Munţi de coral la Crucea, Dobrogea

pe fundul fostei mări, lângă şoseaua spre Litoral/  pe aici au trăit renul şi vulpea polară

Ică Giurgiu, Andrei Samoil, Cristina Lazăr (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti), Florin Panait (Bucureşti)

În mările calde trăiesc niște animăluțe - la corali ne referim - care se adună în colonii cu aspect de pomișori; cu timpul, pe măsură ce coloniile se dezvoltă, pomișorii se transformă în structuri care pot avea zeci sau sute de metri în diametru și înălțime. Scheletul coralilor este calcaros, de culoare roșie sau albă, și este apreciat la confecționarea diverselor podoabe.

Învecinarea coloniilor dă uneori naștere altor forme de dimensiuni importante, numite atoli, care pot ajunge la zeci de kilometri în diametru și la înălțimi semnificative. În centrul atolilor se află o scobitură care uneori poate avea sute de metri în diametru și adâncime.

Fund de mare la Gura Dobrogei

La nord-vest de Constanța este localitatea Gura Dobrogei (vezi harta 1, extras cu actualizări din lucrarea Atlas turistic și rutier, de Vasile Dragomir, Grigore Toma, Petru Bulugu, Gheorghe Ciobanu, Editura Fast Print București/ Direcția Tipografică Militară, 1993), iar la nord-vest de Gura Dobrogei se află așezarea Cheia.

Dobrogea este împărțită, urmare a frământărilor geologice, în trei unități morfostructurale, prin rupturi ale scoarței terestre, lungi de zeci de kilometri și adânci de sute de metri (falii), cu direcție vest-est.

La Cheia ne aflăm pe teritoriul Dobrogei Centrale, cuprins între falia Peceneaga - Camena (la nord) (Peceneaga, localitate pe malul Dunării, la 48 km nord de orașul Hârșova; Camena, localitate la vest de DN 22D, imediat la sud față de localitatea Slava Rusă) și falia Capidava - Ovidiu (la sud) (Capidava, localitate pe malul Dunării, la 22 km nord de orașul Cernavodă; Ovidiu, localitate la 10 km nord-vest de Constanța).

Dobrogea Centrală este deluroasă, altitudinile maxime, care depășesc nu des și doar cu puțin 200 de metri fiind deosebit de atractive dacă le cercetăm de aproape. Rocile de bază sunt șisturile verzi (2.000 milioane de ani vechime) - cele mai vechi roci care apar pe teritoriul României, peste care s-au depus depozite din Jurasic (180 milioane de ani vârstă) și Cretacic (100 milioane de ani), apoi o cuvertură discontinuă de loess (rocă cimentată din praf, cu fragmente sub 0,2 milimetri diametru). 

La sud de localitatea Cheia curge - venind spre așezare - prin cheile străbătute și de șoseaua asfaltată Târgușor - Cheia, apa cu același nume (denumirea de Valea Seacă care apare pe harta 1 poate că a provenit de la cei care nu au observat în întregime elementele de relief). Bazinul superior al Văii Cheia este încă insuficient cunoscut și descris; acolo se află un relief interesant, puternic denivelat; câteva drumuri „la negru”, cum spun localnicii, referindu-se la căile de pământ/ direct pe pământ, pornesc din perimetrul localității Mireasa către direcția localității Cheia. 

Versanții Văii Cheia (Valea Canara pe hărțile mai vechi; vezi și harta 2) aflați pe marginea șoselei Târgușor - Cheia, la sud de localitatea Cheia, au formă de faleze calcaroase, abrupte, fragmentate de mici văi afluente. Pereții sunt modelați cu șănțulete (lapiezuri) specifice rocii calcaroase.

Sunt foarte vizibile vechile colonii de corali (imaginea 3), coloane acum rămase la suprafață, depășind 30 de metri înălțime. Locurile sunt legiuite ca rezervație naturală, cu forme considerate până în anul 2004 unice în România. Degradarea naturală a fostelor colonii de corali și felul în care le-a modificat relieful fac să întâlnim aici turnuri compacte verticale - înlănțuite sau detașate, pâlnii cu margini șlefuite sau mari potcoave de piatră.

O plimbare de 30-90 minute pe versanții Văii Cheia, pe la 30-50 de metri înălțime față de talvegul și apa care meandrează, ne descoperă mult mai frumos și larg locurile. Pe versantul stâng geografic al văii putem găsi înflorite, la jumătatea lunii februarie, alături de alte plante și două feluri de brândușe (una albă, alta galbenă). 

Săpăturile făcute de Institutul de Speologie în peșteri și adăposturi sub stâncă pe Valea Cheia, dar și în vecinele ei de hidrografie, Visterna și Casimcea (vezi harta 2), în anii 1956-1981, au arătat că depozitele fosilifere s-au acumulat aici într-o perioadă mai mare de 700.000 ani, interval sfârșit prin secolele III-IV ale erei noastre. Fauna găsită în săpături era caracteristică stepelor din estul Europei și Asia Centrală, dovedind migrații dinspre nord (ren, vulpe polară etc.) și sud.

Din Peștera La Adam, aflată pe Valea Visterna, au fost recoltate și unelte folosite cândva de cei care au trăit sau au trecut pe aici, începând cu perioada pietrei cioplite cu vârf și muchii (premusteriene) până la piese din epoca romană (o parte sunt expuse în Muzeul de arheologie din Constanța) (un loc amplu este dedicat Peșterii La Adam și la Muzeul de Geologie din București).

Familie reintregită

În iulie și apoi în septembrie 2004, împreună cu Cristina Lazăr, apoi cu Andrei Samoil și Alexandru Cristal, am detronat unicitatea coralilor din Cheile Cheia. Apoi, în septembrie 2010, împreuna cu Florin Panait, am extins cunoașterea asupra locurilor. Tot în Dobrogea se află și noile descoperiri, de asemenea în partea ei centrală, nu foarte departe de Cheile Cheia.

Trebuie să știți, insistăm asupra acestui aspect, teritoriul care include județele Tulcea și Constanța este puțin cunoscut și popularizat ca peisaj, geografie și istoric; aproape orice ieșire de pe șoselele principale ne oferă locuri deosebite, de multe ori extraordinare. 

La 3 km din localitatea Dunărea (pe malul fluviului, la nord de orașul Cernavodă) spre localitatea Capidava (vezi harta 11) se desprinde către dreapta drumul neasfaltat spre Băltăgești (vezi harta 1), până unde mai sunt 9 km. La Băltăgești se poate ajunge, pe drum pietruit, în stare bună, venind dinspre localitatea Siliștea (aflată pe drumul Medgidia - Țepeș Vodă, legătura dintre DN 22C și E60/ 2A). 

Din Băltăgești mai sunt 5 km asfaltați până în șoseaua principală Hârșova - Constanța (E60/ 2A), unde se iese în localitatea Crucea (șosea pe care, în fiecare an, cei care trec spre și dinspre litoral sunt în număr de multe sute de mii).

Mergând din Băltăgești spre Crucea, când mai sunt 5 kilometri până în Crucea, pe dreapta avem panoramă excepțională către Dealurile Crucea, care au un important relief calcaros (imaginile 4, 5, 7; zona notată cu C pe harta 11). Aceste dealuri nu se dezvăluie foarte mult ca peisaj privite din E60/ 2A, de unde sunt totuși incitant vizibile de pe mai multe tronsoane (prima data de aici am descoperit atracția zonei); dar sunt extrem de deosebite privite din drumul Băltăgești - Crucea: multe stâncării cu forme geometrice incitante, pe suprafețe mari, canioane adânci pe laturi, pădure rară sau deasă, deci posibilitate de odihnă la umbră până pe creasta lor (vezi harta 11, extras din Harta geologică 1:200.000, Constanța, Institutul Geologic, București, 1968). În această zonă se pot face marcaje turistice, câteva trasee fiind posibil de introdus astfel între atracțiile majore ale Dobrogei.

Partea superioară a Dealurilor Crucea (205 m altitudine, zona notată cu C pe harta 11), dezgolită, stâncoasă, are forme de relief rar întâlnite în România, coloniile de corali pe care le semnalăm în premieră, vizibile de la câțiva kilometri distanță (pentru cine vrea și știe să vadă), fie de pe E60, fie de pe drumul asfaltat Băltăgești - Crucea, fie de pe drumul pietruit Băltăgești - Gălbiori, fie de pe drumul și el pietruit Băltăgești - Siliștea: mari cercuri de piatră, cu diametru de zeci de metri (imaginile 7, 9, 10, 16, 20, 21). Ele sunt părțile superioare ale fostelor colonii de corali; aici, pe Dealurile Crucea, este acum al doilea loc cunoscut din România unde se găsesc numeroase astfel de forme de relief. Partea stâncoasă superioară a Dealurilor Crucea se întinde între 205 m altitudine și circa 180 m altitudine.

(harta 11) de aici vedeți un extras din harta geologică a zonei

În perimetrul localităților Crucea - Băltăgești - Dunărea mai avem multe lucruri de văzut (de străbătut cu pasul); sursă este și cartea lui Mihai Grigore (vezi bibliografia), din care extragem, cu completări și precizări, datele de mai jos. 

Cheile Stupina (localitatea omonimă, la nord-vest de localitatea Crucea, pe E60). Curs de apă temporar. Lapiezuri, doline, polii cu dimensiuni mici, turnuri, stânci golașe. Au sub 1 km lungime. Versanți de peste 60 metri, în calcare. (se pare că peste ele, pe un pod, trece drumul asfaltat Băltăgești - Crucea, înainte de intrarea acestuia în Crucea) 

Canionul Văii Crucea (este continuarea aval a Cheilor Stupina). La sud-vest de localitatea Crucea este Valea Dera (Dunărea). Înainte de vărsare, adâncire în loess, 30-40 metri, apoi în calcare; grote, lapiezuri, doline. 

Cheile Gălbiori. Pârâul Gălbiori este afluent pe stânga al Văii Crucea (vezi localitatea Gălbiori, la sud-est de localitatea Crucea, pe E60, harta 1), în bazinul superior al acestuia, în partea de sud-vest a Podișului Casimcea. Au sub 1 km lungime. Adâncite în loess, apoi în calcare. Versanți de 50-60 metri. 

Notă. Drumul dintre localitățile Cheia și Gura Dobrogei, prin Casian, nu este accesibil decâ cu mașină cu gardă înaltă sau cu căruța. Drumul dintre Târgușor și Gura Dobrogei, prin Valea Visterna, este pietruit, lat și nu prezintă denivelări importante.

Bibliografie

Bogdan Constantinescu - Peștera La Adam - Cercetari Speologice, volumul 3, pagina 47, Ministerul Tineretului și Sportului, Clubul Național de Turism pentru Tineret, București, 1995 

Ică Giurgiu, Andrei Samoil, Cristina Lazăr - Marea a secat la Crucea - revista Drumeţie în România, nr. 1, Bucuresti, 2004, paginile 20-21 

Mihai Grigore - Defileuri, chei și văi de tip canion în România - Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989 

*** - Lucrările Institutului de Speologie „Emil Racoviță", tom I-II, 1962-1963, Editura Academiei, București 

*** - Programul excursiilor - Simpozionul de carstologie teoretică și aplicată, Costinești, 1993

vezi și

Munții din Dobrogea, colonii de atoli, sunt la Băltăgești și Crucea

Atoli şi canioane pe cel mai înalt deal din judeţul Constanţa

Stupina din Dobrogea, atoli, carst, grote 

Donează 30 de lei