Nucu şi Aluniş, biserici/ aşezări rupestre

Vasile Bouaru, Anca Cîrşmariu, Costică Martinescu, Corel Bosancu (Rădăuţi)

Multe vestigii rupestre, sapate in stanca, se afla in vecinatatea satului Nucu, comuna Bozioru, judetul Buzau (vezi hartile 1, 2). Multe dintre aceste vestigii au fost semnalate inca din Evul Mediu. Au fost cercetate prima data de Alexandru Odobescu, in 1871, insotit de pictorul elvetian Henri Trenk care a realizat un album de relevee si acuarele, pastrat la Cabinetul Stampe al Bibliotecii Academiei Romane. Se pare ca vestigiile rupestre sunt in numar de 29, rasfirate pe o arie relativ mica in jurul satelor Nucu - Alunis.

                                                                       harta 1, extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989

                                                                 harta 2, extras, autor Directia Topografica Militara

       Accesul in satul Nucu se face relativ usor. Din orasul Buzau sunt microbuze care merg pana in localitatea Fisici, sat aflat in Masivul Ivanetu, aproape de Nucu. Am luat si noi acest microbuz care ne-a lasat in centrul satului. Cerem informatii de la localnici pe care drum sa mergem spre satul Nucu. De unde ne lasa microbuzul exista un drum spre Nucu, pe langa o alunecare de teren, de fapt stanci desprinse dintr-un versant de deal. Dar localnicii ne sfatuiesc sa mergem pe firul unui mic parau pe unde scurtam la jumatate drumul. In foto 1, in dreapta se observa alunecarea de pietre pe langa care duce drumul clasic spre Nucu si pe care este si marcaj banda rosie iar spre stanga drumul pe care ne inscriem noi.

                                                       1

 

Imediat, drumusorul nostru capata aspect de poteca mai larga si urmareste indeaproape un firav fir de apa. La cateva sute de metri dupa ce ne-am inscris pe acest drumusor, pe partea dreapta in sensul de urcus intalnim cativa pereti din gresie foarte nisipoasa si alba (foto 2). Pe alocuri intalnim izvoare foarte mici de apa sulfuroasa, pe care le recunoastem dupa depunerile specifice si mirosul caracteristic.


                                                2

Poteca noastra urmareste stalpii pentru transportul curentului electric care duc tot spre Nucu (foto 3).


                                                     3

 

Ceva mai incolo intalnim din nou cativa pereti albi la culoare, spectaculosi (foto 4).


                  4


Undeva mai sus se observa o coloana (foto 5).


                                        5


La un moment dat drumul paraseste albia paraiasului si urca spre dreapta fata de sensul de mers pana aici. Nu urcam foarte mult, ajungem destul de repede la primele case din satul Nucu. Ajungem din nou la drumul principal din sat si il urmam pana la intersectia din foto 6, urmarind marcajul banda rosie care apare pe un copac. In aceasta fotografie (foto 6) noi venim pe drumul din dreapta imaginii, dinspre satul Fisici si trebuie sa ne abatem pe cel din stanga unde se observa marcajul pe un copac.


                                                    6


Imediat ajungem la un mic cimitir care are la intrare o veche clopotnita din lemn (foto 7). Pe barnele de lemn ale acestei clopotnite se afla si o tablita indicatoare (foto 8).


                                                           7 


                       8

 

Schitul Fundatura

 

Urmam mai departe acest drumusor care imediat iese din sat si traverseaza cateva fanete. Drumul este marcat cu banda rosie numai ca trebuie sa fim atenti ca marcajul este destul de rar. Totusi nu exista pericol de ratacire deoarece trebuie sa urmam indeaproape doar acest drumusor si nu alte poteci laterale. Undeva mai sus drumul coteste la stanga si intra intr-o padure aflata la poalele unei pante destul de mari. Urcam si noi prin padure si in circa 40 minute de la intersectia langa care se afla copacul din foto 6 din satul Nucu ajungem la schitul Fundatura (foto 9).


de la https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1022582154441036&set=gm.771059839687684&type=1&theater


                 9

 

Este impresionant (foto 10), sapat intr-o stanca mare.


                                   10

 

A fost sapat cu grija si are forma interesanta (foto 11, 12).


                                              11

                                           12

 

Tavanul prezinta o gaura mare pe o latura iar in partea opusa acestei gauri se afla intrarea (foto 13).


                                    13

                                   14

 

Interiorul arata ca in imaginea 14. Schitul are lungime de 5,97 m si latime de 2,51 m. Este boltit, ca si celelate schituri, avand inaltime de 2,38 m. Pe o latura are doua ferestre, una dintre ele prezentata in foto 15. Prin locul unde este intrarea, acum deteriorat, facem o fotografie si din interior spre exterior (16).

                                                                 15 

                                16

 

Daca urcam mai departe pe drumul pe care am ajuns la acest schit vom iesi intr-o creasta, foarte aproape de schitul Agatonul Vechi.

 

Revenim inapoi in sat, coboram pe drumul principal pana traversam un mic parau pe care vom urca spre un castel de apa aflat in Poiana Cozeanca, poiana de unde se poate face tur la mai multe asezari rupestre. Din nou urcusul este destul de lejer si ajungem destul de repede in poiana, dupa ce depasim o creasta stancoasa impresionanta (foto 17).


                            17

 

Grota lui Dionisie

 

In mijlocul poienii se observa prima stanca pe care o vom vizita (foto 18), unde se afla Grota lui Dionisie Torcatorul.


               18

 

E bine sa ne alimentam cu apa deoarece in Poiana Cozeanca se afla doua izvoare dar ambele sulfuroase. Trece si un paraias de apa dulce dar pentru a ne alimenta cu apa din acesta ar trebui sa urcam prin padure pana intr-o zona in care animalele care pasc prin zona sa nu ajunga si sa fim siguri ca apa e potabila. Mai dam un tur de orizont asupra poienii si, daca stam cu fata la stanca in care si-a facut chilia Dionisie Torcatorul, in dreapta se vede alta stanca la baza careia avem informatii ca se mai afla o mica pestera (foto 19).


                              19

 

Traversam micul parau din poiana si ne indreptam spre prima stanca (foto 20).


                             20

 

Lasam bagajele undeva la baza ei si urmam poteca de langa stanca. Apar si doua marcaje, banda rosie si triunghi albastru, dar poteca este foarte batatorita si nu exista pericol sa ne ratacim. Poteca ocoleste stanca intr-un urcus domol si ne conduce la o scara de lemn (foto 21).


                                                                                  21

 

Pe langa aceasta scara, pe peretele din jur se vad mai multe inscriptii, mai noi sau mai vechi. Inainte de a urca citim pe o placuta ca aici este chilia lui Dionisie, atestata documentar in anul 1639. Urcam treptele si ajungem intr-o chilie sapata in piatra. Are intrarea orientata spre sud. Inaltimea intrarii este de 1 m, latimea de 0,49 m iar grosimea de 0,64 m. Chilia are forma de trapez, latura sudica are lungime 3,48 m iar cea nordica 2,53 m. Lungimea pe directia est-vest este de 3,68 m. Tavanul este usor boltit, la intrare are inatimea maxima de 2,06 m iar in partea nordica de 1,72 m. Pe peretele din stanga, cum intram, se afla o mica nisa, lata de 1,16 m. In foto 22 se observa o portiune din tavanul grotei, intre cele doua ferestre.  


                                             22

 

Se observa detalii din modul cum a fost sapata grota, urmele lasate de tarnacopul folosit la indepartarea pietrei. In foto 23, prin geamul cel mai apropiat de intrare, vedere spre partea vestica a Poienii Cozeanca, spre valea care duce spre satul Nucu.


                                                                23

 

Din interior facem o fotografie si spre intrare (foto 24).


                                                                             24

 

Pe cei care si-au scrijelit numele pe aici nu-i aprobam. Dupa ce admiram acest lacas coboram si parasim aceasta stanca si ne indreptam spre cea din imaginea 19.

 

Grota Fundu Pesterii


                                      25 

 

Din nou poteca este foarte vizibila si avem foarte putin de urcat. Inainte de a urca observam in dreapta fata de sensul de urcus un imens perete stancos care are in varf o stanca gata parca sa cada (foto 25). Urcam cativa metri si inainte de a ajunge la pestera intalnim pe un copac o tablita indicatoare (foto 26).


                 26

 

Ajungem la grota Fundu Pesterii, acum ingradita (foto 27).


                                                           27

 

Aici s-au descoperit inscriptii unice (foto 28), printre care un pumnal care seamana foarte bine cu cele persane, numite akinakes; de aici o intreaga polemica despre locatarii acestei pesteri care nu este prea lunga, are 6,60 m. La intrare are o marmita adanca de circa 1 metru.


                                                                             28

 

Revenim la stanca precedenta si urcam pe langa ea spre padure, in cautarea celorlalte asezari rupestre. Trecem pe langa alte doua stanci de mai mici dimensiuni (foto 29).


                                        29

 

O data intrati in padure trecem pe langa un bazin acoperit cu placi de beton, captare a apei sulfuroase. Langa el se afla un izvor, de asemenea sulfuros, din care se poate lua apa, fiind neacoperit.

 

Pestera lui Iosif

 

Urmam marcajul banda rosie. Urcam destul de mult, prin padure de foioase, pana intalnim o alta biserica rupestra despre care gasim cateva informatii pe o placuta fixata pe un copac („schitul Ioan Bogoslov/ bisericuta lui Iosif; marcajele si identificarea obiectivelor turistice au fost facute cu sprijinul domnului Mincu Constantin, domnului profesor Mincu Mihai si a unui grup de elevi de la Colegiul National B. P. Hasdeu”). Aceasta bisericuta, numita si Pestera lui Iosif, se afla la baza unui perete foarte inalt (foto 30). O cercetam cu atentie, citim indicatiile din interior, puse cu grija in folii plastifiate.


                          30

 

Are intrarea pe latura nordica a peretelui stancos, o intrare inalta de 1,43 m, lata de 0,81 m si trece printr-un perete gros de 0,41 m. Pestera are forma dreptunghiulara, cu lungime de 6,06 m si latime de 2 m. Si aici tavanul este usor boltit, langa intrare are inaltime de 1,96 m iar in partea opusa intrarii de 2,2 m. Aproximativ pe la mijlocul pesterii se observa in podea urmele unui fost perete asezat pe latimea pesterii, probabil un perete despartitor intre biserica propriu-zisa si o chilie. Are si o fereastra care se observa in foto 30. Deasupra intrarii, pe toata lungimea pesterii, in exterior, mai sunt cateva gauri in care se presupune ca erau barne care formau un acoperis. Detalii se observa in imaginea 31.


                                     31

 

In dreapta intrarii, tot la exterior, se afla un simbol crestin, ochiul (foto 32) iar deasupra intrarii un alt semn (foto 33).


                                                     32 

                                                              33

 

In interior, in partea estica, sunt doua mici nise (foto 34) in care probabil ca erau spijinite polite.


                                                               34

 

Prin fereastra admiram padurea de conifere (foto 35).


                                                            35

 

Mai fotografiem un detaliu interior, o mica gaura pe unde probabil ca iesea un horn (foto 36). 


                                    36

 

De la Pestera lui Iosif urmam mai departe poteca marcata, de data asta cu triunghi albastru, in urcus sutinut. Poteca are panta foarte mare pe alocuri. Trebuie sa fim atenti la marcaj deoarece pe alocuri se mai rareste sau e pus numai pe o parte a copacilor. Urcam pana pe o creasta de unde poteca se abate spre stanga fata de sensul de urcus si unde la cateva sute de metri apare iar marcajul banda rosie. Acesta vine de undeva din dreapta fata de sensul de mers pana aici, de pe o poteca pe care daca vom cobori vom ajunge la schitul rupestru Fundatura. Mai urcam putin si ajungem pana in dreptul unui mic lac unde pe un copac este scris cu alb Agaton si este facuta o sageata alba (foto 37).


                         37 

 

Agatonul Vechi

 

Dupa un urcus destul de scurt apar niste potecute pe curba de nivel iar poteca marcata coboara putin fata de aceste potecute, spre stanga lor fata de sensul de mers. Desi am putea urma si potecutele de pe curba de nivel, e mai bine sa urmam totusi marcajul banda rosie care ne conduce in cateva sute de metri la niste stanci care privite de la distanta nu au nimic neobisnuit. Dar daca ne vom strecura pe dupa aceste pietre vom constata ca am ajuns iar la o asezare rupestra, Agatonul Vechi sau Daramatura (foto 38).


                                                             38

 

Undeva printre doua stanci se observa niste mici adancituri scobite in piatra (foto 39), probabil locul unde se aflau niste barne.


                                                                 39

 

In spatele pietrelor pe care le-am gasit se afla urmele unor mici incaperi sapate in piatra (foto 40 si 41).


                                                            40

                                            41

 

Una din incaperi, destul de mica, se afla chiar pe marginea unei prapastii (foto 42).


                                                                    42

 

Coboram atat cat putem printre aceste pietre si observam cat sunt de inalte (foto 43).


                                                                     43 

 

De la Agatonul Vechi poteca coboara destul de vertiginos intr-o mica depresiune si urca pe partea opusa, ceva mai sus decat locul de unde am inceput sa coboram. Dupa acest urcus ajungem la urmatoarea asezare rupestra, Agatonul Nou.