Piatra Mare şi Piatra Mică a Cloşanilor, Munţii Mehedinţi

Piatra Cloşanilor este abruptă spre nord-vest, cu un uriaş perete vertical (vezi imagini la), iar spre sud coboară domol până la satele Cloşani şi Motru Sec. La coada Pietrei Mari a Cloşanilor, spre nord-est, s-a construit Lacul de acumulare Valea Mare, în care apa Cernei este adusă, prin tunel, pe sub Culmea Mehedinţilor, de la barajul Valea lui Iovan; după ce pune în mişcare turbina unei microhidrocentrale, apa Cernei, unită cu a Motrului, este dirijată mai departe, prin alt tunel, să rotească turbinele unei alte microhidrocentrale, la Tismana.

Piatra Cloşanilor domină înălţimile din jur, fiind un reper vizibil de departe, de pe toată desfăşurarea Munţilor Godeanu, mai ales când soarele face să strălucească faţa ei nordică. Până la baza Pietrei Cloşanilor se poate ajunge pe şosea, de la Tg. Jiu (50 km), Drobeta Turnu Severin (80 km) prin Baia de Aramă (20 km) sau de la Băile Herculane (90 km) prin Baia de Aramă.

Până în şaua dintre Piatra Mică şi Piatra Mare ajungem urcând uşor din localităţile Motru Sec sau Cloşani. De aici, mergem spre nord, pe creastă (vezi şi https://sites.google.com/site/romanianatura59/home/carpatii-meridionali/mehedinti/ascensiune-pe-piatra-closanilor-muntii-mehedinti). Tot în partea nordică a crestei, spre coada Pietrei Mari, putem sui pe una din foerogile (văile) care pornesc abrupt din şoseaua de pe Motrul Mare, apă care separă Munţii Mehedinţi, la vest, de cei al Vâlcanului, la est. Nu există trasee marcate, dar pe vreme bună, inclusiv iarna, străbaterea Pietrei de la sud la est sau de la est la sud nu pune probleme deosebite de orientare iar timpul necesar poate fi între 6-8 ore. Desigur, coborârea sau urcarea pe foerogi, care au grohotiş mult şi instabil, nu sunt recomandate decât celor obişnuiţi cu astfel de terenuri şi care nu au de ce se speria de un eventual urs cu care şi-ar putea încrucişa cărarea; mai mult, pentru că Piatra Mare a Cloşanilor este dezvoltată în bună parte pe calcare, spre baza ei aflându-se câteva renumite (unele şi mari) peşteri din România, dacă alegem varianta foerogilor vom avea plăcuta surpriză să descoperim şi alte zeci de intrări de peşteri şi aven, toate pitoresc poziţionate, nu toate încă explorate.

De pe creasta Pietrei Cloşanilor se deschide panoramă care vă poate tenta să descoperiţi cu pasul şi munţii din jur. Spre nord, dincolo de culmea Mehedinţiului, se desfăşoară arcul Masivului Godeanu, ca nişte coaste ale unui schelet de animal uriaş, până hăt departe, spre limita cu Munţii Retezatului şi cu spectaculoasa culme a Oslei din nordul Munţilor Vâlcan. Spre sud-est sunt satele înşirate pe Valea Motrului iar la limita orizontului se poate zări oraşul Tg. Jiu.

Urcând pe Piatră dinspre Cloşani sau Motru Sec găsim conace ale oamenilor din cele două localităţi. Pădurea este preponderent de fag şi îmbracă muntele până aproape pe creastă; în Şaua dintre Pietre sunt brazi. Poieniţele, datorită climei sudmediteraneene şi substratului calcaros, adăpostesc floră şi vegetaţie diverse, bogate şi inedite, care dau primăvara înfăţişarea unei grădini aranjate de o mână pricepută, cu flori albastre şi albe de liliac, cu narcise. La soare, tolănite pe pietre, se întâlnesc destul de des viperele, motiv pentru care protecţia preventivă a picioarelor trebuie făcută corespunzător. Putem întâlni căprioare şi urme de lup. Toamna, Piatra Cloşanilor arde în purpura cireşilor atinşi de brumă şi îmbracă până spre poale mantia arămie a fagilor şi paltinilor.

Încă viu în povestirile localnicilor este Domnul Tudor, fost vătaf al Plaiului Cloşani. Dintre strămoşii celor întâlniţi azi pe potecile care duc la sălaşele de pe Piatra Cloşanilor şi-a ales Vladimirescu pandurii. În Cloşani a fost până de curând moara lui Tudor. Iar de pe Piatră se vede, la vreo 10 km spre sud, Câmpia Padeşului, unde Tudor şi-a lansat Proclamaţia care a aprins flacăra revoluţiei de la 1821.

Printre localnicii din Cloşani, meşteri din născare, nici construcţia, „aşa, de probă”, a elicopterului sau avionului nu este străină.

Răscolită de căutătorii de comori, amintită de poetul Ion Pillat  („Iată Piatra ca o cloşcă, iată puii ei cloşanii…”), dubla uriaşă cocoaşă de cămilă, încă bine conservată la capitolul sălbăticie, vă aşteaptă să o apreciaţi cu toate valenţele sale. 

Valea Mare. Pe şoseaua care urcă din Cloşani în sus pe Valea Motrului, după ce lăsăm Piatra Mare a Cloşanilor pe stânga şi Steiul Roşu pe dreapta (imaginea 4) sosim la barajul Lacului Valea Mare. Există aici un popas turistic, cu vile (grup sanitar şi duş), căsuţe, restaurant, teren de volei şi piscină.

În zare, spre vest, sunt culmile ademenitoare ale Gârdomanului (de pe creasta Munţilor Godeanu). Imediat lângă noi se ridică abrupt Piatra Mare a Cloşanilor, dar putem ajunge pe creasta ei, pe poteci nemarcate. Pe drumul forestier, acum abandonat, urmând stâlpii de reţea electrică, ne putem îndrepta spre nord-vest, peste creasta Munţilor Mehedinţi, la Lacul Iovan, de pe Cerna. Iar din dreptul barajului Valea Mare, marcajul triunghi albastru porneşte spre Tismana (Munţii Vâlcan).