Vârful Mânăileasa, 1853 metri, în mijlocul munţilor
text: Dinu Boghez (Râmnicu Vâlcea) imagini: Andrei Boghez (Bucureşti)
Sfarsitul lunii noiembrie 2011. Mergem cu masina catre frumusetile plaiului alpin. Le povestesc colegilor de tura ca avem sa ne bucuram de privelisti frumoase. Masivul Manailesei, cu altitudinea sa joasa, 1853 m, are marele avantaj ca, stand pe varf, te rotesti inchizand cercul si tot de munti dai, inalti si frumosi (harta 1).
1 extras, cu actualizari, din Gheorghe Ploaie - Valea Lotrului - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1983
Am parcat masina in Curmatura Vidrutei, pe drumul Voineasa - Vidra. Am coborat de aici pe sosea, spre Voineasa, 2-300 metri. La stanga exista un drumeag pe care am urcat pana aproape de relee si doar aproape de ele, pe poteca. Apoi am coborat varful, am trecut printr-o sa, pe langa stana cea mare din Manaileasa si curand am urcat din nou, catre un palc de padure. L-am traversat si din nou am coborat, parca in cea mai adanca sa de pana acum. Ne ramasese in fata doar panta varfului cel mare. Avea pe ea urme de transee. Urcand am gasit si gropi militaresti, de pozitie, imbatranite de cand stateau acolo, ca doar fusesera facute pentru luptele din 1916. Sunt si stanci, putine, raspandite pe coasta muntelui; niste mameloane izolate, unele mari, altele mici. Pana pe varf mai aveam putin si, pe stancile care-l ornau, ne-am adapostit de vantul care incepuse sa-si faca mendrele.
Ne-am suit pe stancile varfului cel mare. Pe cerul albastru, avioane mergand spre departari lasau urme albicioase. Spre rasarit Cozia se prezenta ca un masiv intunecat. Nici Muntii Fagarasului, fara zapada, nu erau prea diferiti, doar ca prezentau varfuri proeminente. Hotarat, nu prinsesem ziua cea buna. Seninul cerului nu izbutea sa risipeasca pacla care acoperea zarea. Se zareau in schimb Muntii Lotrului, cam de pe la Varful Sterpului incoace. Pe masura ce privirile ajungeau pe creasta apropiata noua, Balindru, Contu Mare, Steflesti, Cristesti si mai ales circul glaciar al Pietrei Albe se lasau privite ca pe un ecran urias. Din Sureanu se vedeau contururi neclare. Parangul avea varfurile inalte bine profilate pe inaltul cerului. Masivul Mohorului si piramida Parangului Mare se lasau privite pe indelete. Din Muntii Latoritei ne-am oprit privirile pe cupola rotunjita a Fratosteanului, pe stancile din Varful Repezi si pe muchia impadurita ce coboara spre Ciunget. Turul de orizont s-a inchis aici si pentru el venisem pe plaiurile astea frumoase.
2 Creasta Parangului.
3 Creasta Parangului si ceva din Sureanu, spre dreapta imaginii; in planul cel mai departat se vede Retezatul.
4 Varfurile Manailesei: Mica, 1844 m, in fata; Mare, 1853 m, ultimul.
5 Vf. Releului, 1771 metri.
7 Caldarea Pietrele Albe, din Muntii Lotrului.
9 Muntii Parang, stanga; Muntii Retezat, dreapta, fundal; Lacul Vidra.
10 Muntii Parang (spre stanga, Varful Mohoru 2337 metri; vezi si). In prim plan, Varful Releului, 1771 metri.
Am luat drumul intoarcerii, tot pe potecile pe care venisem. Soarele se pregatea sa coboare catre furcitura unde se intalneau Muntii Parangului cu cei valceni. Firele ierbii din poteca plaiului pe care mergeam incepeau din nou sa capete sabiuta inghetata. Se fac 1½ - 2 ore pana pe varf si 1 ora la intoarcere.