Cascadele Beușniţa, parcurgere integrală
nu le ocoliţi când mergeţi în Cheile Nerei
Marelena şi Radu Puşcarciuc (Oneşti)
Ca sa ajungem in Cheile Nerei a trebuit sa strabatem tara de la un capat la altul (si inca pe diagonala). Efortul material - financiar si de timp, deloc neglijabil - l-am fi considerat rasplatit chiar daca am fi parcurs doar cheile, intr-atat de substantiale dar si de inefabile au fost emotiile traite cu acest prilej. Dar cum o alta sansa de a ajunge in acel indepartat, pentru noi, colt de tara, e greu de presupus ca s-ar mai ivi intr-un orizont rezonabil de speranta, in primul rand datorita ineluctabilelor conditionari materiale, am marit miza drumetiei noastre in Cheile Nerei pana la nivelul unei miniexpeditii in Muntii Banatului. Asa ca am adaugat Cheilor Nerei Cheile Carașului, Cascadele Beuşnitei, Cascadele Şuşarei şi Semenicul.
Privind retrospectiv, putem spune ca satisfactiile invocate mai sus ar fi fost neimplinite fara adaosul trairilor prilejuite de vizitarea Cascadelor Beusnitei. Dorim ca acest articol sa fie perceput ca un indemn - persuasiv si convingator - pentru cei care au in gand sa „cucereasca” Cheile Nerei: inscrieti in traseu si Cascadele Beusnitei.
Cascadele Beuşniţa
Pentru a admira Cascadele Beusnitei mergem circa 15 km pe drumuri asfaltate, de la Sasca Montana pana la Podul Beiului din Cheile Nerei, trecand prin satele Slatina-Nera si Potoc. La Podul Beiului, unde se termina asfaltul, se afla o parcare amenajata. Continuam pe drumul forestier paralel cu apa Beiului, cale de vreo 6 km. Dupa 3 km trecem pe langa Cascada La Vaioaga, semnalata de un indicator si aflata imediat pe dreapta drumului, si, ceva mai sus, pe langa un lac artificial. Dupa mai putin de un kilometru ajungem la cantonul silvic Valea Beiului, unde se afla o pastravarie. Pe un tapsan inierbat din preajma se poate campa, contra unei taxe rezonabile. Traseul spre Cascadele Beusnitei, marcat cu triunghi albastru, urmeaza o poteca, apoi un drumeag forestier care ocoleste complexul de cladiri al pastravariei, pe latura sa stanga, revenind pe drumul forestier de pe malul drept al Beiului. Dupa circa 2 km de la cantonul silvic ajungem la locul de varsare a Beusnitei in Bei.
Chiar inainte de confluenta, Beusnita formeaza o uimitor de frumoasa cascada, cu trepte de travertin. Inainte de a se instala pe Valea Beusnitei, traseul turistic face un scurt ocol spre stanga, trecand pe langa Ochiul Beiului, un izbuc care formeaza un mic lac, de o frumusete stranie.
6 Cascada La Vaioaga
8 Loc de campare la cantonul Valea Beiului
9 Pastravaria Valea Beiului
10 Pe drumul Beiului in amonte de pastravarie
11 Facem cunostinta cu Beușnița
12 Facem cunostinta cu Beusnita
14 Incredibilele culori ale Ochiului Beiului
15 Succesiune de cascade pe Beusnita
16 Succesiune de cascade pe Beusnita
17 Succesiune de cascade pe Beusnita
Urcam pe langa Beusnita, pe malul sau drept, minunandu-ne de fiecare dintre cascadele pe langa care trecem. Un placut intermezzo il constituie Poiana Beusnitei unde luam singurul contact vizual cu crestele muntilor despicati de Vaile Beiului si Beusnitei. Urmeaza apoi spectacolul Cascadei Mari a Beusnitei.
20 Poiana Beusnitei; Cracul Mesteacanului (stanga) si Cracul Cornetului strajuiesc zona de obarsie a Beusnitei
21 Cascada Mare a Beusnitei
22 Cascadele Beusnitei in amonte de Cascada Mare
24 Cascadele Beusnitei in amonte de Cascada Mare
25 Cascadele Beusnitei in amonte de Cascada Mare
26 Izbucul Beusnitei
De aici, o potecuta bine conturata suie pe versantul povarnit din dreapta (geografic) a cascadei pana deasupra ei, continuand inca un kilometru pe Beusnita in sus, permitand astfel accesul la inca doua spectaculoase cascade. Teoretic ar fi trebuit sa ne intoarcem. Noi am continuat insa pe poteca ce urca tot prin dreapta ultimei cascade si am ajuns astfel, dupa 30 de minute, la izbucul modest al Beusnitei.
Am urcat apoi pe canionul sec ce se desface in dreapta izbucului si, mai departe, pe urmele destul de vagi ale unei poteci ciobanesti, pana pe culmea principala a sectorului dintre Nera si Minis a Muntilor Aninei. Cu multe tatonari, cauzate de lipsa unei poteci clare de culme - suplinita totusi de prezenta unei retele (!) de drumuri de exploatare forestiera - si mai ales, de cateva inseuari largi fara repere vizuale, am reusit sa ne mentinem pe coama muntilor pana in saua de dupa Varful Plesivei (1143 m) si de sub Varful Cornetu (894 m). Intentia noastra de a merge pe creasta pana la Podul Beiului nu s-a putut concretiza, neputand sa descoperim, in continuare, virtuala poteca de culme. Coincidenta a facut sa dam peste o (stra)veche poteca marcata cu punct galben (destul de sporadic si incomplet - majoritatii punctelor lipsindu-le cercul alb periferic) de care am reusit sa ne tinem, ducandu-ne, dupa un coboras in forta, pana la Izbucul Beusnitei.
Dar aceasta a doua parte a traseului, chiar terminand-o la Podul Beiului pe interfluviul Beiu - Valea Rea, poate da mai degraba satisfactii sportive, cel putin portiunea de creasta parcursa fiind in totalitate impadurita; nu lipsesc totusi cateva ferestre deschise catre peretii salbatici ce formeaza parte din versantul drept al Beusnitei, cat si inspre culmile impadurite si valurite spre est, catre Valea Minisului.