vom discuta schița lui Caragiale pornind de la interpretarea oferită în paginile cărții Continentele insomniei, de Gabriel Liiceanu.

Este de aceea necesar să citiți atât textul lui Caragiale - și eventual să propuneți o interpretare proprie, de ce nu? - dar și paginile din carte (170-203), pe care le puteți vizualiza mai jos.

Vă rugăm să recitiți și paragraful 27 din Ființă și timp (Faptul-de-a-fi-sine-cotidian și impersonalul „se“)