Marcaje noi în Munţii Podul Calului, anul 2011
Harta 1; extras, cu completari, din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989
Bogdan Balaban (Brasov, bogdanbalaban@gmail.com)
Iunie 2011. AMC a organizat o actiune de remarcare. Scopul a fost crearea unei legaturi intre Muntii Siriu si Penteleu (vezi pentru localizarea zonei hartile 1 si 2).
Tabara de corturi a fost amplasata pe Valea Casoca (vezi harta 3), cam la 10 km de localitatea Siriu. Ne-am adunat de vineri seara, lume multa, marea majoritate provenind de la Galati.
Harta 2; extras din Alexandru Rosu - Geografia fizica a Romaniei - Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980
Harta 3; extras din Grigore Posea, Mihai Ielenicz - Muntii Buzaului - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1977
Traseele vizate pentru remarcare au fost (vezi harta 3):
Valea Buzaului (coada Lacului Siriu) - Valea Teharau - Culmea Teharau - Valea Casoca - intersectia Titilau - Paraul Stanii - Golul Podu Calului - drumul forestier Copacelu - Valea Basca Mare - cantonul forestier Cernatu (marcaj: banda rosie);
Gura Teghii - Poiana Tega - Vf. Podu Calului (marcaj: cruce albastra).
Actiunea a fost sprijinita de Jandarmeria Montana Nehoiu care a participat cu 15 oameni. Jandarmii au montat un cort de campanie in tabara (imaginea 4). In ziua urmatoare desteptarea s-a dat la 6:30, plecarea a fost la ora 7:30. Intre timp in tabara a fost organizat un mic atelier unde se scriau sagetile indicatoare.
4
5
Planul de bataie: vom fi impartiti in 5 echipe (de regula 5 voluntari + un jandarm montan). In fiecare echipa trebuia sa existe o persoana care sa fi parcurs traseul care urmeaza a fi marcat. Dimineata ne-am trezit dupa plan, au venit si jandarmii. Coordonatorii actiunii, Catalin Florescu si Alex Grigoras comunica echipele. Noi am fost repartizati in echipa numarul 4. Coordonatorul echipei a fost domnul Marin Balta, restul voluntarilor fiind Danut Maniu si Ionut Toader din Buzau, Sorin Adam si eu din Brasov.
Zona pe care trebuie sa o marcam este urmatoarea: Golul Podu Calului - drumul forestier Copacelu - Valea Basca Mare - cantonul forestier Cernatu.
Se tine o scurta sedinta tehnica in care ni se spune cum trebuie desfacute cutiile de vopsele, cat de lat trebuie sa fie marcajul, care e tehnica de vopsire. Prima parte o parcurgem in Matizul domnului Marin. Pina la intersectia Titilau drumul e foarte bun. Apoi reusim sa mai parcurgem doar cateva sute de metri in masina fiindca drumul e rau. Punem rucsacii in spinare. In spate vin jandarmii, cu o Dacie papuc 4x4, cea mai tare masina de teren din lume. In masina Jandarmeriei se afla saci cu nisip si cu ciment, stilpi indicatori, sageti, suruburi si piulite.
Drumul forestier se numeste Paraul Stanii si este plin de urme de ursi de toate categoriile: mici, mijlocii, mari si foarte mari. Dar nu ne facem griji pentru ca suntem multi si e galagie.
Ii ajungem din urma pe jandarmi care mai lasa Dacia sa isi regleze pulsul. De aici in sus vom merge alaturi de baietii de la Jandarmerie. In zonele mai delicate mai dam o mana de ajutor Daciei. Ajungem intr-o poiana unde este izvor, stana si o cabanuta. De aici nu se mai poate merge cu masina.
Spre deosebire de noi, jandarmii au plecat la drum pe stomacul gol si se opresc la cabana sa ia micul dejun. Noi insa trebuie sa mai parcurgem o bucata pana sa incepem efectiv munca de marcare. Le dam o mana de ajutor jandarmilor carand stalpii si sagetile.
Urcam usor cateva zeci de metri, dupa care mergem pe o curba de nivel lunga. Iesim intr-o poiana mare. Aici urmeaza sa fie montati trei stalpi indicatori, dar asta va fi treaba jandarmilor. Domnul Marin ne arata intrarea spre Vf. Podu Calului (1439 m) si ne spune ca el va pozitiona stilpii si sagetile cat timp noi urcam la varf.
Drumul pana la varf urmeaza a fi marcat astazi dar deocamdata trebuie sa urcam pe poteci nemarcate. Poteca urmeaza un picior si e strajuita de vegetatie. Putin mai sus e un mic foisor de observatie. Cateva zeci de metri mai sus ajungem pe Varful Podu Calului care, din pacate, este impadurit.
Varful este evidentiat de o bona veche de ciment si de un foisor de observatie foarte inalt si subred. Dan incearca sa il urce dar se opreste la primul nivel fiindca e destul de riscant dupa aceea.
Coborim cativa metri spre est, cautind un culoar care sa ofere priveliste catre Penteleu si Muntii Vrancei (vezi harta 1).
Echipa nr. 4, de la stanga la dreapta in ordinea numerelor de pe tricou: Ionut, Marin (capitanul echipei), Dan, Sorin si Bogdan (imaginea 5).
Coborim inapoi in poiana unde suntem asteptati de domnul Marin, care era deja cu treaba gata. Jandarmii inca nu isi facusera aparitia. Ne indreptam in poiana spre partea de est, unde paste o herghelie de cai. Sunt destul de agitati, se alearga si uneori se bat.
6
7
De aici incolo incepe munca noastra. Urmeaza sa vopsim primul marcaj pe un brad aflat aproape de un izvor. Incepem preparea vopselelor: avem niste galetuse de iaurt de 1 kg in care punem vopsea si putin diluant, amestecam bine. Domnul Marin a avut inspiratia sa vina cu niste manusi de lucru si doi trafaleti ingusti, numai buni pentru trasat dungile marcajelor.
Dar hai sa vedem cum marcam:
1. Se curata locul cu o perie de sirma (imaginea 8).
2. Se face traseaza dunga rosie, centrala (imaginea 9).
3. Se traseaza dungile albe laterale (imaginea 10).
Pasul numarul 1 este facut de Marin, Dan e cu vopseaua alba, Ionut e cu vopseaua rosie, eu ma ocup de pozitionarea marcajelor iar Sorin taie crengi unde este nevoie ca marcajul sa fie vizibil de la distanta.
8
9
10
11 Poza de grup cu participantii la actiunea de marcare
Trasam marcajul pe o serpentina ca sa parasim poiana si sa intram in padure. Din cand in cand vedem marcajele vechi. Se coboara pe o poteca dreapta, ingusta si noroioasa. Punem marcajele avand grija sa existe contact vizual cu urmatorul.
Ajungem intr-un drum forestier care nu pare sa mai fi fost utilizat recent. Trebuie sa avem grija ca intrarea de pe forestier in poteca sa fie bine semnalizata pentru a nu lasa loc de interpretari.
Drumul coboara usor si ne scoate intr-o poiana unde a fost odata o stana. Aici facem pauza de masa si de preparat vopsele. Suntem cam la jumatatea drumului catre canton Cernatu.
Continuam pe acest vechi drum forestier pana ajungem la un alt drum forestier, de data asta mai lat, mai circulat. Jandarmii au montat la aceasta intersectie un stalp indicator cu doua sageti. Aflam ca mai avem cam o ora si jumatate pana la Cernatu. Din ce am vazut, la remarcare timpii de pe sageti se dubleaza fiindca pauzele sunt dese.
Jandarmul care teoretic trebuia sa aiba statie si sa ne insoteasca nu a mai venit. Ne dam toata silinta sa marcam cat mai bine schimbarea de directie fiindca nu se stie cat de bine vor rezista stalpii (nu ma refer la trainica lor sau a vopselelor ci la pericolul venit din partea dihaniilor cu doua picioare).
Mai jos e exploatare forestiera, cativa oameni incarca un camion cu busteni. Domnul Marin isi pune la lucru farmecul personal si usurinta in comunicare si intra in vorba cu muncitorii. De aici lucrurile sunt clare: drumul e mai lat, mai sunt si ziduri de sprijin pe care putem vopsi marcaje, in schimb pe unele zone avem probleme, lipsesc copacii.
Drumul nostru e la mare inaltime fata de vale si coboara usor, in serpentine lungi. Ajungem langa o constructie veche, parasita, care odata a fost tabara de pionieri. Am aflat ca elevii care au fost in aceasta tabara au facut primele marcaje in Masivul Podu Calului.
La Canton Cernatu gasim doi stalpi indicatori montati de jandarmi. Din pacate nu avem semnal la telefon si nu putem anunta ca am terminat treaba si cei care trebuie sa ne recupereze sa porneasca inspre noi. Cerul se inchide treptat. Hotarim sa mergem pe drumul forestier pana la Varlaam (vezi harta 3), in total 7 km. Ne oprim putin la Gura Milei: avem o cutie cu vopsea rosie si alte doua de vopsea alba neatinse; practic s-a consumat o jumatate de cutie de vopsea rosie si aproximativ o cutie de vopsea alba.
Ajungem in Varlaam cam in acelasi timp cu ploaia. Cam intr-o jumatate de ora suntem recuperati de Marcel Stamate, care a strabatut aproape 40 de km pana la noi. Aflam ca pe partea cealalta a muntelui a plouat puternic.
Pe Valea Casoca ploua mocaneste cand am ajuns. In tabara era o jaleee... Suntem intimpinati cu aplauze si cu o portie mare de fasole cu carnati si costite facute la cazan, o bunatate. Trecem la haine de seara si stam sub o prelata la povesti. Toata treaba a fost terminata, asadar pentru duminica va fi program de voie.
De dimineata, cu Sorin, plecam pe proaspat marcata Vale Teherau. Se merge mai mult prin poieni, de-a lungul unui rau micut. Lasam masina la intrarea in traseu, care este direct in DN10 Brasov - Buzau. Avem de traversat o poriune mai noroioasa. Pentru putin timp suntem la adapostul padurii si este foarte cald. In partea superioara a vaii se adunasera insa nori negri. Poteca e clara, se intuieste usor, trece raul de mai multe ori si in plus alte paraiase mai mici.
Din loc in loc apar niste ziduri din pietre, cazemate folosite in razboi. De cateva ori trecem pe proprietati delimitate cu gardulete si porti rudimentare din lemn. In partea superioara a vaii este o stana. Trei vaci pasc linistite in interiorul unei cazemate. Ne oprim sub un fag mare, singuratic. Ploua. Ne adapostim in padure. Stam sub copaci aproape o ora si decidem sa plecam spre vale. Paraiasele pe care le traversaseram la urcare sunt de cateva ori mai mari. Cu cat coboram mai mult, cu atat mai greu trecem apele. Dam si de raul principal, care nu e chip sa fie trecut prin locul marcat. Pietrele sunt acoperite de apa, nu ne dam bine seama cat e de adanca.
Trebuie sa trecem raul principal si sa ramanem in dreapta lui in sensul de curgere pina la iesirea din vale. Mergem inspre amonte pana ce raul se mai despleteste si trecem cateva paraiase. Noi trebuie sa urcam prin padure, pe un sol foarte alunecos, sa ocolim o stanca mare. Am cistigat inaltime fata de apa, coboram pe un picior inierbat si intram in padure unde gasim o poteca clara. O urmam, mai traversam cu greu (din cauza solului alunecos) o vale si dam intr-o poiana. Mai trecem inca doua paraiase si vedem marcajul undeva jos. Revenim pe drumul oficial si continuam spre iesirea din vale.
Concluzii:
1. Din discutiile cu celelate echipe de marcat am dedus ca trafaletii ingusti sunt mult mai eficienti decat pensulele. Varianta cea mai eficienta (insa nu si cea mai ieftina) probabil ca este cea cu sablon si spray.
2. Multumesc colegilor din echipa, celor ce au avut initiativa actiunii din Muntii Podu Calului, tuturor voluntarilor si Jandarmeriei Montane din Nehoiu pentru sprijinul oferit.