Modelul ABC cognitiv

Modelul ABC cognitiv Pornind de la aceste principii, in abordarile cognitiv-comportamentale s-a dezvoltat un model terapeutic riguros si elegant, validat stiintific, modelul ABC (Beck 1976; Ellis, 1994), cu trei componente principale (vezi David, 2006):

• A (activating events) = evenimentul activator (stimulii interni si externi). Elementele activatoare reprezinta: (1) situatii obiective, (2) cognitii/ganduri, emotii si comportamente legate de acestea sau (3) ganduri si amintiri din trecut legate de situatia actuala.

• B (beliefs) = convingerile (cognitiile/credintele) persoanei (elementul cognitiv de prelucrare informationala). Acestea se interpun intre evenimentul activator si consecintele comportamentale, biologice/psihofiziologice sau subiective/afective (emotionale). Convingerile persoanei nu sunt doar declansate de evenimentul activator, ci acestea mediaza modul de percepere si reprezentare a evenimentului activator (A) in mintea noastra.

• C (consequences) = consecintele procesarii cognitive a elementului activator si anume: raspunsuri comportamentale, biologice/psihofiziologice si subiectiv/emotionale. Trebuie precizat faptul ca distinctia intre A, B si C este una metodologica, facuta in scopul claritatii explicatiei; in realitate, cele trei componente interactioneaza, ele coexistand. La aceste componente de baza se mai adauga doua, cu rol major in interventia psihoterapeutica, transformand modelul ABC in modelul ABCDE (Ellis, 1994):

• D (disputing) = restructurarea cognitiilor disfunctionale si irationale in cognitii functionale si rationale.

• E (effective) = asimilarea unor noi cognitii eficiente, functionale si rationale in locul celor disfunctionale. Arhitectura sistemului cognitiv uman din perspectiva paradigmei cognitivcomportamentale este prezentata in figura 1 (dupa David, 2006).

Evenimentul activator (A) Stimulul este orice eveniment intern sau extern care poate influenta activitatea analizatorilor. In functie de nivelul de analiza ales, stimulul poate sa fie foarte simplu (ex., un sunet) sau foarte complex (ex., un eveniment de viata precum casatoria). Stimulul poate fi subliminal (nu poate fi perceput constient) sau supraliminal (poate fi perceput constient). Odata perceput, el declanseaza o serie de prelucrari informationale. Unele prelucrari informationale au un dublaj lingvistic si, in consecinta, pot fi constientizate, in timp ce alte prelucrari informationale nu au un dublaj lingvistic, neputand pot fi constientizate (David, 2003; 2006). Prelucrarile informationale care au un dublaj lingvistic pot functiona constient sau inconstient (ex., automatizarea unor deprinderi invatate constient). Prelucrarile informationale (B) Prelucrarile informationale care au un dublaj lingvistic pot fi analizate, in principiu, printr-o infinitate de criterii. Din punct de vedere psihologic, urmatoarele categorii sunt cele mai importante pentru functionare.

• Descrieri si interferente Reprezentarea perceptuala, care este modalitatea de proiectie a stimulului in mintea noastra, genereaza apoi un lant de prelucrari informationale. Descrierile reprezinta acele prelucrari informationale care au un dublaj lingvistic si care descriu/reflecta stimulii in sistemul cognitiv prin propozitii de observatie (protocolare). Spre exemplu, asertiunea: „Mi-a murit sotia”, este o descriere. Uneori descrierea poate sa fie distorsionata; de plida, intr-o situatie problematica pacientii depresivi vor avea tendinta sa remarce si/sau sa-si aminteasca in primul rand aspectele negative si amenintatoare ale acesteia si sa ignore aspectele pozitive de siguranta. Inferentele pornesc de la descrieri, dar trec dincolo de actul perceptiv (ex., „Faptul ca mi-a murit sotia arata ca am fost pedepsit de viata”). Daca descrierile si inferentele sunt usor accesibile constient atunci ele sunt numite ganduri automate (gandurile automate includ orice tip de prelucrare informationala, inclusiv imaginile mentale); ele au un caracter concret fiind asociate automat cu evenimente specifice de viata (A). Gandurile automate deriva din structuri cognitive de tip descrieri si inferente mai generale, numite credinte centrale, codate in sistemul cognitiv sub forma de scheme cognitive. Descrierile si inferentele pot sa fie functionale sau disfunctionale. Disfunctionalitatea se refera la faptul ca nu sunt sustinute logic (nu respecta principiile logicii), empiric (nu sunt dovezi care sa le sustina) sau pragmatic/functional (nu ne ajuta). Aaron Beck (Beck, 1976 apud David, 2006) a descris cele mai importante categorii de descrieri si inferente disfunctionale (definite logic si empiric) asociate cu psihopatologia (prin aceasta asociere sunt si nefunctionale) (vezi si David, 2006): - Gandirea dihotomica – plasarea experientelor de viata si a persoanelor in doua categorii distincte, diametral opuse (ex., bun-rau, inteligent-prost, frumos-urat etc.). - Inferenta arbitrara - extragerea unei concluzii specifice, in lipsa dovezilor care sa o - sustina sau in prezenta dovezilor care o infirma - Abstractia selectiva – centrarea pe un detaliu scos din context, ignorand totodata aspectele mai relevante ale situatiei, si conceptualizarea intregii experiente pe baza segmentului respectiv. - Minimalizarea si maximizarea – evaluarea eronata a semnificatiei sau magnitudinii unui eveniment, intr-o masura suficient de mare pentru a constitui o distorsiune. - Suprageneralizarea (generalizarea excesiva) - extragerea unei reguli generale sau concluzii pe baza unuia sau mai multor incidente izolate si utilizarea acestei reguli in alte situatii asociate sau nu cu incidentul respectiv. - Personalizarea – tendinta de a asocia nejustificat evenimente externe cu propria persoana. Alte descrieri si inferente, desi corecte logic si empiric, (ex., „sotia ma uraste”), pot sa nu fie functionale (pragmatice), generand distres; ele fac asadar obiectul inteventiei psihoterapeutice (ex., restructurari cognitive prin tehnici pragmatice).

• Evaluari Evaluarile sunt acele prelucrari informationale care se fac in legatura cu descrierile si inferentele, ele putand fi rationale sau irationale. In acest context, termenul „rational” se refera la suportul logic, empiric si/sau pragmatic. „Irational” inseamna ca ceva nu are suport logic, empiric si/sau pragmatic. Albert Ellis (Ellis, 1962; 1994) a descris cele mai importante procese cognitive (de prelucrare informationala) evaluative (definite logic si empiric) asociate cu psihopatologia (prin aceasta asociere sunt si nefunctionale). Le prezentam in continuare pe cele mai importante. Trebuie absolutist versus stilul preferential: Specia noastra se caracterizeaza prin faptul ca este in structura ei sa aiba dorinte. Din pacate insa, realitatea nu ne satisface mereu aceste dorinte. Discrepanta dintre ceea ce ne dorim si ceea ce se intampla este una dintre cauzele fundamentale implicate in psihopatologie (Beck, 1976; Ellis, 1994). Pornind de la analiza mecanismelor de baza ale functionarii cognitive, psihologia (Beck, 1976; Ellis, 1962) propune o perspectiva riguroasa asupra modului in care putem reduce aceasta discrepanta. Astfel, putem avea un numar nelimitat de dorinte, ceea ce conteaza este modul in care le formulam! Unii dintre noi pornind de la dorinte fac un salt metafizic si ajung sa considere ca daca ei doresc ceva, atunci acel ceva trebuie cu necesitate sa se intample. Rational ar fi sa ne dorim cat mai multe lucruri, dar sa nu uitam ca simplu fapt ca ne dorim ceva, oricat de mult, nu inseamna ca acel lucru trebuie sa se intample. Asadar, in timp ce formularea absolutista si rigida a dorintelor in termeni de „trebuie” este un proces cognitiv irational, formularea preferentiala si flexibila este un proces cognitiv rational. Alternativa la formularea absolutista (trebuie cu necesitate) nu este asadar acceptareanepasarea (indiferenta), ci formularea intensa a unor dorinte in termeni preferentiali (prefer). Plastic spus, asa cum aratam si in alte lucrari (David, 2006), sfanta treime a nebuniei este formata din: (1) eu trebuie cu necesitate… (ex., sa reusesc, sa fiu primul); (2) ceilalti trebuie cu necesitate… (ex., sa ma respecte); (3) viata trebuie cu necesitate… (ex., sa fie dreapta). Daca am flexibiliza si transforma acest stil absolutist in unul preferential: (1) eu prefer si fac tot ceea ce depinde de mine… (ex., sa reusesc, sa fiu primul); (2) mi-ar placea si fac tot ceea ce depinde de mine ca ceilalti… (ex., sa ma respecte); (3) mi-ar placea si fac tot ceea ce depinde de mine ca viata… (ex., sa fie dreapta), atunci mare parte din psihopatologie ar fi eliminata. Catastrofarea versus non-catastrofarea: In situatii negative de viata unii oameni au tendinta de a aloca totalitatea resurselor lor cognitive prelucrarii acestor evenimente de viata. A catastrofa inseamna a evalua un eveniment negativ ca fiind cel mai rau lucru care ti se poate intampla. Irationalitatea - asa cum este exprimata aici - se refera la faptul ca oricat de sever ar fi un eveniment negativ, a-l evalua ca fiind cel mai rau lucru care se poate intampla este eronat. In principiu, putem oricand gasi un eveniment potential care sa fie mai rau decat ceea ce noi definim la un moment dat ca fiind raul cel mai mare. Procesul rational este de a evalua un eveniment negativ pe un continuum, tinand cont de faptul ca oricat de rau este ceea ce s-a intamplat nu putem afirma ca este cel mai rau lucru care ni se poate intampla. Transformarea acestor cunostinte in proceduri nu este un lucru usor si trebuie facuta cu grija, pe foundul unei relatii terapeutice adecvate. Toleranta scazuta la frustrare versus toleranta crescuta la frustrare: Ca proces cognitiv irational, toleranta scazuta la frustrare se refera la evaluarea unei situatii ca fiind intolerabila, in sensul ca este imposibil de acceptat si trait cu ea. Procesul cognitiv rational se refera la faptul ca evaluam o situatie ca fiind foarte dificil de tolerat, dar faptul ca nu ne place nu inseamna ca este imposibil de trait cu ea; faptul ca nu suntem dispusi sa o mai toleram si ca facem tot ce depinde de noi sa o schimbam, nu inseamna ca este imposibil de tolerat. Evaluarea globala versus evaluarea contextuala: Evaluarea in termeni globali este o caracteristica a speciei noastre. Avem in mod natural tendinta de a ne evalua pe noi insine (ex., incapabil/valoros), pe ceilalti (buni/rai) si realitatea (dreapta/nedreapta). Aceste evaluari se fac adesea pornind doar de la cateva comportamente sau fenomene. Din punct de vedere logic acest proces este o eroare deoarece nu putem trage concluzii ferme si generale intr-un rationament de tip inductiv. Altfel spus, faptul ca avem esecuri nu inseamna ca suntem incapabili, ci doar ca avem comportamente insuficient de performante. Noi trebuie sa ne acceptam neconditionat ca persoane pentru simplul fapt ca 23 Antreprenor pentru viitor Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020. existam si sa invatam sa ne evaluam comportamentele, care daca sunt neperformante trebuie imbunatatite. Acest lucru este valabil si in cazul evenimentelor pozitive. A spune in urma unor succese ca suntem buni este tot un proces irational de evaluare globala. Implicatiile sunt uriase. Programele de dezvoltare a stimei de sine sunt un medicament psihologic care face mai mult rau decat bine. Dezvoltand stima de sine, noi nu il invatam pe Coachee decat sa promoveze un proces irational de evaluare globala. Asa cum pornind de la succese se va evalua pozitiv (si va avea o stima de sine pozitiva), in urma unui esec va fi antrenat sa se evalueze negativ. Alternativa este ca el sa invete sa se accepte neconditionat ca persoana, sa evalueze comportamentele si performantele pe care le are, iar atunci cand este cazul, sa nu le accepte ci sa incerce sa le modifice. Acest demers este similar cu textul biblic, care spune ca nu trebuie sa pedepsim pacatosul ci pacatul. Si noi, ca terapeuti, acceptam neconditionat Coacheeul, insa nu si comportamentele sale; lucram impreuna cu el (cel acceptat) sa si le schimbe. In acest sens, nu avem nici o problema in a accepta in terapie criminali, violatori etc. deoarece, desi ii acceptam ca persoane, nu suntem de acord cu comportamentele lor si lucram impreuna sa le schimbam. In cadrul interventiei terapeutice pacientii sunt invatati in mod activ si directiv sa constientizeze si sa accepte faptul ca fac parte dintr-o structura sociala in cadrul careia trebuie sa manifeste grija si intelegere pentru cei din jur; acest lucru presupune acceptarea celorlalti ca fiinte umane valoroase, indiferent daca se comporta moral, competent sau corect, fara insa a le accepta comportamentele sau gandurile negative sau gresite. Studiile existente sugereaza ca in timp ce irationalitatea ridicata genereaza emotii care implica supraactivare sau subactivare fiziologica, nivelurile scazute de irationalitate se asociaza mai degraba cu o activare fiziologica medie spre ridicata (David, 2003; David, 2006). Conform legii optimului motivational (Yerkes si Dodson, 1908), pana la un punct, cu cat creste intensitatea motivatiei creste si performanta in sarcina, dupa care o crestere a motivatiei duce la o scadere a performantei. Altfel spus, o activare fiziologica medie spre ridicata data de prezenta unor scopuri formulate in termeni preferentiali si asociata cu emotii functionale ar sustine performanta optima in sarcini complexe. In timp ce stilul preferential se asociaza cu emotii functionale si ne mentine in zona optimului motivational, stilul absolutist se asociaza cu emotii disfunctionale si poate duce la o motivare excesiva insotita de o scadere a performantei. Asadar, un stil irational intr-un mediu complex constituie o un factor de vulnerabilitate spre psihopatologie. Desi in sarcini simple si bine structurate cei care au un patern dominant irational pot sa fie la fel de performanti ca cei cu un patern cognitiv dominant rational, ei sunt serios afectati in ceea ce priveste starea de sanatate. Irationalitatea este un factor de vulnerabilitate. Aparitia manidestarilor Coacheeului este conditionata de aparitia evenimentelor care pun in miscare vulnerabilitatea. Daca evenimentele de viata confirma 24 Antreprenor pentru viitor Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020. irationalitatea, nu vor aparea problemele. Spre exemplu, un proces irational de genul „Trebuie sa fiu apreciat de toti colegii, altfel este groaznic” nu va genera psihopatologie daca se intampla ca in prezent toti colegii sa ma respecte. Acest proces irational este insa un factor de vulnerabilitate, caci daca in viitor se intampla ca anumiti colegi sa nu ma mai respecte as putea ajunge sa experientiez o serie de emotii negative. Consecinte (C) Consecintele prelucrarilor informationale (constiente sau inconstiente) sunt adaptative sau dezadaptative. Ele se manifesta la trei niveluri: (1) subiectiv-afectiv; (2) comportamental; si (3) biologic/psihofiziologic; interactiunile acestor niveluri impreuna cu prelucrarile informationale asociate formeaza tulburari psihice specifice (vezi DSM) sau experiente integrative (ex., altruim). Odata generate, aceste consecinte devin un nou stimul (A2), generand un alt lant de prelucrari informationale, numite metacognitii (B2), si alte consecinte, numite metaconsecinte (C2), care la randul lor genereaza un alt lant si asa mai departe, dupa modelul de mai jos (vezi si David, 2006): A B C/A2 B2 C2 unde: A (dificultati de comunicare in cuplu); B (daca ma paraseste este groaznic); C (panica); B2 (faptul ca am aceste stari de panica arata ca sunt o persoana slaba); C2 (stare depresiva)