http://www.renegadetribune.com/lying-for-israel-why-nearly-everyone-in-washington-does-it/
It is not often that one hears anything like the truth in today’s Washington, a city where the art of dissimulation has reached new heights among both Democrats and Republicans. Everyone who has not been asleep like Rip Van Winkle for the past twenty years knows that the most powerful foreign lobby operating in the United States is that of the state of Israel. Indeed, by some measures it just might be the most powerful lobby period, given the fact that it has now succeeded in extending its tentacles into state and local levels with its largely successful campaigns to punish criticism or boycotting of Israel while also infiltrating boards of education to require Holocaust education and textbooks that reflect favorably on the Jewish state.
Occasionally, however, the light does shine in darkness. The efforts by Congresswomen Rashida Tlaib and Ilhan Omar to challenge the power of the Israel Lobby are commendable and it is worth noting that the two women are being subjected to harassment by their own Democratic Party in an effort to make them be silent. President Donald Trump, meanwhile, has attempted to make them the face of the Democrats, calling them “Jew haters” and “anti-Semites” while also further claiming that they despise the United States just as they condemn Israel. This has developed into a Trump diatribe claiming that American Jews who vote for Democrats are “disloyal.” By disloyal he meant disloyal to Israel, in a sense ironically confirming that in the president’s mind Jews have dual loyalty, which, of course, at least some of them do.
And Trump has further exercised his claim to the Jewish vote by accepting the sobriquet “King of Israel” bestowed by a demented talk radio host. As Secretary of State Mike Pompeo has already asserted that Trump’s election victory was the result of divine intervention to “save Israel from Iran,” the kingship is presumably an inevitable progression. One can only imagine what will come next.
One Democratic congressman who has apparently become fatigued by all that bipartisan pandering to Israel is Ted Lieu of California. Last Thursday Lieu rebuked Trump’s US Ambassador to Israel David Friedman over his support of Prime Minister Benjamin Netanyahu’s refusal to allow Tlaib and Omar to visit the West Bank where Tlaib’s grandmother lives under Israeli occupation. Friedman had issued a statement saying that the United States “respects and supports” the Israeli action. He went on to elaborate “The Boycott, Divestment and Sanctions (BDS) movement against Israel is not free speech. Rather, it is no less than economic warfare designed to delegitimize and ultimately destroy the Jewish state. [Israel] has every right to protect its borders against those activists in the same manner as it would bar entrants with more conventional weapons.”
As Friedman was describing two thirty-something nonviolent first term congresswomen as nothing less than armed attackers about to be unleashed against the Jewish state because they support a peaceful boycott movement, Lieu apparently felt compelled to courageously respond to the ambassador, tweeting “Dear @USAmbIsrael: You are an American. Your allegiance should be to America, not to a foreign power. You should be defending the right of Americans to travel to other countries. If you don’t understand that, then you need to resign.”
Later that day, on CNN, Lieu explained his objection to Friedman’s actions, saying “Actually, I think he should resign because he doesn’t see to understand that his allegiance is to America, not to a foreign power. He should be defending the right of Americans to go abroad to other countries and to visit their relatives.”
The outrage from the mighty host of friends of Israel came immediately, with accusations that Lieu was accusing Friedman of “dual loyalty,” that greatly feared derogatory label that is somewhat akin to “anti-Semitism” or “Holocaust denial” in the battery of verbal munitions used to silence critics of the Jewish state. Indeed, Lieu was accused of employing nothing less than a “classic anti-Semitic” trope.
Under considerable pressure, Lieu deleted the tweet and then issued something of an apology, “It has been brought to my attention that my prior tweet to @USAmbIsrael raises dual loyalty allegations that have historically caused harm to the Jewish community. That is a legitimate concern. I am therefore deleting the tweet.”
But the reality is, of course, that Friedman does not have dual loyalty. He has real loyalty only to Israel, which he demonstrates repeatedly by uncritically supporting everything the kleptocratic Netanyahu regime does with nary a pause to consider actual American interests. He has supported the weekly slaughter of unarmed Gazan civilians by Israeli sharpshooters, praised the bombing of Syria, pushed for the move of the US Embassy to Jerusalem, applauded the recognition by Washington of Israeli sovereignty over the Golan Heights, and is an active supporter of and contributor to the illegal Israeli settlements on the West Bank. He has even pressured the State Department into ceasing its use of the word “occupation” when describing the situation on the West Bank. It is now “disputed.” So, it is no surprise that David Friedman, formerly a bankruptcy lawyer before he became ambassador, lines up with Netanyahu rather than with two American Congresswomen who, apart from anything else, have good reasons to travel to a country that is the largest US aid recipient in order to see conditions on the ground. To put it mildly, Friedman is a disgrace and a reflection of the character or lack thereof of the man who appointed him. If he had any decency, he would resign.
There is no benefit for the United States when an American Ambassador excuses the brutality of a foreign government, quite the contrary as it makes Washington an accomplice in what are often undeniably war crimes. Even though Congressman Lieu was clearly read the riot act and made to fly right by his own party’s leadership, it took considerable courage to speak up against both Israel and an American ambassador who clearly is more in love with the country he is posted to than the country he is supposed to represent. Of course, in never-any-accountability Washington a buffoon posing as an ambassador as Friedman does will get away with just about anything and, as the subject is Israel, there will hardly be a word of rebuke coming from anyone, to include the mainstream media. But the tweet by Lieu is nevertheless significant. Hopefully, he will be among the first of many congressmen willing to put at risk their careers at times to speak the truth.
Top image: Israeli President, Reuven Rivlin, welcomes President Trump in the Ben Gurion airport. Credit: StateofIsrael/ flickr
This article was originally published on strategic-culture.
Philip M. Giraldi is a former CIA counter-terrorism specialist and military intelligence officer who served nineteen years overseas in Turkey, Italy, Germany, and Spain. He was the CIA Chief of Base for the Barcelona Olympics in 1992 and was one of the first Americans to enter Afghanistan in December 2001. Phil is Executive Director of the Council for the National Interest, a Washington-based advocacy group that seeks to encourage and promote a U.S. foreign policy in the Middle East that is consistent with American values and interests.
1 septembrie 2019 renegat 7 comentarii
Nu se întâmplă adesea să se audă ceva ca adevărul în Washingtonul de astăzi, un oraș în care arta disimulării a atins noi culmi atât în rândul democraților, cât și al republicanilor. Toți cei care nu au adormit ca Rip Van Winkle în ultimii douăzeci de ani știu că cel mai puternic lobby străin care operează în Statele Unite este cel al statului Israel. Într-adevăr, prin unele măsuri, aceasta ar putea fi cea mai puternică perioadă de lobby, având în vedere faptul că acum a reușit să-și extindă tentaculele la nivel local și de stat cu campaniile sale de mare succes pentru pedepsirea criticilor sau boicotarea Israelului, în timp ce se infiltra în consiliile de învățământ. să necesite educația Holocaustului și manuale care să reflecte favorabil statului evreu.
Ocazional, însă, lumina strălucește în întuneric. Eforturile depuse de deputații Congresului Rashida Tlaib și Ilhan Omar pentru a contesta puterea Lobby-ului din Israel sunt lăudabile și merită menționat faptul că cele două femei sunt supuse hărțuirii de către propriul Partid Democrat pentru a le face să tacă. Între timp, președintele Donald Trump a încercat să-i facă față democraților, numindu-i „haters evrei” și „antisemiti”, în timp ce a susținut în continuare că disprețuie Statele Unite, așa cum condamnă Israelul. Aceasta s-a transformat într-o diatriba Trump afirmând că evreii americani care votează pentru democrați sunt „neloiali”. Prin neloialitate el a însemnat o neloialitate față de Israel, într-un sens confirmând ironic că în mintea președintelui evreii au dublă loialitate, ceea ce, desigur, cel puțin, cel puțin unii dintre ei o fac.
Și Trump și-a exercitat în continuare cererea la votul evreilor prin acceptarea sobriquetului „Regele Israelului”, acordat de o gazdă de radio cu demență. Întrucât secretarul de stat, Mike Pompeo, a afirmat deja că victoria electorală a lui Trump a fost rezultatul unei intervenții divine pentru „salvarea Israelului din Iran”, regatul este probabil o progresie inevitabilă. Nu ne putem imagina decât ce va urma.
Un congresist democrat, care aparent a obosit de tot ce atârna bipartizanul în Israel este Ted Lieu din California. Joia trecută Lieu a mustrat Ambasadorul SUA al lui Trump în Israel, David Friedman, pentru susținerea refuzului premierului Benjamin Netanyahu de a permite Tlaib și Omar să viziteze Cisiordania, unde bunica Tlaib locuiește sub ocupație israeliană. Friedman a emis o declarație spunând că Statele Unite „respectă și susțin” acțiunea israeliană. El a continuat să elaboreze „Mișcarea de boicot, distrugere și sancțiuni (BDS) împotriva Israelului nu este o exprimare liberă. Mai degrabă, nu este mai puțin de război economic conceput pentru a delegitimiza și în cele din urmă distruge statul evreu. [Israel] are toate drepturile de a-și proteja frontierele împotriva acționarilor în același mod în care ar împiedica pe participanții cu arme mai convenționale. "
Deoarece Friedman a descris două femei de congres din primul mandat, treizeci și ceva mai inviolente, ca niște atacatori înarmați pe punctul de a fi dezlănțuiți împotriva statului evreiesc, deoarece susțin o mișcare de boicot pașnic, Lieu se pare că este obligat să răspundă cu curaj la ambasador, tuitând „Dragi @USAmbIsrael : Ești american. Credința ar trebui să fie în America, nu într-o putere străină. Ar trebui să aperi dreptul americanilor de a călători în alte țări. Dacă nu înțelegeți asta, trebuie să vă dați demisia. "
Mai târziu în acea zi, pe CNN, Lieu și-a explicat obiecția față de acțiunile lui Friedman, spunând: „De fapt, cred că ar trebui să demisioneze pentru că nu vede să înțeleagă că fidelitatea lui este către America, nu pentru o putere străină. El ar trebui să apere dreptul americanilor de a pleca în străinătate în alte țări și de a-și vizita rudele. "
Indignarea de la puternica gazdă de prieteni ai Israelului a venit imediat, cu acuzații că Lieu îl acuza pe Friedman de „dublă loialitate”, care se temea foarte mult de o etichetă derogatorie, care este oarecum asemănătoare cu „antisemitismul” sau „negarea Holocaustului” în bateria de muniții verbale folosite pentru a tăcea criticii statului evreiesc. Într-adevăr, Lieu a fost acuzat că a folosit nimic mai puțin decât un „antisemit” clasic.
Sub presiune considerabilă, Lieu a șters tweet-ul și apoi a emis o scuză: „Mi-a fost adus la cunoștință că tweet-ul meu anterior către @USAmbIsrael ridică acuzații de loialitate dublă care au provocat istoric comunitatea evreiască. Aceasta este o preocupare legitimă. Prin urmare, șterg tweet-ul. ”
Dar realitatea este, desigur, că Friedman nu are dublă loialitate. El are o loialitate reală numai față de Israel, lucru pe care îl demonstrează în mod repetat, susținând necritic tot ceea ce face regimul cleptocratic Netanyahu cu o pauză pentru a considera interesele americane reale. El a sprijinit sacrificarea săptămânală a civililor gazani neînarmați de către tăietorii israelieni, a lăudat bombardarea Siriei, a împins pentru mutarea Ambasadei SUA la Ierusalim, a aplaudat recunoașterea de către Washington a suveranității israeliene asupra Înălțimilor Golanului și este un susținător activ al și contribuitor la așezările ilegale israeliene de pe Cisiordania. El a presat chiar Departamentul de Stat să înceteze folosirea cuvântului „ocupație” atunci când descrie situația de pe Cisiordania. Acum este „contestat”. Deci, nu este de mirare că David Friedman, fost avocat în faliment înainte de a deveni ambasador, se alătură mai mult Netanyahu, mai degrabă decât cu două femei ale Congresului american care, în afară de orice altceva, au motive întemeiate să călătorească într-o țară care este cel mai mare beneficiar de ajutor din SUA pentru a vedea condiții pe teren. Pe scurt, Friedman este o dizgrație și o reflectare a caracterului sau a lipsei acestuia a omului care l-a numit. Dacă ar avea vreo decență, și-ar da demisia.
Statele Unite nu au niciun beneficiu atunci când un ambasador american scuză brutalitatea unui guvern străin, dimpotrivă, întrucât îl face pe Washington un complice în ceea ce de cele mai multe ori sunt crimele de război incontestabile. Chiar dacă parlamentarul Lieu a citit clar actul de revoltă și l-a determinat să zboare chiar de conducerea propriului partid, a fost curaj considerabil să vorbească atât împotriva Israelului, cât și a unui ambasador american, care este clar îndrăgostit de țara în care este postat. țară pe care ar trebui să o reprezinte. Desigur, în Washington, niciun fel de responsabilitate, o bufonă care se prezintă ca ambasador, așa cum o face Friedman, va scăpa de aproape orice și, întrucât subiectul este Israel, cu greu va exista un cuvânt de mustrare din partea nimănui, care să includă mainstream-ul mass-media. Însă tweet-ul Lieu este totuși semnificativ. In speranta,
Imagine de sus: Președintele israelian, Reuven Rivlin, îl salută pe președintele Trump pe aeroportul Ben Gurion. Credit: StateofIsrael / flickr
Acest articol a fost publicat inițial pe strategie-cultură .
Philip M. Giraldi este un fost specialist al CIA pentru combaterea terorismului și ofițer de informații militare care a servit nouăsprezece ani în străinătate în Turcia, Italia, Germania și Spania. El a fost șeful de bază al CIA pentru Jocurile Olimpice de la Barcelona din 1992 și a fost unul dintre primii americani care a intrat în Afganistan în decembrie 2001. Phil este directorul executiv al Consiliului pentru interesul național, un grup de advocacy de la Washington care încearcă să încurajeze și să promoveze o politică externă a SUA în Orientul Mijlociu care să fie în concordanță cu valorile și interesele americane.