Codul lui SOV: Structura de putere
In mod normal, intr-un stat democratic sunt trei puteri mari si late. Puterea legislativa, cea executiva si cea judecatoreasca. De-a lungul timpului, cele trei puteri au fost obligate, ca urmare a slabiciunilor si a coruptiei lor, sa mai accepte, in mod informal, inca un jucator la masa puterii – presa. Aceasta a fost numita, in mod pompos si cu o extrem de fina si camuflata ironie, „cainele de paza al democratiei”.
Cum au evoluat cele trei puteri in Romania si cum au cooptat presa pe post de caine si scut in antecamera puterii, platind-o cu resturile de la masa bogatilor, voi povesti dupa ce trece aceasta incantatoare campanie electorala. Pana atunci, ma voi limita la a arata care sunt mecanismele, fara a da nume de persoane.
In interiorul acestor forme de organizare statala, apare, in anul 2004, Traian Basescu. Era ales presedintele tarii de o populatie satula de rapacitatea familiei Nastase si a gastilor din P.S.D. Imi amintesc amuzat de confruntarea finala dintre cei doi.
Nastase, un intelectual rasat, de un rafinament bizantin, confruntandu-se cu un Basescu rudimentar si patetic. O inteligenta scaparatoare si educata impotriva unei inteligente de supravietuitor. Un principe contra unui hingher. La final stiti si voi ce s-a intamplat. Principele a fost trimis de hingher la Jilava. Castigatorul, ca in mai toate filmele americane, s-a ales cu presedintia si cu fata.
Primul lucru pe care l-a facut Basescu in calitate de presedinte a fost sa declare o vasalitate totala si loiala superputerii de peste ocean. Acea inteligenta de supravietuitor pe care i-o cunosteam s-a dovedit a-i fi extrem de utila, atat lui, ca individ, cat si noua, ca tara.
Pozitionarea Romaniei alaturi de America ne-a ajutat in momente extrem de delicate in politica internationala. Sprijinul permanent acordat de americani ne-a ajutat sa nu ne rupem gatul in timpul crizei economice din 2008. Evident ca nimic nu este gratuit in lumea asta, cu atat mai putin ajutorul americanilor.
In schimbul protectiei si ajutorului pe care l-au acordat si continua sa-l acorde atat Romaniei, cat si lui Basescu, americanii au cerut si au primit dreptul sa construiasca, in Romania, o structura de putere, dincolo de structura legitima a unui stat democratic. Au construit o structura de putere nelegitima.
Acesta a fost momentul cand am decis sa nu-l mai sprijin pe Basescu. NU asta era tipul de modernizare a Romaniei pe care mi-l doream. M-am simtit brusc tradat, batran si fara tara. Coleric fiind, nu m-am apucat de plans, ci am sarit la bataie. Deznodamantul il stiti. Mi-am rupt si celalalt picior si acum postez pe blog ca orice puscarias care se respecta, de la spitalul penitenciar Jilava.
In sfarsit, ajungem si la miezul chestiunii: care este structura nelegitima de putere despre care vorbim si cum functioneaza ea.
Serviciul Roman de Informatii
Acesta este condus politic de un politician, obscur pana la numirea sa in fruntea Serviciului. Pana atunci se stia despre el ca este „fiul tatalui” (suspectat de legaturi nu tocmai principiale cu niste servicii americane), ca este ruda foarte apropiata cu un mare scriitor roman si ca a semnat o afacere dubioasa cu niste fregate englezesti, cat a fost la M.Ap.N.
Din punct de vedere operativ, Serviciul este condus de catre un ofiter, la fel de obscur pana in momentul numirii lui in functia de adjunct al politrucului. Despre el se stie doar ca a fost implicat in afacerea cu jurnalisti romani rapiti in Irak. Avand o constitutie atletica, a fost folosit la caratul multor geamantane, care se pare ca au ajuns la destinatie ceva mai usoare decat la plecare.
Dincolo de operatiunile care sunt normale pentru genul acesta de institutie, ea se ocupa si de recrutare. Un lucru firesc, daca nu am tine cont de directiile si amploarea fenomenului – magistrati, politicieni, jurnalisti.
Aceste zone nu sunt doar infiltrate de S.R.I., ele sunt de-a dreptul infestate. Toate deciziile importante din acest stat nu sunt luate de structurile legitime, ci de aceasta structura ilegitima de putere. Aceasta institutie a devenit stat in stat. Nimeni nu o verifica, nimeni n-o sanctioneaza. Comisia aceea de control din parlament este alcatuita din noua Sebastian Ghita.
Conducatorii acestei institutii se raporteaza doar la Washington. Evident ca si cei de acolo „respecta” cu sfintenie principiile suveranitatii altui stat si le spun celor doi tiriplici ca au un presedinte in tara. Asta este semnalul ca, pentru o perioada de timp, butonul de comanda este la Basescu. Azi. Maine nu se stie.
Iata de ce liderii politici se intrec in a saruta poala caftanului american. Sa capete dreptul de a folosi butonul. Degeaba votezi un presedinte, daca Washington-ul nu-i da acces la acest buton.
Va sta la Cotroceni si va ascuti creioane.
Cum functioneaza?
Prin serviciul tehnic te intercepteaza. Pe telefon sau ambiental. Pentru a te intercepta au nevoie de semnatura unui judecator, pe un document emis de ei. Judecatorul, dupa ce studiaza foarte atent si exigent motivele pentru care se cere interceptarea, semneaza mandatul de interceptare. Uneori (e drept, mai rar), cei de la S.R.I. solicita doisprazece semnaturi si se trezesc cu doua. Judecatorul a semnat de doua ori pe acelasi mandat de interceptare. Sa fie sigur. De aceea am spus ca le studiaza atent si exigent.
Nu conteaza ce vorbesti, S.R.I. face plangere penala.
Nu conteaza ce contine, procurorul va mai gasi, in mod indubitabil, inca doua-trei fapte. Putem presupune ca, intamplator, plangerea penala facuta de S.R.I. ajunge la un procuror onest, unul care sa nu fie acoperit. Fiti convinsi ca macar doi colegi „binevoitori” ii vor spune ca e jale mare cu plangerea respectiva, ca e in atentie, ca respectivul e cunoscut drept spagar sau spion rus.
Procurorul solicita arestarea. „Nenorocitul” prezinta un pericol imens pentru societate.
Pe toate televiziunile de stiri informatia incepe sa curga.
„Nenorocitul” ajunge in instanta.
Pe canalele de stiri apar primele stenograme.
Judecatorul din prima instanta, dupa ce studiaza atent si exigent motivele pentru care procurorul cere arestarea, se retrage sa delibereze.
Presa asteapta cu sufletul la gura.
Obosit, garbovit, cu o mina descompusa, de dispret, judecatorul il atinteste pe „nemernic”. Curtea a decis, admite solicitarea Parchetului.
Breaking News si mai galben. Incepe procesul de desfigurare a „nenorocitului”, chiar daca, intamplator, jurnalistul respectiv nu are relatii nefiresti cu S.R.I., se lasa antrenat de isteria generata de ofiterii aflati sub acoperirea de jurnalist.
„Desfigureaza-ti adversarul, arata-l lumii ca pe-un monstru si apoi poti sa-l ucizi”
Goethe
Aceasta este forta S.R.I. In tot acest joc sunt prinsi zeci de procurori, zeci de judecatori, zeci de jurnalisti. Toti ofiteri ai S.R.I. Toti actionand, nu in interesul statului roman, ci in folosul unui individ. Astazi, acest individ, cu toate pacatele lui, isi iubeste tara. Maine, poate ca acest bufon ajunge un dement. Ii schimba pe cei care conduc institutia si incepe sa se joace cu acest mecanism de o forta inspaimantatoare.
Deja suntem ascultati in pat cu nevasta sau amanta, in baie, in lift, in masina, in carciumi si baruri. Orice spunem se poate intoarce impotriva noastra. Suntem haituiti si bagati in puscarii pe capete pentru ca nu placem sau nu mai vrem sa cotizam.
Asta a inteles Basescu din ceea ce cativa dintre noi isi doreau. Modernizarea acestei tari. Nu a realizat ca acest „Golem”, pe care a acceptat sa il zamisleasca ca plata pentru protectia sa personala si a tarii lui, ne-a vulnerabilizat, si pe noi, si pe el, intr-o masura inimaginabila.
Nu mai cred de mult in inteligenta de supravietuitor a lui Basescu (din 2008)! Nu-mi mai plac demult americanii! In ciuda faptului ca incearca din rasputeri sa ne civilizeze. Sunt ani de zile de cand ne invata sa spunem ca avem incredere in Justitie, ca deciziile Justitiei nu se comenteaza. Oricine spune altceva este un neocomunist, un antidemocrat, un bou.
Mai Nea’ Unchiule, sunt pline puscariile de judecatori care au luat spaga neautorizata. Daca as fi comentat in sens negativ vreuna dintre deciziile pe care le-au luat cand inca mai era „Justitia”, m-ai fi decorat astazi? In mod sigur, nu. Ai fi zis, prin vocile „autorizate” din presa, ca bou am fost si bou am ramas!
Tipul acesta de slogan, dragii mei copii, este conceput pentru prosti si pentru lasi. Prostul o ia gata mestecata, iar lasul are un motiv sa priveasca torturarea unui semen de-al sau, fara sa se simta mizerabil. Sincer sa fiu, ii prefer pe prosti acestor canalii. Prostul, in seninatatea lui, isi exorcizeaza sentimentul neputintei. Lasul isi legitimeaza ticalosia.
Cum a fost posibil sa-l lasam pe un semen de-al nostru sa fie haituit, torturat, casapit, sub ochii nostri si ai copiilor nostri, fara sa facem nimic? Dupa rusinea cumplita de acum 25 de ani, cand cu totii l-am asasinat pe Ceausescu in ziua de Craciun, traiesc acum acelasi sentiment, asistand neputincios la ceea ce s-a intamplat cu Voiculescu. Urletele haitasilor, vacarmul de latraturi ale cainilor, loviturile de ghioaga zdrobind maxilarul, demnitatea si craniul „Justitiei” imi defilau prin fata ochilor, imi striveau auzul si bruma de ratiune. Asa actioneaza „Golemul”.
Nu-l simpatizam pe Voiculescu, nu-mi placea aerul lui de dandy rascopt, atitudinea lui de „stie tot, poate tot” si multe altele. Nu-l apar, nu-l spal, nu-i sustin nevinovatia. Habar nu am daca a furat la I.C.A. sau nu si nici nu ma intereseaza asta. Acuz doar barbaria si ticalosia cu care a fost tratat.
Oare Scriitorul i-a spus politrucului sa-i citeasca romanul acela superb, „Recviem pentru nebuni si bestii”. Chiar daca da, sunt convins ca n-a facut-o. Ziua e ocupat cu prestatiile pentru Stapan, seara e prea beat, iar noaptea doarme.
