dreapta noastra, in sensul de mers, aproape de partea superioara a unui perete, se observa o arcada mare (foto 24).

                                          24

In stanga, valea da semne ca se largeste si face loc razelor soarelui. Calcarul alb este luminat feeric de soare (foto 25).

                                                     25

Apa a sapat un jgheab lung pe unde se strecoara anevoie (foto 26).

                                                   26

Dupa o curba valea incepe sa se largeasca, semn ca ne apropiem de iesirea dinspre aval din chei (foto 28).

                                    28

Suntem pe versantul drept geografic si ajungem la indicatorul din imaginea 29, care avertizeaza asupra urmatoarei portiuni pe care trebuie sa o strabatem.

                            29

Deoarece suntem exact in partea opusa intrarii dinspre aval in chei am preferat sa nu intram pe aceasta proprietate privata si am traversat pe malul stang geografic, de unde vom urca deasupra cheilor. In urcus mai fotografiem cateva stanci semete aflate pe versantul drept (foto 30) precum si ultimile stanci de la iesirea din chei (foto 31).

                                 30
                                         31

Valea pe care ar fi trebuit sa facem iesirea se vede in imaginea 32.

                                   32

Urcam mai departe pe o poteca intalnita, spre partea superioara a cheilor (foto 33).

                                             33

Ajungem si deasupra cheilor, de unde ne putem face o idee asupra adancimii lor precum si a peisajului din jur (foto 34).

                        34

O data ajunsi deasupra cheilor ne indreptam spre stanga fata de sensul de urcus, inapoi spre satul Tureni. Dintr-un punct mai inalt, marcat de o borna din beton, facem o fotografie asupra cheilor (foto 35) aflate in stanga noastra precum si in partea opusa, spre dreapta (foto 36).

                       35
                                             36

In dreapta noastra fata de sensul de mers se afla campii parjolite de soare, peisaj static fara pic de umbra. Doar cele cateva eoliene il mai inveselesc.
Mai parcurgem putin si putem fotografia locul pe unde am intrat in chei precum si satul Tureni (foto 37).

                   37

Spre inapoi se zareste cariera Sandulesti, aflata mai sus de Cheile Turenilor (foto 38).

                         38

Coboram spre sat, destul de aproape de buza superioara a cheilor. Undeva mai jos, foarte aproape de intrarea in sat, pe partea dreapta fata de sensul de coborare, la baza unei stanci, observam intrarea intr-o pestera (foto 39).

                                               39

Ne abatem pana acolo si dupa ce trecem pe sub un mic portal observam si intrarea in pestera propriu-zisa (foto 40).

                                                     40

Este o singura galerie, nu prea lunga, de aproape 10 m. In capat aceasta arata ca in imaginea 41 iar iesirea arata ca in imaginea 42.

                                                             41
                                                           42

Iesim din pestera si ajungem imediat la primele case din sat, ceva mai sus fata de locul in care am intrat in chei.

                                               
43

De aici putem reface drumul in sens invers sau putem sa ne abatem spre dreapta, pe drumul asfaltat, cale de 10-15 minute pana la iesirea din sat, unde ajungem din nou la E81/ E60, la 21 km de Cluj (foto 43).