Ce proiecte va continua Joe Biden din moştenirea lăsată de Trump în România

Mai numărăm o dată!

https://ioncoja.ro/mai-numaram-o-data/

Zarurile n-au fost aruncate. Analistul Dick Morris: 9 MOTIVE pentru care Trump mai poate câștiga alegerile. Proclamarea lui Biden câștigător de către mass media – ca și felicitările ante factum – un act IRESPONSABIL

Analistul poltic Dick Morris, fost consilier apropiat al lui Bill Clinton și un fin cunoscător al politicii americane din spatele scenelor publice demonstra zilele trecute jongleria pusă la cale pentru eliminarea lui Donald Trump. Acum explică și modul în care candidatul republican mai poate câștiga. Răsturnând astfel rezultatele prin care presa mainstream l-a dat câștigător pe Joe Biden.

În 9 puncte ale analizei sale publicate de Western Journal, Dick Morris arată cum proiecția făcută de mass-media este complet iresponsabilă, iar o răsturnare de situație ar putea schimba radical cifrele actuale.

1.Doar colegiul electoral sau diferitele legislaturi de stat pot declara un candidat câștigător. Bazarea unei astfel decizii pe totalul voturilor de rețea și pe proiecții și să-l numești pe Biden „președintele ales” este un act iresponsabil.

2. Renumărările din Arizona, Georgia și din celelalte state vor merge foarte mult către Trump. Majoritatea erorilor și voturile nevalide s-au făcut cu buletinele de vot trimise prin poștă. (Voturile automate sunt mai greu de manipulat). Întrucât Biden a câștigat peste două treimi din voturile prin corespondență și pe baza voturilor prin absență, este probabil ca majoritatea buletinelor de vot respins să fie scăzute din totalul lui Biden.

3. Televiziunile îi dau în prezent lui Trump 214 alegători electorali (270 este numărul

4. Alaska, unde Trump a condus cu 2- 1 toată săptămâna și unde s-a făcut mai mult de jumătate din numărătoare, va da cele 3 voturi ale electorilor către Trump, (oferindu-i 217 voturi)

4. Alaska, unde Trump a condus cu 2: 1 toată săptămâna și este acum mai mult de jumătate numărată, probabil îi va arunca cele 3 voturi către Trump, oferindu-i 217.

5. De asemenea, Trump a condus în Carolina de Nord (15 voturi) toată săptămâna, iar marja sa de 75.000 nu a scăzut. Fără îndoială, el va avea și Carolina de Nord. Ca și în cazul Alaska, mass-media nu va prezenta aceeste cifre în favroarea lui Trump, promovând iluzia unei victorii a lui Biden. Carolina de Nord i-ar aduce lui Trump 232 de voturi.

6. Numărul de voturi din Arizona arată că deficitul lui Trump se micșorează de la 30.000 câte erau vineri, la 18.500 sâmbătă, rămânând aproape 100.000 de voturi de numărat.

După ce Arizona cu ale sale (11 voturi) va fi numărată complet, va trece printr-o renumărare, așa cum am arătat la punctul 2. Dacă Trump ar câștiga Arizona, ar avea 243 de voturi.

7. În Georgia (16 voturi), Biden conduce cu doar 8.400 de voturi, o marjă care a scăzut. Ca și în Arizona, Trump ar putea câștiga aici în continuare, iar dacă nu, ar avea șanse foarte mari o face prin renumărare. Iar cu Georgia, Trump ar avea 259 de voturi

8. Wisconsin (10 voturi) se consideră că a fost câștigat de Biden cu 21.000 de voturi, dar o revizuire este în plină desfășurare. Având în vedere faptele enumerate la punctul 2, există foarte multe șanse ca Trump să ia și Wisconsin-ul. Procesul de renumărare din Wisconsin este unic și transparent – un model pentru națiune – așa că Trump ar putea să răstoarne rezultatele din acest stat. Dacă o va face, va avea 269 de voturi, având astfel doar un pas până la victorie.

9. Rămâne Pennsylvania și cele 20 de voturi. Curtea Supremă a permis, provizoriu, să fie numărate buletinele de vot dacă acestea au sosit înainte de vineri, 6 noiembrie, și dacă au fost ștampilate înainte de ziua alegerilor, 3 noiembrie, și a dispus separarea voturilor care au ajuns mai târziu.

În prezent, Biden conduce cu 37.000 de voturi în Pennsylvania. Numărul buletinelor de vot ajunse mai târziu depășește cu mult acest total (statul nu a publicat aceste informații). Judecătorul Alioto și majoritatea judecătorilor Curții pot respinge buletinele de vot ajunse târziu, livrând, probabil, statul lui Trump.

În plus, din motivele enunțate mai sus, o revizuire i-ar putea oferi lui Trump un avantaj decisiv. Dacă Trump câștigă Pennsylvania, ar avea 289 de voturi și o victorie fără drept de apel.

Morris spune și că există două moduri de a declanșa o revizuire în Pennyslvania: În primul rând, Curtea Supremă ar putea dispune deja una după ce cei care numără voturi au încălcat în mod flagrant ordinul lui Alito de a separa voturile. Acum, cu Amy Coney Barrett la Curtea Supremă, s-ar putea să avem parte de o viziune, mai ales dacă președinția stă în balanță.

Legislatura din Pennsylvania, aflată în mâinile republicanilor poate alege să ceară o revizuire, înainte de a numi electori. Pentru a construi argumentul în acest sens, acesta poate face audieri cu privire la acuzațiile de fraudă, astfel încât să ajute alegătorii statului să înțeleagă cât de greșit au fost tratate voturile lor.

Liderul Senatului din Pennsylvania și președintele Adunării au organizat deja o conferință de presă în care și-au anunțat intenția de a face un „audit” asupra procesului de numărare a voturilor.

Iar zicala spune că „Nu se termină până nu cântă doamna cea grasă”. Și ea nu a făcut-o.

ALEGERI DEMOCRATICE? NU,LOVITURADE STAT/

https://bogdancalehari.wordpress.com/2020/11/10/alegeri-democratice-nu-lovitura-de-stat/

Tot ce se intampla este obscen si fals. Nu este datoria si rolul presei sa anunte noul presedinte al Statelor Unite, mai ales in conditiile actuale! Aceasta proclamare este scandaloasa si ilegitima. Este o modalitate prin care se incearca intimidarea si impresionarea populatiei si punerea ei in fata faptului implinit. Discursul lui Joe Biden este si el inadmisibil.

Donald Trump continua sa spuna ca a castigat inca din seara zilei de 3 noiembrie, si care alegerile au fost fraudate masiv. Cea ce spune el este adevarat. Ceea ce se intampla reprezinta un ansamblu de violari grave ale legilor si Constitutiei, si dezvaluie o lovitura de stat destinata sa-l rastoarne pe Presedintele Statelor Unite si sa-l inlocuiasca cu un om care n-a fost legal ales.

Pe 3 noiembrie, in jurul orei 23.30, ora Washington DC, era clar ca Donald Trump castigase alegerile in SUA si urma sa obtina de la alegatori un numar de minim 294 de locuri, in ciuda fraudei déjà existente. In acel moment numaratoarea voturilor a fost oprita in mai multe state, unde ea nu fusese finalizata. Oprirea numararii voturilor a fost destinata sa evalueze cate voturi ar mai fi necesare pentru ca victoria lui Trump sa se transforme in infrangere. Buletine de vot “regasite” au sosit au sosit cu zecile de mii in aceea noapte, in 3 state cheie, Wisconsin, Michigan si Pennsylvania, cateva mii in Nevada si alte mii in sectoarele democratice din Arizona. Numararea voturilor a fost apoi reluata si, desigur, numarul voturilor atribuite lui joe Biden a crescut exponential. In Wisconsin si Michigan afacerea a fost incheiata rapid. In Pennsylvania a durat ceva mai mult. Umplerea urnelor, cu scopul fraudarii alegerilor, a fost modul in care s-a dat lovitura de stat.

Presa americana nu a denuntat umplerea urnelor, deoarece nu mai este un mijloc de informare, ci un participant activ la lovitura de stat. Donald Trump a vrut sa denunte de la bun inceput umplerea urnelor, dar difuzarea discursului sau a fost intrerupta de marile canale de televiziune americane, lucru fara precedent. In acelasi timp, retele sociale, in special Twiiter, au cenzurat tot ce a venit din partea administratiei Trump, si toate postarile care au avizat asupra loviturii de stat. Si ele sunt participanti activi la puci.” – GUY MILLIÈRE, autor Dreuz info.

Sau cum ar spune mai pe scurt Theodor Paleologu: “Un prieten al Statelor Unite nu ar trebui sa sape increderea in democratia americana prin acuzatii pripite de frauda masiva.”

Presedintele Donald Trump a facut apel la Justitie. Multi spera ca Justitia va face dreptate, Dar a astepta ca Justitia americana, infestata de marxisti, sa sanctioneze uriasa frauda comisa – si asta acum, dupa ce mass-media americana si mondiala (scuze, globala) l-a dat castigator pe Joe Biden, iar mai toti liderii politici, de la Netaniahou (!!) la Merkel, i-au adresat acestuia felicitari – e acelasi lucru cu a ne astepta ca Xi Jinping, Nicolas Maduro, Kamala Harris sau UE, sa condamne comunismul!

La gauche totalitaire américaine est aux portes du pouvoir

Pe 3 noiembrie, in jurul orei 23.30, ora Washington DC, era clar ca Donald Trump castigase alegerile in SUA si urma sa obtina de la alegatori un numar de minim 294 de locuri, in ciuda fraudei déjà existente. In acel moment numaratoarea voturilor a fost oprita in mai multe state, unde ea nu fusese finalizata. Oprirea numararii voturilor a fost destinata sa evalueze cate voturi ar mai fi necesare pentru ca victoria lui Trump sa se transforme in infrangere. Buletine de vot “regasite” au sosit au sosit cu zecile de mii in aceea noapte, in 3 state cheie, Wisconsin, Michigan si Pennsylvania, cateva mii in Nevada si alte mii in sectoarele democratice din Arizona. Numararea voturilor a fost apoi reluata si, desigur, numarul voturilor atribuite lui joe Biden a crescut exponential. In Wisconsin si Michigan afacerea a fost incheiata rapid. In Pennsylvania a durat ceva mai mult. Umplerea urnelor, cu scopul fraudarii alegerilor, a fost modul in care s-a dat lovitura de stat.

Sau cum ar spune mai pe scurt Theodor Paleologu: “Un prieten al Statelor Unite nu ar trebui sa sape increderea in democratia americana prin acuzatii pripite de frauda masiva.”

La gauche totalitaire américaine est aux portes du pouvoir

Deși alegerile prezidențiale din SUA au fost urâte, brutale, cu acuzații de fraudă, contestații și anunțuri deplasate (unde Trump s-a comportat ca țața Firea), ele ne-au oferit totuși o variație scoțându-ne (ocazional) din disperarea neputincioasă în fața agresivității COVID – sporind în același timp neliniștea privind soarta lumii în care trăim. De asta dată, “cel mai puternic om al lumii”, cum e supranumit președintele SUA, este Joe Biden (o veste bună pentru fugitul Puiu Popoviciu, partenerul de afaceri al lui Biden Junior) care pare deja la capătul puterilor. În plus, e înclinat spre neomarxism astfel că USA riscă să devină Uniunea Sovietică Ailaltă vorba unui banc vechi. În fine, Dumnezeu să ocrotească America – fiindcă are mare nevoie. Și fiindcă avem nevoie de ea. Și la noi, păstrând proporțiile a continuat campania pentru parlamentare unde calul de bătaie al lui Ciolacu este “proasta gestionare a pandemiei”. De parcă Dăncilă asigura o gestionare mai deșteaptă! Ei, a replicat Iohannis “în ultimii 30 de ani, 20 de ani România a fost condusă de PSD care a avut o politica sanitară proastă”. Proastă și rea. Fugarul Rizea, reținut la Chișinău pentru a-și ispăși condamnarea din România, a înfățișat cu probe și exemple rețelele de ofițeri, politicieni, miniștri, ziariști, judecători, notari, avocați (toti acoperiți) care au furat țara pas cu pas. Sigur, lucrurile acestea se știau – dar n-aveau chip nume și prenume. Acum au. Vor păți ceva acești “infractori criminali”? Probabil că unii vor fi opriți (Bănicioiu) iar alții merg mai departe (Ponta). Auzind grozăviile, Grindeanu și Ciolacu și-au jurat unul altuia pe icoană ca nu sunt acoperiți. Și nici descoperiți. Revenind din pandemoniu la pandemie situația e atât de gravă încât Iohannis s-a dus la guvern unde a cerut “măsuri mai ferme” (carantina de noapte) și restricții mai dure – pe care unii le-au considerat tardive și insuficiente iar alții le-au declarat exagerate (închiderea piețelor acoperite). Rezultatele se vor vedea peste două săptămâni, a zis președintele căruia Orban i-a mulțumit pentru prețioasele indicații. Nemulțumit, Ciolacu a anunțat că “sub nicio formă nu vom vota un guvern PNL și nu vom participa la niciun guvern cu premierul Orban”. Ehei, unde-i vremea când PSD și PNL se băteau pe burtă în USL? În schimb dacă premier ar fi Cioloș, Ciolacu ar negocia. Au aceeași predispoziție la Ciolan: Cio-Cio Lacu-Loș. Iohannis consideră însă că “PNL e singurul partid care poate asigura o reformă autentică a sistemului sanitar”. Reformă? O frază de dânșii inventată pentru rotația cadrelor și perpetuarea năravurilor. Ca dovadă, câțiva dintre cei citați de Rizea s-au întâlnit la un restaurant unde poliția le-a spart instructajul. La ieșire, Tăriceanu a tăcut mâlc dar soția sa i-a smuls microfonul reporterului indiscret. Puteau să spună și ei mai elegant: nu răspundem în fața civililor. În paralel, Mihail Vlasov, fost șef al Casei de Comerț, amicul Monei Pivniceru (actualmente judecător CCR) a încasat 8 ani de închisoare – în timp ce guvernul Orban a executat deja un an de guvernare: ”Liberalii s-au amăgit că vor ajunge teferi până la alegeri; nu vor ajunge” – a cobit Băsescu. De ajuns, târâș – morțis, vor ajunge. Depinde cum ies din alegeri. Ce e sigur e că partidele vor ieși din alegeri așa cum au intrat: cu toate comorbiditățile știute. Pe cabina de vot ar trebui să scrie: lăsați orice speranță, voi ce intrați aici. Și puneți ștampila.

politica internationala

https://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro/t8531-linkuri-ziare-si-reviste-romanesti-si-straine

Biden preşedinte: Decenţa, normalitatea, bunul simţ şi echilibrul revin la Casa Albă

https://adevarul.ro/international/statele-unite/biden-presedinte-decenta-normalitatea-bunul-simt-echilibrul-revin-casa-alba-1_5fa8d57c5163ec4271aa18e5/index.html

Decenţa, normalitatea şi bunul simţ revin la Casa Albă după alegerile americane care l-au adus pe Joe Biden preşedinte. Toată activitatea politică de 47 de ani, cea de senator ales timp de 6 mandate – 36 de ani, cea de vicepreşedinte timp de 8 ani, toate recomandă o perioadă de echilibru, responsabilitate, predictibilitate în politicile externe de care America şi lumea întreagă avea nevoie.

Ce înseamnă un mandat Joe Biden? Noul mandat Joe Biden anunţă, mai întâi, nu numai meritocraţia şi profesionalismul revenit în prim planul politicii americane, cât o revenire la elitele naturale şi profesionale, la elitele profunde ale societăţii americane. Toate revin la conducerea statului american. Ştiinţa, argumentul, inclusivitatea sunt definitorii într-un mandat de care America avea nevoie după furtuna, taifunul pe care le-a stârnit histrionicul Donald Trump. Nu înseamnă că preşedintele republican nu şi-a avut rolul lui în scuturarea Americii şi a lumii, în resetarea fixurilor şi politicilor perene care nu aduceau rezultate. Donald Trump a adus, dincolo de maniera sa asertivă, directă şi nepotrivită deseori, o regăsire a unor resorturi şi formule care altfel erau de negândit. Dar epoca Trump a creat prea multe diviziuni, s-a bazat prea mult pe emoţie, populism, percepţii alterate şi abordări extreme, la risc maxim, pentru ca America şi lumea să mai poată supravieţui unui al doilea mandat, cu atât mai mult unul neîngrădit de perspectiva nevoii de a fi reales. Ca fundamente şi statistic, este cel mai competitiv scrutin prezidenţial, cu o prezenţă la urne care validează şi legitimează noul mandat puternic al lui Joe Biden. Atât Preşedintele ales Joe Biden, cât şi învinsul său, preşedintele în exerciţiu Donald Trump, sunt cei mai votaţi candidaţi la alegerile prezidenţiale, cu 74 respectiv 70 de milioane de voturi. O victorie dincolo de dubii şi cu deplinul control juridic al procesului electoral pe care echipa de avocaţi ai lui Donald Trump, conduşi de către Rudy Giuliani o vor împinge până la limitele cunoaşterii şi probării oricărei nelămuriri de natură electorală. FOTO AFP De la breaking news şi impredictibilitate la conformism şi normalitate Alegerea lui Joe Biden arată Americii că se poate câştiga cu cinste, adevăr, bunătate şi dorinţa de bine. Biden se anunţă – nu se putea altfel - un preşedinte unificator şi constructiv, şi ne aşteptăm ca în administraţia sa să fie regăsită negocierea şi inclusivitatea care vizează şi cealaltă jumătate a Americii, dar şi reprezentanţi dintre republicani şi independenţă la Casa Albă şi în cabinet, cu atât mai mult cu cât avem de a face cu un preşedinte moderat, de centru, care respinge extremele şi doreşte o guvernare într-o formulă cât mai bi-partizană, fără a uita victoria democraţilor care l-au susţinut. Vom avea un Joe Biden plictisitor de conformist şi de corect politic. Fără fanfaronadă, fără emfază superficială, fără formulări bombastice şi fără populism sforăitor. Joe Biden, un catolic practicant, cu o întreagă istorie tragică în spate, cu experienţele înfrângerilor şi pierderilor sufleteşti, cu încercări puternice, este cel care oferă mai departe echilibru într-o Americă divizată, cu falii majore. Un democrat de centru, înclinat spre compromisul cu cealaltă parte, cu Republicanii, care-şi doreşte reunificarea naţiunii americane, vindecarea, refacerea punţilor dintre oameni, eliminarea extremelor, refacerea coeziunii societale, acoperirea prăpastiei interne din societatea americană. Decenţa, politeţea şi credinţa lui Mike Pence, forţa sa internă de a echilibra furtuna, taifunul Trump în administraţie, le vom putea avea de această dată chiar în postura prezidenţială, cu mai puţine turbulenţe şi fără a ataca libertăţile câştigate de către femei, prin politicile excesive anti-avort sau ale discriminării de gen. Şi vom vedea revenit spiritul critic decent şi serios în prim plan, înlocuind susţinerile oarbe ale unor politici prezidenţiale nefaste sau explicarea dificilă a apucăturilor mai fruste, directe şi complet nepotrivite ale unui preşedinte american inadecvat timpurilor actuale şi realităţilor democratice ale secolului 21, aşa cum a fost situaţia în mandatul anterior. Partidul Democrat şi Partidul Republican au nevoie ambele de o refondare Dezbaterea despre situaţia partidelor politice majore din Statele Unite e una ce datează de multă vreme. Ca şi chestiunile legate de bipartidism, de sistemul de vot first pass the post – câştigătorul ia tot, care concentrează şi segregă societatea, dar şi sistemul primarelor în alegerea preşedinţilor, care duc spre candidaţi din miezul partidelor şi departe de centru, sistem ce întăreşte falia societală şi politică. De această dată, principala problemă este cea a Partidului Republican după Trump. Înfrângerea e mai mult decât una de nume, e şi una legată de umbra lui Trump în partid. Aici o parte importantă dintre membri s-au retras din prim plan. O întreagă grupare conservatoare a alcătuit grupul Never Trump. În plus, unii nu au vrut să se asocieze pur şi simplu cu preşedintele ales în 2016 – vezi Paul Ryan, preşedintele Camerei Reprezentanţilor, cel care a preferat să nu mai candideze decât să fie asociat politicilor şi să-l apere pe Trump. Toate aceste răni trebuie vindecate, aşa cum trebuie integraţi sau marginalizaţi oamenii lui Trump şi trumpismul. Asta în condiţiile în care rămâne problema dorinţei unei noi candidaturi Trump în 2024. Şi în Partidul Democrat apar câteva falii majore şi semnale politice la fel de importante. Candidaţi progresişti şi de stânga, mai ales cei din zona extremă, au pierdut în state în care Biden a câştigat. Acest fapt arată clar că extrema naşte extremă şi că cetăţeanul american mediu respinge extrema progresistă, aberaţiile şi excesele stângii în egală măsură cum respinge extrema dreaptă. Şi aici, Democraţii trebuie să-şi facă ordine în partid, să definească liniile directoare şi mai ales limitele pentru intrarea în mainstream şi în zona de reprezentanţi ai săi în organismele alese. Deja cabinetul Biden ne va arăta cât şi până unde acceptă noul preşedinte o ingerinţă de această factură şi cum limitează abordările voluntare şi asertive ale extremelor. Strigătele referitoare la desfiinţarea poliţiei sau lăsarea poliţiei fără finanţare au costat mult Partidul Democrat. Nu mai puţin adevărat este că toleranţa şi coexistenţa, concesiile şi inclusivitatea trebuie să fie valori îmbrăţişate de ambele părţi. O societate are şi partea conservatoare, de tradiţie şi memorie, de istorie şi legături cu naţiunea fondatoare cât şi partea liberală, progresistă, de inovare, schimbare, activism, inventivitate şi antreprenoriat deopotrivă. Dar abordările extreme şi care rănesc trebuie marginalizate, aşa cum şi intoleranţa sau etichetarea conservatorilor şi blamarea lor, a convingerilor şi a modului de viaţă sunt la fel de reprobabile: dorinţa lor de a-şi putea trăi viaţa în mod tradiţional american e la fel de legitimă. FOTO EPA-EFE America lui Biden la nivelul lumii Excepţionalismul natural al Americii, dimensiunea extraordinară a realizărilor şi nivelului în sferele economică, militară, academică, de cercetare şi inovare sunt realităţi incontestabile. Dar din această caracteristică trebuie să dispară egoismul naţional, reliefat în sloganul America first! America a realizat după epoca Trump că izolaţionismul sau acest tip de egoism politic duce la o Americă mai slabă, nu la una mai puternică. Fără parteneri şi aliaţi, America îşi pierde semnificaţia şi rolul global, iar gesturile sale la nivel global pot fi lesne interpretate drept acţiuni unilaterale destructive, nu constructive. Statele Unite trebuie să revină la asumarea responsabilităţilor sale la nivelul lumii proporţional cu forţa şi puterea sa. De altfel, noul mandat Biden va avea şi politici de continuitate – cele gândite şi evaluate la nivelul establishmentului american - şi politici profund revizuite precum cele legate de retragerea din trumpism şi izolare, din competiţia cu aliaţii şi partenerii, care nu au dus la nimic bun. America are nevoie de aliaţi şi parteneri în gestiunea lumii de mâine. Gestionarea globalizării, revenirea la multilateralism, la organizaţiile multilaterale şi acordurile de liber schimb, la preocupările generale ale societăţii americane şi globale vor rămâne în prim plan. Ca şi revenirea în Acordul de la Paris de combatere a încălzirii globale, în JCPOA - acordul nuclear iranian, dacă şi Teheranul intră în spaţiul respectării stricte a angajamentelor, revenire în Acordurile comerciale trans-pacific - TTP, şi trans-atlantic - TTIP. Revizuirea în bine a acestor acorduri este un plus. Dar ceea ce e mai important, vom avea o schimbarea de manieră în abordarea politicii externe. Altfel marile teme rămân combaterea pandemiei de coronavirus, relansarea economică după pandemie, China, Orientul Mijlociu, Europa, relaţiile cu Rusia, Coreea de Nord, Iran, terorismul. Şi relaţia transatlantică trebuie refondată şi încrederea recâştigată. Cu respectarea Defense Pledge – angajamentului de investire a 2% din PIB în apărare şi împărţirea echitabilă a responsabilităţilor. Revenirea la multilateralism şi retragerea din înclinaţia spre politică de putere şi politica de Mare Putere este o altă caracteristică de aşteptat de la mandatul Biden. FOTO Shutterstock Tranzacţionismul, rivalitatea cu China, readucerea Rusiei la respectarea regulilor internaţionale Tranzacţionismul mercantil se schimbă pe negociere şi inclusivitate. Politicile mari, strategiile Americii rămân. China rămâne competitorul fundamental, globalizarea disproporţionată şi competiţia incorectă, acumularea şi concentrarea comerţului şi producţiei manufacturiere globale de către Beijing sunt nesănătoase şi vor fi combătute. Repatrierea industriilor şi investiţiilor americane din China va continua, ca şi dislocarea Chinei din comerţul şi din lanţurile globale, acolo unde nu e nevoie absolută de ea şi există alternative. Readucerea la dimensiunea reală a Chinei şi a dezvoltării chineze, la nivelul dinamismului chinez şi a inventivităţii chineze, sunt lucruri de aşteptat şi pe parcursul mandatului Biden. Chiar dacă este un deziderat care se obţine fără un război declarat economic şi fără forţări investiţionale artificiale. Dar şi fără furt de proprietate intelectuală şi fără dorinţe de dominaţie ale lumii, fără instrumentarul de război cibernetic şi tendinţa de dominaţie a internetului pe care le revendică şi le practică azi China. Vom avea o China îndiguită natural şi readusă la un comportament normal, care să înveţe din lecţiile pandemiei care au revelat aberaţii în comerţul mondial şi concentrări nepermise. O lume într-un bipolarism ce poate evolua la nivelul unor acorduri de tip G2, în care şi China să-şi asume responsabilitatea aferentă propriei poziţii şi câştiguri globale. Şi cu Rusia revenită la statutul de putere medie regională. Administraţia Biden va reveni la postura de cea mai reticentă formulă democrată în angajarea Rusiei fără a avea schimbări majore şi revizuiri de ambiţii globale, de asertivitate şi retragerea din agresiune a Moscovei şi a Kremlinului. După ingerinţa în alegerile din 2016, hackingul asupra mailurilor lui Hillary Clinton şi la adresa Comitetului Naţional Democrat, Democraţii au cea mai clară dorinţă de a condiţiona evoluţia şi relaţiile cu Rusia de o revenire a acesteia în limitele dreptului internaţional şi la respectarea regulilor internaţionale. O demonstrează şi susţinerile electorale, şi numeroasele sancţiuni votate în Camera dominată de democraţi. 84 share Tweet 15Live

Ce proiecte va continua Joe Biden din moştenirea lăsată de Trump în România

https://sites.google.com/site/dicereaudiaturetalterapars/ce-proiecte-va-continua-joe-biden-din-mostenirea-lasata-de-trump-in-romania

Tică din Călărași- Cornel Nistorescu

Ce proiecte va continua Joe Biden din moştenirea lăsată de Trump în România

Citeste mai mult: adev.ro/qjjjce

Sunt cel puţin patru proiecte importante pentru România antamate în timpul administraţiei Trump: de la infrastructura rutieră şi energetică până la mişcările de trupe armate pentru consolidarea Flancului Estiv al NATO. Analiştii în politică externă contactaţi de Adevărul explică în măsură va continua noul preşedinte al SUA, democratul Joe Biden, planurile predecesorului său re În urmă cu cinci luni, preşedintele încă în funcţie al SUA, Donald Trump, anunţa că va reduce la jumătate numărul soldaţilor americani din Germania, pe motiv că Berlinul nu şi-a respectat angajamentele financiare faţă de NATO, mai exact nu a alocat 2% din PIB pentru apărare. 9.500 de militari ar fi vrut Donald Trump să retragă din Germania: unii dintre ei ar fi urmat să se întoarcă acasă, alţii - relocaţi în state din Est cu care SUA au o relaţie extrem de apropiată: Polonia şi România. Practic, Bucureştiul ar fi primit o nouă infuzie de sprijin militar american pe fondul unei ameninţări continue a Rusiei. Dan Dungaciu, sociolog şi expert în geopolitică, susţine că noul preşedinte al SUA are alte planuri militare. ”Joe Biden a spus foarte clar că opreşte ordinul pe care l-a dat Donald Trump, deci în mare nu va retrage soldaţii americani din Germania, care urmau să fie relocaţi, nu ştim în ce proporţii, inclusiv în România. Prin urmare, această măsură este blocată”, susţine Dan Dungaciu pentru Adevărul. Între „vulturi” şi Trump Totuşi, s-ar putea răzgândi Joe Biden? ”Un asemenea ordin ţine de o viziune mai amplă a lui Joe Biden faţă de Europa. Câte trupe americane vrea în Europa, care vrea să fie relaţia SUA cu Europa, deci nu e o chestiune punctuală şi deocamdată nu ştim planul lui mare. Donald Trump, din această perspectivă, a fost coerent. El nu vrea trupe americane în afara Americii decât reduse la minimum. Asta a fost viziunea lui Trump. Nu vrea ca America să se implice în alte războaie, nu vrea ca americanii să fie prezenţi pe teatrele de operaţiuni. Joe Biden va avea, cred eu, mai degrabă o viziune de mijloc. Nu va susţine viziunea foarte vulturească a conservatorilor americani după care America trebuie să intre cu trupe peste tot şi să facă ordine, dar nici nu va susţine retragerea lui Trump. Deci va căuta mai degrabă o poziţie de mijloc, cum a încercat Obama să facă în timpul administraţiei sale, dar nu a avut puterea să o facă. Şi Obama a vorbit despre retragerea trupelor, dar nu a avut puterea să le aducă acasă. Deci va găsi o poziţie de mijloc între aceste două extreme”, a adăugat Dungaciu. Autostrada şi centrala nucleară nu par periclitate În octombrie, ambasadorul american la Bucureşti, Adrian Zuckerman, anunţa că SUA vor derula un nou proiect major pentru România: construirea unei autostrăzi şi a unei căi ferate, care să lege Constanţa (Marea Neagră) de Gdansk (Marea Baltică). ”Acest proiect de infrastructură va reprezenta un beneficiu uriaş pentru economiile României şi Poloniei, dar şi pentru economiile din regiune, ani buni de acum încolo”, spunea ambasadorul Zuckerman. Analistul politic Radu Magdin spune că proiectul ar putea fi continuat de noua administraţie. ”Avand în vedere magnitudinea proiectului şi ţările pe care le traversează, sunt necesare o bugetare şi o sincronizare mai clara între statele cu pricina şi SUA. Proiectul sună în continuare bine, dar detaliile implementării sunt cheie”, crede Magdin. Anunţul despre autostrada Constanţa-Gdansk a fost făcut exact în ziua în care SUA şi România au semnat un acord istoric: americanii au alocat 8 miliarde de dolari pentru construirea reactoarelor 3 şi 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă. Acordul permite României să cumpere tehnologie nucleară americană. Fiind un domeniu strategic pentru SUA, companiilor de profil din SUA le este interzis comerţul liber cu respectivele tehnologii fără acordul Guvernului Federal. Dan Dungaciu explică legătura dintre cele dou mari proiecete: autostrada şi reactoarele nucleare. ”În ceea ce priveşte coridorul Gdansk - Constanţa, acolo lucrurile sunt un pic mai complicate şi nu ţin de administraţia unui preşedinte în mod nemijlocit. Acolo s-a vorbit despre posibilitatea ca americanii să pună la dispoziţie o sumă, opt miliarde, pentru proiecte de infrastructură sau care ţin şi de centrala de la Cernavodă şi de coridorul Constanţa-Gdansk, pe care, sigur, îi poţi accesa, dacă ai posibilitatea. Dar e vorba de 8 miliarde care sunt alocate către firme americane care urmează să construiască aceste proiecte. E foarte bine că există aceşti bani, care nu sunt fonduri nerambsursabile, sunt fonduri cu dobândă. Dar trebuie să fie o decizie politică din partea României ca lucrurile acestea să fie duse mai departe. România trebuie să decidă dacă începe construcţia pe coridorul Gdansk-Constanţa sau pune aceşti bani în centrala de la Cernavodă pentru Reactoarele 3 şi 4 şi pe forjarea Reactorului 1, care expiră curând. Deci e o decizie politică a Bucureştiului. Mingea e la noi”, susţine Dan Dungaciu. Între 2017 şi 2019, în tinpul guvernelor PSD girate de Liviu Dragnea, România a fost la un pas de o înţelegere cu China pentru reactoarele de la Cernavodă. România, alături de SUA, nu de Germania Un alt proiect enegetic important este North Stream 2, care ar urma să conecteze Germania şi alte state europene direct la conducta cu gaz rusesc. Administraţia Trump s-a opus ferm proiectului, anunţând că nu acceptă dominaţia energetică a Rusiei în Europa. North Stream 2 ar fi în defavoarea Poloniei, României şi a ţărilor baltice, state oricum traumatizate istoric de cârdăşia dintre Germania şi Rusia. Chiar dacă nu s-a pronunţat explicit, România a fost de partea lui Donald Trump în disputa cu Europa pe tema North Stream. În vară, 24 din cele 27 de ţări membre ale UE au transmis o notă de protest Statelor Unite faţă de presiunile exercitate asupra proiectului Nord Stream. Nu şi România. Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe al României, a precizat că în privinţa proiectelor bilaterale între Statele Unite şi România nu există emoţii, acestea urmând să fie respectate, însă în ceea ce priveşte teme care ţin de contextul regional şi implică alte state sunt posibile reevaluări. „Proiectele bilaterale au şanse foarte mari să continue, iar aici mă refer la coridorul rutier Gdansk-Constanţa, dar mai ales la construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă. În ceea ce priveşte celelte proiecte, probabil că vor intra într-o procedură de reevaluare. Cel mai probabil transferul trupelor americane din Germania va fi amânat, dacă ţinem cont de ceea ce a spus Biden în campanie”, a precizat Cristian Diaconescu. De asemenea, fostul şef al diplomaţiei de la Bucureşti a precizat că la nivelul Senatului atât republicanii, cât şi democraţii au criticat Nord Stream 2, fiind cerute noi sancţiuni.