Pădurile de la Corni, în apropiere de Dolhasca, Podişul Sucevei

Vasile Bouaru (Rădăuţi) 

Corni este un mic sat aflat la sud-est de oraşul Suceava; este situat la 7 km nord-vest de oraşul Dolhasca, pe drumul 208A. Nu departe, la est de acest sat, se află Râul Siret.

Am pornit în cea mai scurtă zi a anului 2015 să vedem pădurile aflate la vest de Corni. Din gara CFR ne îndreptăm spre vest, pe drumul care urcă spre sat. La 100 metri de gară traversăm drumul 208 A şi continuăm deplasarea pe aceeaşi direcţie, pe un drum de ţară care ne conduce pe lângă şcoală spre un alt drum care traversează satul. O dată ajunşi la acest drum ne abatem spre dreapta faţă de sensul de mers şi apoi pe primul drumeag spre stânga de unde vom depăşi ultimele case din sat. Urcăm apoi spre dealurile din faţa noastră (foto 1). Deşi calendaristic e iarnă, vremea este foarte frumoasă, cerul complet senin iar soarele încălzeşte cu putere.


                           1

În urcuş ne abatem spre stânga, de-a lungul unui şanţ. Undeva găsim câteva pietre de dimensiuni mai mari (foto 2). Cu cât urcăm avem o minunată perspectivă spre Valea Siretului. Stând  cu faţa spre est facem o primă fotografie spre nord-est (foto 3). 


                           2
                          3

Observăm în plan apropiat satul Corni şi şanţul de-a lungul căruia am urcat până aici. Ceva mai spre dreapta, în depărtare, se vede în ultimul plan Dealul Mare din judeţul Botoşani (foto 4). Mai spre dreapta se văd frumoasele meandre ale Râului Siret (foto 5).


                          4
                               5

Urcând spre creasta dealului ajungem la liziera unei păduri unde găsim alt şanţ de-a lungul căruia ne vom deplasa spre sud-vest (foto 6) fără a intra deocamdată în pădure. După câteva sute de metri ne abatem tot pe liziera pădurii spre dreapta faţă de sensul de mers până aici. Din nou nu vom intra în pădurea aflată în stânga noastră şi asta pentru că nu departe observăm o minunată pădure de mesteceni (foto 7). 


                           6
                           7

Traversăm acea pădure, care nu este prea lată (foto 8) şi ajungem într-un loc deschis (foto 9). 


                                   8
                                   9

Vom continua deplasarea pe liziera pădurii încă câteva sute de metri de unde liziera coteşte brusc spre vest (foto 10). O  râpă săpată de apă iese în cale (foto 11). Coborâm o pantă lină şi ceva mai jos intrăm în pădurea din stânga noastră, rămânând pe malul stâng geografic al râpei de care am amintit (foto 12). 


                          10
                            11
                            12

Foarte puţin mai jos observăm un drumeag care urmează o albie temporară a unui pârâu (foto 13). Coborâm spre acea albie nu înainte de a privi spre înapoi. În foto 14 am marcat locul pe unde am coborât ajungând la drumeagul pe care ne înscriem. 


                               13
                             14

Drumeagul prinde contur din ce în ce mai mult. Ceva mai la vale depăşim o alunecare de teren cu o baltă ce pare destul de adâncă (foto 15). După nici câteva sute de metri o altă surpătură aproape identică cu prima (foto 16).


                             15
                             16

Drumeagul capătă aspectul unui drum forestier şi începe să urce domol (foto 17). Undeva mai sus se observă printre copaci, foarte aproape de drumul pe care suntem şi în dreapta noastră în sensul de mers, dealuri golaşe. Ne abatem câteva zeci de metri spre liziera pădurii unde avem surpriza să găsim un frumos ochi de apă, de un verde nefiresc, format de un mic pârâu care se strecoară anevoie printre dealurile argiloase (foto 18).


                            17
                            18

Revenim la drumul forestier care urcă şi mai mult (foto 19) până ajunge în vârful dealului (foto 20). Mai apar drumuri laterale, mai puţin umblate. Trecem şi de o porţiune golaşă aflată pe partea dreaptă în sensul de mers după care drumul nostru coboară spre satul Dolheştii Mici (foto 21). De pe un mic panou aflăm că suntem pe drumul forestier Diudiu. 


                             19
                         20
                            21

Depăşim primele case din sat şi la prima intersecţie pe care o întâlnim ne abatem pe drumul din stânga în sensul de mers. Acesta urcă şi după doar câteva sute de metri depăşim în urcuş ultima casă din sat. Mai sus este doar o potecă ce duce spre pădurea din faţă noastră. Înainte de a intra în pădure privim spre vest, spre valea prin care curge Râul Şomuzul Mare (foto 22). Apoi intrăm în pădurea de foioase, splendid luminată de soare (foto 23). Urmăm poteca în urcuş. Panta nu este prea mare iar pe alocuri muşchiul verde dă impresia unei zile de vară (foto 24).


                            22
                          23
                             24

În urcuş poteca se abate spre stânga iar ceva mai sus observăm pe partea stângă un loc de popas amenajat, lângă un izvor acoperit (foto 25). De acolo vom urca foarte puţin şi ieşim din pădure într-un vast loc liber (foto 26). 


                               25
                             26

Vom străbate acest loc golaş îndreptându-ne spre nord, spre colţul stâng al pâlcului de pădure care se vede în imaginea 26. O dată depăşit acest colţ ajungem în vârful acestui deal de unde observăm mai jos un alt colţ de pădure, cel din dreapta din imaginea 27. Spre acel ultim colţ ne vom îndrepta. De acolo începem coborârea. Undeva la poalele dealului pe care suntem se vede satul Poiana şi în plan secund observăm din nou Râul Siret (foto 28).


                             27
                        28

De mai jos avem vizibilitate până departe spre sud-est (foto 29). Grăbim pasul spre vale şi ajungem destul de repede în micul sat Poiana şi apoi la drumul 208A. De acolo mai avem de parcurs 6 km până în oraşul Dolhasca. 


                              29