Pe ce pozitii stau Occidentul si Rusia in caz de razboi nuclear

Pe ce pozitii stau Occidentul si Rusia in caz de razboi nuclear

Doi dintre generalii activi din fiecare tabara implicata in Razboiul Rece, James E. Cartwright si Vladimir Dvorkin, au analizat impreuna riscul declansarii unui potential razboi nuclear intre Occident si Rusia.

Cartwright si Dvorkin au tratat la rece riscurile ridicate de fiecare forta implicata in conflictul din Ucraina de a duce tensiunile militare la un nivel neatins pana in prezent, intr-o opinie comuna publicata de ziarul New York Times.

O noua criza globala

Stabilitatea relatiilor dintre Rusia si Occident a fost zdruncinata din temelii de criza izbucnita primavara trecuta in Ucraina, adaugand o dimensiune nucleara conflictului, dupa ce presedintele rus Vladimir Putin a fost sfatuit sa amplaseze o parte din arsenalul nuclear al tarii in Crimeea.

Eforturile diplomatice au facut pana acum prea putin pentru a limita o astfel de amenintare, ceea ce indica necesitatea unei discutii cruciale intre Rusia si Statele Unite pe aceasta tema pentru a elimina riscul unei lansari accidentale.

Chiar daca Razboiul Rece a luat sfarsit, traim in continuare intr-o lume dominata de doctrina atacurilor cu arme nucleare.

Aceasta lasa in picioare doar trei optiuni pentru combatanti: primul atac, lansare in caz de alarma sau represalii duse dupa atac.

Nu se intrevede niciun motiv ca Statele Unite sau Rusia sa fi eliminat aceste calcule din strategia de aparare a fiecarei tari, in conditiile in care arhitectura fortelor de distrugere reciproca a ramas intacta in ultimii 25 de ani.

Pentru fiecare tabara, decizia de a lansa un atac nuclear in caz de alarma este luata in urma datelor furnizate de catre satelitii militari si sistemele radar.

Tinand cont ca o racheta are nevoie de o perioada de 15-30 de minute pentru a-si atinge tinta, decizia trebuie sa fie una extrem de rapida.

Alarme false, scenariu apocaliptic

Acesta este si cel mai riscant aspect al actualei crize nucleare, din moment ce gesturile provocatoare sau defectiunile aparaturii pot declansa o catastrofa globala.

De cand sistemele militare ale puterilor nucleare au trecut in sistem informatic, riscul a fost limitat intr-o oarecare masura.

Cu toate acestea, amenintarea unui razboi cibernetic prin care sa fie transmise semnale false de alarma nu exclude riscul unei erori.

Americanii au renuntat, in mare, la varianta unui atac in caz de alarma, optand in schimb pentru represaliile de dupa un atac nuclear, optiune care ofera mai mult timp pentru luarea unor decizii inspirate.

Oficialii de la Moscova nu si-au facut cunoscuta pozitia in aceasta privinta nici in timpul Uniunii Sovietice, nici dupa aparitia Rusiei moderne, desi dezvoltarea sistemelor nucleare mobile si a submarinelor strategice indica un raspuns similar in caz de atac.

Rusii se bazeaza doar pe radar

In prezent, Rusia nu se mai poate baza pentru contraatac in cazul unui razboi nuclear decat pe datele furnizate de radare.

Ultimul satelit militar de observatii a iesit din uz in toamna anului trecut, facand imposibila detectarea imediata a unei rachete lansate de pe sol american sau de pe submarinele Marinei Statelor Unite.

Sistemul radar rusesc se bazeaza acum pe piese prefabricate, care pot fi instalate de-a lungul granitelor tarii.

O parte din acestea sunt deja operationale, altele sunt inca in faza de testare.

Spre deosebire de sistemul spatial, radarele pot indica cu acuratete nivelul unui atac si tinta rachetelor nucleare, dar au dezavantajul avertizarii tarzii, la aproximativ 10-15 minute dupa lansarea atacului.

Acest fapt limiteaza si timpul de reactie din partea Rusiei si creste posibilitatea unei reactii gresite din partea decindentilor.

Spre exemplu, o racheta lansata din Marea Norvegiei ofera un timp de raspuns de doar 10 minute.

Pana si sistemele primitive de avertizare ale Statelor Unite ofereau un timp de reactie dublu.

Eliminarea riscului de accidente

In mod clar, timpul redus pentru luarea deciziei in caz de alarma pune presiune pe fiecare din cei implicati in lantul de comanda al arsenalului nuclear din cele doua tari.

Riscul unui accident nuclear ar trebui sa ii convinga pe cei doi presedinti sa decida in tandem eliminarea optiunii de lansare a unui contraatac rapid in caz de alarma.

Negocierile intre sefii celor doua forte militare ar trebui reluate cu prioritate, tinand cont ca acestea au fost suspendate dupa escaladarea violentelor in estul Ucrainei si anexarea Crimeii de catre Rusia.

Ca parte a acordului ar trebui introdusa o clauza in care ambele tari sa interzica exercitiile de lansare a rachetelor in cazul unei alarme rapide.

Desi greu de verificat in realitate, convenirea asupra acestui punct ar fi un pas inainte in evitarea unui razboi nuclear nedorit.

Mai mult, un astfel de acord ar da un semnal pozitiv pentru discutiile pe tema revizuirii Tratatului de Nonproliferare Nucleara ce vor fi gazduite la sfarsitul lunii acesteia de catre ONU.

Detaliile tehnice pot fi adaugate ulterior, pe masura ce relatiile dintre SUA si Rusia vor conoaste o imbunatatire, dar renuntarea la una dintre optiuniler cele mai periculoase ale unui razboi nuclear ar intra astfel in cadrul noului tratat.

Eliminarea acestei optiuni din tactica de raspuns in fata unei amenintari nucleare iminente ar oferi un timp util pentru luarea celei mai intelepte decizii.

Posibilitatea erorilor umane si tehnice in perioadele de tensiune este mult mai ridicata.

Lansarea automata in caz de alarma ramane o relicva a Razboiului Rece ale carui riscuri sunt in prezent mult mai mari decat avantajele oferite de aceasta.

Cei doi lideri trebuie sa convina cat mai repede asupra debarasarii de acest protocol nuclear, inainte ca o devastatoare eroare sa se produca.