Page start up on 16.06.2025_00:01 (UTC+2 / Lipănești, Prahova, România). 15ºC, Humedad 84%, Viento 6 km/h > 45°03'31.2"N 26°00'56.1"E
The article previously processed by Ayord: Tu ce ești: o oaie, o remorcă, sau un om? / ¿Tu qué eres: una oveja, un remolque o un humano?.
The following article processed by Ayord: Luptă dreaptă / Combate leal.
Europa laică, Europa imposibilă - Doxologia
Articol publicat si in publicatia "Adevarul", la data de 18.03.2014 (vezi aici).
Articulo publicado tambien en la publicacion "Adevarul( (La verdad) el 18.03.2014 (véase aquí).
Europa laică, Europa imposibilă
Recent, Comitetul Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană (CROCEU) a încurajat pe creștini să ia parte în mod activ la alegerile europene, contribuind astfel la perfecționarea proiectului european. Unii au înțeles greșit că Biserica intră în politică. Gestul arată doar că Europa laică este fie imposibilă de realizat, fie imposibilă de suportat.
Laicitatea. O idee teoretic generoasă, dar practic imposibilă. Din trei motive:
1. Orice decizie a unei autorități presupus laice trebuie să fie bună și dreaptă pentru comunitate, pentru societate. Dacă nu e așa, este o decizie contrară intereselor comunității. Însă orice comunitate are un background valoric, adeseori legat de valorile sacre ale umanității. De aceea, laicitatea nu poate funcționa, pentru că sacrul din civilizația umană nu poate dispărea.
2. Neutralitate față de valori, umane și sacre, nu există. Fie le accepți, fie le respingi. De aceea, laicitatea este doar o răspântie ideologică: fie merge spre ateism, negând valorile sacrului, fie merge spre secularism, transformând valorile sacre în valori profane. Dar și într-un caz, și în altul, laicitatea nu este decât un revers al teocrației, o imposibilitate a coexistenței anticlericalismului cu Liberté, égalité, fraternité. Chestiunea a început să fie vizibilă, din păcate, în Revoluția Franceză, care a avut o puternică latură anticlericalistă (alimentată și de abuzurile clericilor), dar care este vizibilă și în anticlericalismul crescând din zilele noastre, care a reușit un paradox nefericit. Deși fundamentată pe o civilizație creștină, Europa își neagă aceste rădăcini, refuzând să le menționeze în Constituția europeană. Adăugăm aici și teama de a nu irita un islamism din ce în ce mai extremist, ce amenință siguranța fizică a cetățenilor, Cruciadele rămânând, în memoria Europei, dovezi vii ale confruntării nefaste dintre islamul dus la extrem și creștinismul de tip teocratic, imperial.
3. Spun unii că deciziile laice privesc doar administrarea seculară a societății: chestiuni legate de resurse, finanțe, locuri de muncă, justiție, etc. Practica demonstrează însă că toate aceste lucruri interferează axiologic. Laicitatea nu poate nici măcar satisface interesele tuturor minorităților, fără riscul major al decredibilizării democrației (care funcționează pe principiul majorităților). Poate tocmai de aceea euro-scepticismul este în creștere. Europenii încep să nu se mai simtă reprezentați de aleși, fie din pricina lipsei de soluții la crizele ce străbat Continentul, fie din pricina exacerbării discriminării pozitive, care duce la percepția că majoritatea este discriminată negativ. Această situație este însă și o excelentă trambulină pentru creșterea riscului segregării pe diferite criterii: etnice, economice, culturale, chiar și sexuale. Fiecare minoritate simte nevoia ca, în virtutea unor drepturi fundamentale, să primească libertăți totale. Pe ansamblu însă, obținem o fărâmițare socială, generatoare de tensiuni și nemulțumiri între aceste grupuri, după cum observă și comunicatul CROCEU: “Scopul acestor strategii (privind Drepturile Omului)trebuie să fie mereu acela de a atenua, și nu de a spori tensiunile sociale. Drepturile omului nu trebuie sub nicio formă să devină un câmp de luptă.”
Mulți au crezut însă că acest comunicat îndeamnă, banal, pe creștini să iasă la vot. Alții s-au și grăbit să afirme că, prin aceasta, Biserica se bagă în politică. Eroare. Dublă.
1. Mai întâi, CROCEU reprezintă Bisericile Ortodoxe din Europa (Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Moscovei, Patriarhia Română, Biserica Ciprului și Biserica Greciei), nu doar BOR. Apoi, decizia Sinodului BOR vizează implicarea clerului în politică, nu și a mirenilor, care sunt liberi să participe cum doresc la viața politică.
2. Mai nimeni însă nu a sesizat o nuanță a comunicatului CROCEU. Formularea “Creștinii sunt încurajați să ia parte în mod activ la aceste alegeri, contribuind astfel la perfecționarea proiectului european” trebuie coroborată cu “Participarea creștinilor la aceste alegeri stă la baza credinței că este nevoie de încurajarea cât mai multor factori de a lucra împreună pentru o lume mai bună, în spirit de solidaritate. Uniți, suntem mai puternici.”
Astfel, nu avem de-a face cu un banal îndemn adresat alegătorilor creștini de a ieși la vot. Este vorba de ceva mai mult: sensibilizarea conștiinței creștine a viitorilor candidați la euro-parlamentare.
În fond, esența comunicatului este chiar aceasta: cerința adresată candidaților euro-parlamentari de a nu-și inhiba, ci a revigora conștiința creștină a idealului uman: realizarea armoniei și a comuniunii. Asta, desigur, presupunând că acestă conștiință mai există în politicieni.
Căci ispita supremă a europarlamentarilor este fariseismul: să fii/să te declari creștin și să decizi laic/ateu.
(4878 bytes)
Column A.
Europa laică, Europa imposibilă
Pr. Eugen Tănăsescu
Recent, Comitetul Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană (CROCEU) a încurajat pe creștini să ia parte în mod activ la alegerile europene, contribuind astfel la perfecționarea proiectului european. Unii au înțeles greșit că Biserica intră în politică. Gestul arată doar că Europa laică este fie imposibilă de realizat, fie imposibilă de suportat.
Laicitatea. O idee teoretic generoasă, dar practic imposibilă. Din trei motive:
Column B.
100% Machine translation.
Europa secular, Europa imposible
Pr. Eugen Tănăsescu
Recientemente, el Comité de Representantes de las Iglesias Ortodoxas ante la Unión Europea (CROCEU) animó a los cristianos a participar activamente en las elecciones europeas, contribuyendo así al perfeccionamiento del proyecto europeo. Algunos malinterpretaron que la Iglesia está entrando en política. Este gesto solo demuestra que una Europa secular es imposible de lograr o insostenible.
Secularismo. Una idea teóricamente generosa, pero prácticamente imposible. Por tres razones:
Column Z.
80% Machine translation + 20% Ayord translation.
Europa laica, Europa imposible
Pr. Eugen Tănăsescu
Recientemente, el Comité de Representantes de las Iglesias Ortodoxas ante la Unión Europea (CROCEU) animó a los cristianos a participar activamente en las elecciones europeas, contribuyendo así al perfeccionamiento del proyecto europeo. Algunos malinterpretaron que la Iglesia está entrando en política. Este gesto solo demuestra que una Europa secular es imposible de lograr o insostenible.
La laicidad. Una idea teóricamente generosa, pero prácticamente imposible. Por tres razones:
1. Orice decizie a unei autorități presupus laice trebuie să fie bună și dreaptă pentru comunitate, pentru societate. Dacă nu e așa, este o decizie contrară intereselor comunității. Însă orice comunitate are un background valoric, adeseori legat de valorile sacre ale umanității. De aceea, laicitatea nu poate funcționa, pentru că sacrul din civilizația umană nu poate dispărea.
1. Toda decisión de una autoridad supuestamente secular debe ser buena y justa para la comunidad, para la sociedad. Si no lo es, es una decisión contraria a los intereses de la comunidad. Pero toda comunidad tiene un trasfondo de valores, a menudo vinculado a los valores sagrados de la humanidad. Por lo tanto, el secularismo no puede funcionar, porque lo sagrado de la civilización humana no puede desaparecer.
1. Toda decisión de una autoridad supuestamente laica debe ser buena y justa para la comunidad, para la sociedad. Si no lo es, es una decisión contraria a los intereses de la comunidad. Pero toda comunidad tiene un trasfondo de valores, a menudo vinculado a los valores sagrados de la humanidad. Por lo tanto, la laicidad no puede funcionar, porque lo sagrado de la civilización humana no puede desaparecer.
2. Neutralitate față de valori, umane și sacre, nu există. Fie le accepți, fie le respingi. De aceea, laicitatea este doar o răspântie ideologică: fie merge spre ateism, negând valorile sacrului, fie merge spre secularism, transformând valorile sacre în valori profane. Dar și într-un caz, și în altul, laicitatea nu este decât un revers al teocrației, o imposibilitate a coexistenței anticlericalismului cu Liberté, égalité, fraternité. Chestiunea a început să fie vizibilă, din păcate, în Revoluția Franceză, care a avut o puternică latură anticlericalistă (alimentată și de abuzurile clericilor), dar care este vizibilă și în anticlericalismul crescând din zilele noastre, care a reușit un paradox nefericit. Deși fundamentată pe o civilizație creștină, Europa își neagă aceste rădăcini, refuzând să le menționeze în Constituția europeană. Adăugăm aici și teama de a nu irita un islamism din ce în ce mai extremist, ce amenință siguranța fizică a cetățenilor, Cruciadele rămânând, în memoria Europei, dovezi vii ale confruntării nefaste dintre islamul dus la extrem și creștinismul de tip teocratic, imperial.
2. La neutralidad hacia los valores, humanos y sagrados, no existe. Se aceptan o se rechazan. Por lo tanto, el secularismo es solo una encrucijada ideológica: o bien se dirige hacia el ateísmo, negando los valores de lo sagrado, o bien se dirige hacia el secularismo, transformando los valores sagrados en profanos. Pero en ambos casos, el secularismo no es más que el reverso de la teocracia, una imposibilidad de coexistencia del anticlericalismo con la libertad, la igualdad y la fraternidad. El problema comenzó a ser visible, por desgracia, en la Revolución Francesa, que tuvo un fuerte componente anticlerical (también alimentado por los abusos del clero), pero que también es visible en el creciente anticlericalismo de nuestros días, que ha alcanzado una lamentable paradoja. Aunque fundada en una civilización cristiana, Europa niega estas raíces, negándose a mencionarlas en la Constitución Europea. Añadimos aquí el temor a irritar a un islamismo cada vez más extremista, que amenaza la seguridad física de los ciudadanos. Las Cruzadas siguen siendo, en la memoria de Europa, la prueba viviente del nefasto enfrentamiento entre el islam llevado al extremo y el cristianismo teocrático e imperial.
2. La neutralidad hacia los valores, humanos y sagrados, no existe. Se aceptan o se rechazan. Por lo tanto, la laicidad es solo una encrucijada ideológica: o bien se dirige hacia el ateísmo, negando los valores de lo sagrado, o bien se dirige hacia el secularismo, transformando los valores sagrados en profanos. Pero en ambos casos, la laicidad no es más que el reverso de la teocracia, una imposibilidad de coexistencia del anticlericalismo con la Liberté, égalité, fraternité. El problema comenzó a ser visible, por desgracia, en la Revolución Francesa, que tuvo un fuerte componente anticlericalista (también alimentado por los abusos del clero), pero que también es visible en el creciente anticlericalismo de nuestros días, que ha alcanzado una lamentable paradoja. Aunque fundada en una civilización cristiana, Europa niega estas raíces, negándose a mencionarlas en la Constitución Europea. Añadimos aquí el temor a irritar a un islamismo cada vez más extremista, que amenaza la seguridad física de los ciudadanos. Las Cruzadas siguen siendo, en la memoria de Europa, la prueba viviente del nefasto enfrentamiento entre el islam llevado al extremo y el cristianismo de tipo teocrático, imperial.
3. Spun unii că deciziile laice privesc doar administrarea seculară a societății: chestiuni legate de resurse, finanțe, locuri de muncă, justiție, etc. Practica demonstrează însă că toate aceste lucruri interferează axiologic. Laicitatea nu poate nici măcar satisface interesele tuturor minorităților, fără riscul major al decredibilizării democrației (care funcționează pe principiul majorităților). Poate tocmai de aceea euro-scepticismul este în creștere. Europenii încep să nu se mai simtă reprezentați de aleși, fie din pricina lipsei de soluții la crizele ce străbat Continentul, fie din pricina exacerbării discriminării pozitive, care duce la percepția că majoritatea este discriminată negativ. Această situație este însă și o excelentă trambulină pentru creșterea riscului segregării pe diferite criterii: etnice, economice, culturale, chiar și sexuale. Fiecare minoritate simte nevoia ca, în virtutea unor drepturi fundamentale, să primească libertăți totale. Pe ansamblu însă, obținem o fărâmițare socială, generatoare de tensiuni și nemulțumiri între aceste grupuri, după cum observă și comunicatul CROCEU: “Scopul acestor strategii (privind Drepturile Omului)trebuie să fie mereu acela de a atenua, și nu de a spori tensiunile sociale. Drepturile omului nu trebuie sub nicio formă să devină un câmp de luptă.”
3. Algunos afirman que las decisiones seculares solo afectan a la administración secular de la sociedad: cuestiones relacionadas con los recursos, las finanzas, el empleo, la justicia, etc. Sin embargo, la práctica demuestra que todos estos factores interfieren axiológicamente. El secularismo ni siquiera puede satisfacer los intereses de todas las minorías, sin el gran riesgo de que la democracia (que opera según el principio de las mayorías) se vuelva incrédula. Quizás esta sea precisamente la razón por la que crece el euroescepticismo. Los europeos empiezan a sentirse desrepresentados por sus representantes electos, ya sea por la falta de soluciones a las crisis que azotan el continente o por la exacerbación de la discriminación positiva, que lleva a la percepción de que la mayoría sufre una discriminación negativa. Esta situación también es un excelente trampolín para aumentar el riesgo de segregación según diversos criterios: étnicos, económicos, culturales e incluso sexuales. Cada minoría siente la necesidad, en virtud de sus derechos fundamentales, de gozar de plenas libertades. Sin embargo, en general, se observa una fragmentación social que genera tensiones e insatisfacción entre estos grupos, como también observa el comunicado de la CROCEU: «El propósito de estas estrategias (en materia de derechos humanos) debe ser siempre mitigar, y no aumentar, las tensiones sociales. Los derechos humanos no deben convertirse bajo ninguna circunstancia en un campo de batalla».
3. Algunos afirman que las decisiones laicas solo afectan a la administración secular de la sociedad: cuestiones relacionadas con los recursos, las finanzas, el empleo, la justicia, etc. Sin embargo, la práctica demuestra que todos estos factores interfieren axiológicamente. La laicidad ni siquiera puede satisfacer los intereses de todas las minorías, sin el gran riesgo de que la democracia (que opera según el principio de las mayorías) se vuelva incrédula. Quizás esta sea precisamente la razón por la que crece el euroescepticismo. Los europeos empiezan a sentirse desrepresentados por sus representantes electos, ya sea por la falta de soluciones a las crisis que azotan el continente o por la exacerbación de la discriminación positiva, que lleva a la percepción de que la mayoría sufre una discriminación negativa. Esta situación también es un excelente trampolín para aumentar el riesgo de segregación según diversos criterios: étnicos, económicos, culturales e incluso sexuales. Cada minoría siente la necesidad, en virtud de sus derechos fundamentales, de gozar de plenas libertades. Sin embargo, en general, se observa una fragmentación social que genera tensiones e insatisfacción entre estos grupos, como también observa el comunicado de la CROCEU: «El propósito de estas estrategias (en materia de derechos humanos) debe ser siempre mitigar, y no aumentar, las tensiones sociales. Los derechos humanos no deben convertirse bajo ninguna circunstancia en un campo de batalla».
Mulți au crezut însă că acest comunicat îndeamnă, banal, pe creștini să iasă la vot. Alții s-au și grăbit să afirme că, prin aceasta, Biserica se bagă în politică. Eroare. Dublă.
1. Mai întâi, CROCEU reprezintă Bisericile Ortodoxe din Europa (Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Moscovei, Patriarhia Română, Biserica Ciprului și Biserica Greciei), nu doar BOR. Apoi, decizia Sinodului BOR vizează implicarea clerului în politică, nu și a mirenilor, care sunt liberi să participe cum doresc la viața politică.
2. Mai nimeni însă nu a sesizat o nuanță a comunicatului CROCEU. Formularea “Creștinii sunt încurajați să ia parte în mod activ la aceste alegeri, contribuind astfel la perfecționarea proiectului european” trebuie coroborată cu “Participarea creștinilor la aceste alegeri stă la baza credinței că este nevoie de încurajarea cât mai multor factori de a lucra împreună pentru o lume mai bună, în spirit de solidaritate. Uniți, suntem mai puternici.”
Sin embargo, muchos creyeron que este comunicado instaba banalmente a los cristianos a votar. Otros se apresuraron a afirmar que, con ello, la Iglesia se estaba involucrando en política. Doble error.
1. En primer lugar, la CROCEU representa a las Iglesias ortodoxas en Europa (el Patriarcado Ecuménico, el Patriarcado de Moscú, el Patriarcado Rumano, la Iglesia de Chipre y la Iglesia de Grecia), no solo a la BOR. Por otro lado, la decisión del Sínodo de la BOR apunta a la participación del clero en la política, no de los laicos, quienes son libres de participar en la vida política como deseen.
2. Sin embargo, casi nadie percibió un matiz en el comunicado de la CROCEU. La frase «Se anima a los cristianos a participar activamente en estas elecciones, contribuyendo así a la mejora del proyecto europeo» debe corroborarse con «La participación de los cristianos en estas elecciones se basa en la convicción de que es necesario fomentar el máximo número de factores posibles para trabajar juntos por un mundo mejor, con un espíritu de solidaridad. Unidos, somos más fuertes».
Sin embargo, muchos creyeron que este comunicado instaba banalmente a los cristianos a votar. Otros se apresuraron a afirmar que, con ello, la Iglesia se estaba involucrando en política. Doble error.
1. En primer lugar, la CROCEU representa a las Iglesias ortodoxas en Europa (el Patriarcado Ecuménico, el Patriarcado de Moscú, el Patriarcado Rumano, la Iglesia de Chipre y la Iglesia de Grecia), no solo a la BOR. Por otro lado, la decisión del Sínodo de la BOR apunta a la participación del clero en la política, y no de los laicos, quienes son libres de participar en la vida política como deseen.
2. Sin embargo, casi nadie percibió un matiz en el comunicado de la CROCEU. La frase «Se anima a los cristianos a participar activamente en estas elecciones, contribuyendo así a la mejora del proyecto europeo» debe corroborarse con «La participación de los cristianos en estas elecciones se basa en la convicción de que es necesario fomentar el máximo número de factores posibles para trabajar juntos por un mundo mejor, con un espíritu de solidaridad. Unidos, somos más fuertes».
Astfel, nu avem de-a face cu un banal îndemn adresat alegătorilor creștini de a ieși la vot. Este vorba de ceva mai mult: sensibilizarea conștiinței creștine a viitorilor candidați la euro-parlamentare.
În fond, esența comunicatului este chiar aceasta: cerința adresată candidaților euro-parlamentari de a nu-și inhiba, ci a revigora conștiința creștină a idealului uman: realizarea armoniei și a comuniunii. Asta, desigur, presupunând că acestă conștiință mai există în politicieni.
Căci ispita supremă a europarlamentarilor este fariseismul: să fii/să te declari creștin și să decizi laic/ateu.
Por lo tanto, no se trata de una simple exhortación dirigida a los votantes cristianos a votar. Se trata de algo más: fomentar la conciencia cristiana de los futuros candidatos al Parlamento Europeo.
De hecho, la esencia del comunicado es precisamente esta: la exigencia dirigida a los candidatos al Parlamento Europeo de no inhibir, sino reavivar su conciencia cristiana del ideal humano: el logro de la armonía y la comunión. Esto, por supuesto, suponiendo que esta conciencia aún exista en los políticos.
Porque la mayor tentación del Parlamento Europeo es el fariseísmo: ser/declararse cristiano y decidir ser laico/ateo.
Por lo tanto, no se trata de una simple exhortación dirigida a los votantes cristianos a votar. Se trata de algo más: fomentar la conciencia cristiana de los futuros candidatos al Parlamento Europeo.
De hecho, la esencia del comunicado es precisamente esta: la exigencia dirigida a los candidatos al Parlamento Europeo de no inhibir, sino reavivar su conciencia cristiana del ideal humano: el logro de la armonía y la comunión. Esto, por supuesto, suponiendo que esta conciencia aún exista en los políticos.
Porque la mayor tentación del Parlamento Europeo es el fariseísmo: ser/declararse cristiano y decidir laicamente/ateomente.
Column A.
Europa laică, Europa imposibilă
Pr. Eugen Tănăsescu
Recent, Comitetul Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană (CROCEU) a încurajat pe creștini să ia parte în mod activ la alegerile europene, contribuind astfel la perfecționarea proiectului european. Unii au înțeles greșit că Biserica intră în politică. Gestul arată doar că Europa laică este fie imposibilă de realizat, fie imposibilă de suportat.
Laicitatea. O idee teoretic generoasă, dar practic imposibilă. Din trei motive:
Column Z.
80% Machine translation + 20% Ayord translation.
Europa laica, Europa imposible
Pr. Eugen Tănăsescu
Recientemente, el Comité de Representantes de las Iglesias Ortodoxas ante la Unión Europea (CROCEU) animó a los cristianos a participar activamente en las elecciones europeas, contribuyendo así al perfeccionamiento del proyecto europeo. Algunos malinterpretaron que la Iglesia está entrando en política. Este gesto solo demuestra que una Europa laica es imposible de lograr o insostenible.
La laicidad. Una idea teóricamente generosa, pero prácticamente imposible. Por tres razones:
1. Orice decizie a unei autorități presupus laice trebuie să fie bună și dreaptă pentru comunitate, pentru societate. Dacă nu e așa, este o decizie contrară intereselor comunității. Însă orice comunitate are un background valoric, adeseori legat de valorile sacre ale umanității. De aceea, laicitatea nu poate funcționa, pentru că sacrul din civilizația umană nu poate dispărea.
1. Toda decisión de una autoridad supuestamente laica debe ser buena y justa para la comunidad, para la sociedad. Si no lo es, es una decisión contraria a los intereses de la comunidad. Pero toda comunidad tiene un trasfondo de valores, a menudo vinculado a los valores sagrados de la humanidad. Por lo tanto, la laicidad no puede funcionar, porque lo sagrado de la civilización humana no puede desaparecer.
2. Neutralitate față de valori, umane și sacre, nu există. Fie le accepți, fie le respingi. De aceea, laicitatea este doar o răspântie ideologică: fie merge spre ateism, negând valorile sacrului, fie merge spre secularism, transformând valorile sacre în valori profane. Dar și într-un caz, și în altul, laicitatea nu este decât un revers al teocrației, o imposibilitate a coexistenței anticlericalismului cu Liberté, égalité, fraternité. Chestiunea a început să fie vizibilă, din păcate, în Revoluția Franceză, care a avut o puternică latură anticlericalistă (alimentată și de abuzurile clericilor), dar care este vizibilă și în anticlericalismul crescând din zilele noastre, care a reușit un paradox nefericit. Deși fundamentată pe o civilizație creștină, Europa își neagă aceste rădăcini, refuzând să le menționeze în Constituția europeană. Adăugăm aici și teama de a nu irita un islamism din ce în ce mai extremist, ce amenință siguranța fizică a cetățenilor, Cruciadele rămânând, în memoria Europei, dovezi vii ale confruntării nefaste dintre islamul dus la extrem și creștinismul de tip teocratic, imperial.
2. La neutralidad hacia los valores, humanos y sagrados, no existe. Se aceptan o se rechazan. Por lo tanto, la laicidad es solo una encrucijada ideológica: o bien se dirige hacia el ateísmo, negando los valores de lo sagrado, o bien se dirige hacia el secularismo, transformando los valores sagrados en profanos. Pero en ambos casos, la laicidad no es más que el reverso de la teocracia, una imposibilidad de coexistencia del anticlericalismo con la Liberté, égalité, fraternité. El problema comenzó a ser visible, por desgracia, en la Revolución Francesa, que tuvo un fuerte componente anticlericalista (también alimentado por los abusos de los clericós), pero que también es visible en el creciente anticlericalismo de nuestros días, que ha alcanzado una lamentable paradoja. Aunque fundada en una civilización cristiana, Europa niega estas raíces, negándose a mencionarlas en la Constitución Europea. Añadimos aquí el temor a irritar a un islamismo cada vez más extremista, que amenaza la seguridad física de los ciudadanos. Las Cruzadas siguen siendo, en la memoria de Europa, la prueba viviente del nefasto enfrentamiento entre el islam llevado al extremo y el cristianismo de tipo teocrático, imperial.
3. Spun unii că deciziile laice privesc doar administrarea seculară a societății: chestiuni legate de resurse, finanțe, locuri de muncă, justiție, etc. Practica demonstrează însă că toate aceste lucruri interferează axiologic. Laicitatea nu poate nici măcar satisface interesele tuturor minorităților, fără riscul major al decredibilizării democrației (care funcționează pe principiul majorităților). Poate tocmai de aceea euro-scepticismul este în creștere. Europenii încep să nu se mai simtă reprezentați de aleși, fie din pricina lipsei de soluții la crizele ce străbat Continentul, fie din pricina exacerbării discriminării pozitive, care duce la percepția că majoritatea este discriminată negativ. Această situație este însă și o excelentă trambulină pentru creșterea riscului segregării pe diferite criterii: etnice, economice, culturale, chiar și sexuale. Fiecare minoritate simte nevoia ca, în virtutea unor drepturi fundamentale, să primească libertăți totale. Pe ansamblu însă, obținem o fărâmițare socială, generatoare de tensiuni și nemulțumiri între aceste grupuri, după cum observă și comunicatul CROCEU: “Scopul acestor strategii (privind Drepturile Omului)trebuie să fie mereu acela de a atenua, și nu de a spori tensiunile sociale. Drepturile omului nu trebuie sub nicio formă să devină un câmp de luptă.”
3. Algunos afirman que las decisiones laicas solo afectan a la administración secular de la sociedad: cuestiones relacionadas con los recursos, las finanzas, el empleo, la justicia, etc. Sin embargo, la práctica demuestra que todos estos factores interfieren axiológicamente. La laicidad ni siquiera puede satisfacer los intereses de todas las minorías, sin el gran riesgo de que la democracia (que opera según el principio de las mayorías) se vuelva incrédula. Quizás esta sea precisamente la razón por la que crece el euroescepticismo. Los europeos empiezan a sentirse desrepresentados por sus representantes electos, ya sea por la falta de soluciones a las crisis que azotan el continente o por la exacerbación de la discriminación positiva, que lleva a la percepción de que la mayoría sufre una discriminación negativa. Esta situación también es un excelente trampolín para aumentar el riesgo de segregación según diversos criterios: étnicos, económicos, culturales e incluso sexuales. Cada minoría siente la necesidad, en virtud de sus derechos fundamentales, de gozar de plenas libertades. Sin embargo, en general, se observa una fragmentación social que genera tensiones e insatisfacción entre estos grupos, como también observa el comunicado de la CROCEU: «El propósito de estas estrategias (en materia de derechos humanos) debe ser siempre mitigar, y no aumentar, las tensiones sociales. Los derechos humanos no deben convertirse bajo ninguna circunstancia en un campo de batalla».