„Nasul“

sau despre masca lipită de chip

Motto-ul întâlnirii noastre ar putea fi acesta: intelligo quia absurdum. 

În filosofie, cum bine știm, absurdul e o temă, dar este oarecum „ținut la distanță“, tratat cu detașare, pe când în literatură, și mai cu seamă în nuvela aceasta lui Gogol, el ne izbește din plin, ne sare în față. 

Ce întrebări se mai pot pune când avem de-a face cu ceva (atât de) absurd? Mai putem chestiona? Sau, dincolo de evidentul nonsens, există un sens? 

Mergând și mai departe, ne putem întreba: care este sensul nonsensului? 

Vă invit să citiți nuvela cu mare atenție (o găsiți AICI), fiindcă avem de-a face cu o redutabilă artă literară. Câteva dintre cuvintele lui Gogol - nu multe - constituie o indicație clară către deslușirea semnificației de ansamblu a textului.