Piatra Zănoagei, Masivul Tulişa, Munţii Retezat

traseu nemarcat: gara Lupeni - colonia Ştefan - Piatra Zănoagei; timp: 2½ - 3 ore

Adrian Roşca (Bucureşti)

Masivul Tulisa este considerat de cele mai multe ori ca fiind subunitate a Muntilor Retezat si este mai degraba o prezenta discreta in peisajul literaturii turistice montane, cu exceptia notabila a traseului turistic marcat (din extremitatea vestica a acestor munti) care urca pe Dealul Serpilor pana in Curmatura Tulisa (1555 m) si mai departe spre Curmatura Fagetel, Vacarea si Custura (vezi ghidul masivului, harti si imagini explicate la ).

extras din harta lui Nae Popescu

Asadar, cateva date succinte despre aceasta unitate montana mai putin cunoscuta se impun a fi notate. Muntii Tulisa au culmea principala insirandu-se intre Muntii Retezat si Muntii Sureanu. Limitele nordice, estice si sudice sunt constituite de Depresiunea Hategului, Culoarul Banita, Depresiunea Petrosani si Valea Jiului de Vest; iar cea vestica urmareste Vaile Bilugul si Rau Barbat. Culmea principala, acoperita in mare parte cu pajisti punctate de unele stancarii izolate, incepe in Curmatura Fagetel (1395 m) si atinge Varfurile Fagetel (1589 m), Tulisa (1792 m) - care este si cel mai inalt pisc al masivului, Coasta Laturii (1695 m), Mic (1530 m), Oborocii (1545 m). Incepand cu Varful Muncelul (1360 m), culmea de aici impadurita si pe alocuri impoienita coboara treptat sub limita de 1000 m (Vf. Hogii, 969 m) si sfarseste in Pasul Banita (759 m), la contactul cu Muntii Sureanu. Din culmea principala pornesc ramificatii importante, din care retinem culmea Tulisa - Baru, pe care se gaseste cel de-al doilea varf ca inaltime al masivului (Baru, 1756 m), precum si culmea Oboroca - Zanoaga - Piatra Zanoagei (1442 m). Acest din urma varf, zis si Capatana de Zahar, se remarca pregnant in peisaj prin abruptul sau calcaros bine individualizat si constituie un obiectiv de atractie turistica demn de vizitat.


                    Harta Google

Traseul nostru incepe la circa 50 metri est de gara Lupeni, la intersectia strazilor Tudor Vladimirescu (DN 66A) cu Vitos Gavrila si traverseaza spre nord calea ferata si Jiul de Vest. La a doua intersectie parasim strada Vitos, care continua spre exploatarea miniera Lupeni, si o luam la dreapta, pe strada I. L. Caragiale. Dupa inca 300 m urmeaza o noua intersectie, unde facem la stanga, pe strada Stefan si incepem sa urcam destul de accentuat pana in cartierul Colonia Stefan. Lasam in urma ultimele case si continuam sa parcurgem drumul prost intretinut care urca in serpentine pe versant, in directia nord nord-vest. In tot acest timp avem in fata frumosul abrupt sudic al Pietrii Zanoagei, iar in directia opusa putem admira semetul Munte Straja si tot sirul Muntilor Valcan.



 Dupa circa 2 km de la plecare drumul depaseste o bifurcatie si face un unghi de 90 de grade la dreapta, angajandu-se pe curba de nivel in directia est nord-est. Dupa alti 500 de metri, un alt drum se bifurca la stanga, spre o fosta platforma tehnologica, loc bun de lasat masina in caz ca vrem sa micsoram timpul alocat marsului de apropiere. Drumul depaseste apoi un mic picior impadurit (Cracul Palanului) si face o noua curba brusca, spre stanga (nord), apropiindu-se de cursul micului Parau Palanul. In dreapta ne atrage un vuiet ciudat si descoperim un mic baraj de beton care capteaza apa paraului si o duce pe cai subterane jos, catre Lupeni. In acest loc drumul lasa in stanga un drum de tractor care urca pe malul vestic al paraului amintit si imediat face o bucla spre dreapta, indreptandu-se spre fostele exploatari miniere din zona Vaii Pietrei. Noi insa parasim drumul si interceptam o veche poteca pastorala care urca abrupt pe versant spre culmea masivului. Atentie: capatul potecii se afla imediat dupa ce trecem peste apa Palanului si nu inainte, prin urmare nu vom aborda ramura drumului care urmeaza paraul inspre amonte. Initial, poteca urmeaza malul estic al paraului, dar dupa cateva zeci de metri incepe sa urce pieptis catre dreapta (nord-est), intrand in padurea deasa de fag. Dupa un urcus initial abrupt poteca se orienteaza usor catre stanga si intercepteaza piciorul de munte pe care vom urca sustinut pana aproape de marginea superioara a padurii. Dupa circa o ora de urcus prin padure, poteca paraseste piciorul si se indreapta urcand usor pe curba de nivel catre stanga (vest), iesind in cele din urma in pajistea care imbraca pantele sudice ale Muntelui Zanoaga. Continuam sa urcam piezis prin acesta pajiste pana ajungem la un izvor cu debit destul de consistent, loc in care poteca isi schimba brusc directia spre dreapta, urmand ca dupa cateva minute sa ajungem pe culmea masivului, intr-o sa putin pronuntata, aflata la cota 1360 metri.

 

In acest loc ar fi trebuit sa gasim marcajul banda rosie care conform listei oficiale de marcaje urca, in teorie, de la termocentrala Paroseni prin Culmea Parosenilor si Dealul Cununa spre Zanoaga, dar in fapt acesta lipseste cu desavarsire.

Din sa, urmam culmea spre est, depasind pe curba de nivel cateva formatiuni stancoase care prefigureaza Piatra Zanoagei, aflata putin mai departe.


 

Treptat, pe partea dreapta apar abrupturi sub care intrezarim chiar si mici grote, iar dupa circa 1 km de urcus usor ajungem pe varful Pietrei Zanoagei.


 

 

Peisajul se deschide acum si spre vest, putand observa cu usurinta Vf. Baru si inaltimile Retezatului, acestea din urma fiind insa partial mascate de Muntele Oboroca.



O data ajunsi pe varf, merita sa ne deplasam dus-intors cale de cateva zeci de metri pe creasta sudica a Pietrei pentru a observa si din alte unghiuri interesante frumosul abrupt calcaros aflat in imediata noastra apropiere.


 


Mai departe, putem opta fie sa ne intoarcem pe acelasi drum, sa coboram spre Paroseni pe Dealul Cununa sau, de ce nu, sa continuam pe culme spre Vf. Tulisa si creasta sudica a Retezatului.