Rarău, peşteră cu gheaţă sub vârf

Vasile Bouaru (Rădăuţi)

Participanţi: Vasile Bouaru, Costică Martinescu, Dorin Ştefan, George Ungureanu

8 iulie 2012. Am plecat sa cercetam o peşteră descoperită acum 9 ani. La vremea aceea nu făcusem fotografii digitale în interior de aceea ne-am propus să completăm cunosţintele despre ea cu noi date.

Accesul spre peşteră este facil. Mai întâi urcăm pe unul dintre traseele descrise pe acest site, spre Vârful Rarău. În ziua în care am suit noi tocmai trecuse o ploaie de vară, cu tunete şi fulgere şi cerul era parţial înnourat. Peisajul însă rămânea încântător. În imaginea 1, în stânga se văd Pietrele Doamnei iar în dreapta, în ultimul plan, Vârful Giumalău.

La circa 150 m mai jos (foto 5) pe partea dreaptă în sensul de coborâre se observa un grup de stânci care se află în pădure, la mică distanţă faţă de pereţii imenşi din partea stângă. Ne abatem spre acele stânci şi remarcăm deja câteva găuri. Una dintre ele este intrarea 1 în peştera căutată, însă noi vom intra prin alta, aflată la baza stâncii din dreapta noastră faţă de sensul de coborâre, foarte puţin mai jos faţă de prima intrare peste care am dat. Este umbrită de copacii înalţi din jur şi are aspectul unei fisuri mai largi (foto 6).                                                               

Coborâm circa 2 m prin această fisură, până la baza ei şi ne strecurăm printr-un tunel lung de 4,2 metri. Intrăm într-o sală destul de mare care are în partea stângă o altă sală de mai mici dimensiuni, cu intrare de forma triunghiulară. Şi sala în care suntem are formă de triunghi isoscel, locul pe unde am intrat fiind "baza" acestui triunghi, cu lăţime de 4 m iar lungimea acestei săli este de circa 7 m.

Peştera este formată prin prăbuşire şi este dezvoltată în calcar. Tot la intrarea în aceasta primă sală, pe partea dreaptă faţă de sensul de parcurgere, se desprinde o galerie descendentă, foarte îngustă la intrare (foto 8). Ne strecurăm prin această galerie şi foarte putin mai jos se mai lărgeşte şi dăm peste gheaţă (foto 9).                                                        

Galeria are 9 m lungime şi se termina într-o sală cu lăţime de 5 m (foto 10). Undeva în partea cea mai de jos a acestei săli, de altfel partea cea mai de jos a peşterii, găsim câteva oase şi din nou gheaţă.

Revenim în sala prin care am intrat aici şi continuăm explorarea. Ne deplasăm spre capătul opus intrării şi ne strecurăm în urcuş, printr-o gaură, în următoarea sală. De aici se poate face un circuit. Observăm imediat lumina de afară deoarece suntem la baza celuilalt puţ de intrare, adânc de 4,7 metri, respectiv intrarea 1 (foto 13).

Observăm ca încet-încet ne deplasăm în cerc pe o lungime de circa 20 m, înapoi spre intrarea 1. Facem şi câteva măsurători (foto 17).

Nu am văzut decât foarte puţine concreţiuni şi acelea slab dezvoltate (foto 21). Observam câteva scurgeri de apă precum şi din nou gheaţă. Ne deplasăm printre blocuri dipuse haotic şi după ce depăşim o stâncă care pare să bareze înaintarea (foto 26) ajungem sub intrarea 1, dar la 2,1 metri mai sus decât eram când am început să facem circuitul. Din acest loc facem traseul în sens invers şi ieşim prin aceeaşi intrare îngustă prin care am ajuns în peşteră. Afară plouă dar este foarte cald; în peşteră temperatura era destul de scăzută.  Alt acces la această peşteră este descris mai jos.

Vasile Bouaru (Rădăuţi)

Descopeream într-o vară călduroasă, la baza abruptului de stâncă de sub releul de televiziune de pe Rarău o peşteră, imensă fisură în peretele de calcar. Ne-a fascinat de la început, la câţiva metri de la intrare pereţii şi podeaua fiind pardosite cu gheaţă.

De abia în septembrie 2002 am reuşit să o cercetăm în detaliu. Intrarea este destul de greu de găsit, aflându-se într-o zonă sălbatică, cu doar o potecă ce se strecoară anevoie printre stânci, porninde din apropierea Vârfului Rarău.

Există şi o cale mai directă de acces. Pornim de la cabana pastorală Rarău, urcând spre vârf, dar nu pe drum ci pe liziera pădurii din stânga. După 10 minute se observă, pe stânga releului şi mai jos decât locul unde am ajuns, gura unui tunel săpat de oameni, intrare care se poate confunda de la distanţă tot cu o peşteră. Putem cere informaţii despre locul unde se află tunelul de la cabana pastorală sau de la hotelul Rarău.

Acest tunel străbate muntele pe care se află releul şi are trei guri. Prima se află pe partea dreaptă în sensul în care mergem şi dă într-un perete vertical. A doua este pe stânga şi duce tot într-un perete vertical; de acolo avem splendidă perspectivă spre oraşul Câmpulung Moldovenesc şi către toţi munţii de la nord de Rarău. A treia ieşire dă în pădure. Străbatem tunelul în 15 minute.

După ce părăsim tunelul coborâm cam 150 m pe grohotişul rezultat probabil de la excavarea galeriei şi, de la baza lui, ne abatem spre stânga. Depăşim o mică poiană şi menţinem cărarea care nu se depărtează prea mult de pereţii din stânga noastră. După 30 minute observăm un povârniş, puţin depărtat de peretele din stânga, în vârful căruia se află un brad destul de mare. Poteca nu-l urcă şi suntem tentaţi să-l ocolim pe la bază. Dacă nu facem aşa şi suim pe povârniş vom observa o fisură dreptunghiulară (2,2 metri înălţime, 0,35 metri lăţime), intrarea în peşteră.

După vreo 3 m de la debut, lăţimea galeriei urcă la 0,5 m. Încă de la intrare se simte un puternic curent de aer, semn că undeva o fisură comunică cu exteriorul. Coborâm un tobogan de 44 m, cu două săritori de 1,8 m; este indicată folosirea corzii în această porţiune.

Urmează blocuri de piatră, probabil desprinse din pereţi sau tavan. După 20 m podeaua începe să urce uşor şi vom întâlni o săritoare de 1,9 m, pe care o suim fără dificultăţi. Ne strecurăm apoi printre alte pietre şi vom escalada o săritoare de 3,8 m. După 5 m dincolo de ea trecem printr-un mic tunel, pe sub o imensă piatră prăbuşită. După încă 7 m ajungem la capătul peşterii; fisura continuă încă vreo 3 m, dar este prea îngustă.

Lăţimea peşterii este variabilă, valoarea cea mai mică înregistrându-se în zona intrării, cam 0,5 metri, iar cea maximă în vecinătatea ultimei săritori, în sensul de urcuş, fiind de aproape 2 metri. În finalul peşterii se simte iar curent de aer. Tavanul peşterii este destul de sus, înălţimea maximă o apreciem la 30-35 m. Pe pereţi am observat lilieci.