Aquí se puede comparar la semejanza en practica (aunque la teoría no dispone así) de lo que significa el concepto de una persona alistada en la "legión del tacógrafo" y una persona alistada en la clásica "legión extranjera".

El "chofer (UE) tacografero" es un obrero que entra en el "campo del trabajo" por las puertas asignadas de el Ministerio de Trabajo y tras pasar de estas puertas esta convertido sin algún aviso previo, en un soldado de una grande "Legión extranjera" (pero en esta caso no se trata de una "Legión extranjera" de cara abierta sino una con la verdadera cara sumergida, una que enseña al publico largo una cara de "ámbito laboral" dentro de el ámbito social normal (humano), pero por la cara que esconde es un verdadero "Guantánamo sobre ruedas".

Una "Legión (en este expuesto caso) UEropea" mucha mas amplia, mucho mas bien sistematizada, cual se aprovecha del hecho que la Sociedad esta durmiendo tranquila y .... roba vidas.

Desde cuando se abrieron las fronteras entre las 27 "mares" se ha formado un océano, y en esta inmensidad de este océano el Reglamento 561/2006 ha quedado muy atrás y las empresas y los empresarios son mucho en adelante, estirando a el chofer de dos extremidades, como de una goma.

Mira tu, camionero mío, las siguientes palabras (encontradas por mi en Wikipedia, buscando yo como se dice "Legión extranjera" en español) y dime de no te parece la legión extranjera un simple juego para los niños en comparación con lo que vivimos nosotros.

Despiertan a las 5, tienen espacio de tiempo para comer, para limpiarse, y pueden tener un espacio de 12 horas fuera de "sus ámbito laboral".  Como ellos y nosotros estamos considerados solteros.

Como ellos, nosotros somos también de todas las nacionalidades, pero a diferencia de ellos, nosotros somos aislados uno a uno (máximo dos) por celda (y no por una celda estática sino por una celda voladora, con la cual te puedes estrellar una ves que eres cansado).

Cada instante afrontamos la muerte, cada instante somos ni mas ni menos como unos que están atravesando un abismo con una bici sobre un alambre.

La diferencia es que nosotros no salimos de nuestras casas decididos a matar a nadie, no queremos matar a nadie ni siquiera si fuera por error.

Lo de mantener el misil de 40 y mas toneladas, a una velocidad cuanto mas pegada en 90, por entre las líneas, 4:30 horas en una posición tan estática como cuando estas jugando por una video-consola, no es una tarea muy fácil.

Llegando en las empresas-almacenes te obligan entregar las llaves del camión y tu, estas cambiando el asiento de la cabina con lo de estar de pie por lo menos una hora, a temperaturas de 3-4 grados (cuando trabajas con algún "frigo").

En el momento cuando se acaban las operaciones de carga/descarga hay que dejar el muelle libre  .

Por primero hay que alejar el camión unos 2-3 metros para cerrar las puertas. Al mover el camión, la arena de el "reloj de arena" que es el tacógrafo, empieza escurrirse.

No puedes ir al baño, y por que debes dejar libre el muelle, y por que vas a superar el tiempo de conducción (una pausa que mide menos de 15 minutos no cuenta como pausa pero "come" de el tiempo que dispones para conducción).

Además,  en todo el lado es como en un parking de un gran complejo comercial, no hay espacio libre (para parar, estacionar, aparcar). Cuando tu te mueves, otro se viene y ocupa el espacio que dejas libre.

Los espacios que encuentras libres son fuera de los poblados, en sitios donde no encuentras nada de las utilidades estrictamente necesarias (baño, agua potable, alimentos, medicamentos, etc).

(3.345 bytes)

Aici putem compara asemănarea în practică (deși teoria nu are acest lucru) a ceea ce înseamnă conceptul de persoană înscrisă în „legiunea” tahografului și persoană înscrisă în clasica „legiune străină”.

„Șoferul (UE) tacografero” este un muncitor care intră în „câmpul de muncă” prin ușile alocate Ministerului Muncii și după trecerea acestor uși este transformat fără nicio notificare prealabilă, într-un militar al unei mari „Legiuni străine” (dar în acest caz nu este o „Legiune Străină” cu fața deschisă, ci una cu adevărata față scufundată, una care arată publicului lung o față de „mediu de lucru” în sfera socială normală (umană), ci din cauza feței. se ascunde, este un adevărat „Guantánamo pe roți”.

O „Legiune (în acest caz) UE-Europa” mult mai largă, mult mai sistematizată, care profită de faptul că Societatea doarme liniștită și... fură vieți.

De când s-au deschis granițele dintre cele 27 de „mări” s-a format un ocean, iar în această imensitate a acestui ocean, Regulamentul 561/2006 a rămas mult în urmă, iar firmele și antreprenorii sunt mult înainte, întinzând șoferul a două membre. , ca o bandă de cauciuc.

Uite, șoferul meu de camion, următoarele cuvinte (găsit de mine în Wikipedia, căutându-mă cum să spun „Legiunea străină” în spaniolă) și spune-mi că Legiunea străină nu pare un simplu joc pentru copii în comparație cu ceea ce trăim .

Se trezesc la 5, au timp să mănânce, să se curețe și pot avea un spațiu de 12 ore în afara „mediului lor de lucru”. Ca ei și suntem considerați singuri.

Ca și ei, suntem și noi de toate naționalitățile, dar spre deosebire de ei, suntem izolați unul câte unul (maximum două) pe celulă (și nu de o celulă statică ci de o celulă zburătoare, cu care te poți prăbuși odată ce te-ai obosit) .

În fiecare clipă ne confruntăm cu moartea, în fiecare clipă suntem nici mai mult, nici mai puțin ca niște unii care traversează un abis cu bicicleta pe sârmă.

Diferența este că nu ne părăsim casele hotărâți să ucidem pe nimeni, nu vrem să ucidem pe nimeni chiar dacă ar fi din greșeală.

Menținerea rachetei de 40 și mai multe tone, la o viteză cu atât mai apropiată de 90, între rânduri, 4:30 ore într-o poziție la fel de statică ca atunci când jucați pe o consolă video, nu este o sarcină foarte ușoară.

Ajunși la firme-depozite te obligă să predai cheile camionului și schimbi scaunul cabinei să stea măcar o oră, la temperaturi de 3-4 grade (când lucrezi cu „frigider” ).

La terminarea operațiunilor de încărcare/descărcare, docul trebuie lăsat liber.

În primul rând, trebuie să mutați camionul la aproximativ 2-3 metri distanță pentru a închide ușile. Pe măsură ce camionul se mișcă, nisipul din „clepsidra” care este tahograful începe să curgă.

Nu poți merge la baie, și de ce trebuie să lași docul liber și de ce vei depăși timpul de condus (o pauză care măsoară mai puțin de 15 minute nu contează ca pauză, ci „mănâncă” timpul pe care îl ai pentru condus) .

In plus, pe toata latura este ca intr-o parcare a unui mare complex comercial, nu exista spatiu liber (a opri, a parca, a parca). Când te muți, vine altcineva și ocupă spațiul pe care îl lași liber.

Spatiile libere pe care le gasesti in afara satelor, in locuri in care nu gasesti niciuna dintre utilitatile strict necesare (baie, apa potabila, alimente etc).

(3.080 bytes)

Aici putem compara asemănarea în practică (deși teoria nu asa dispune) a ceea ce înseamnă conceptul de persoană înrolată în „legiunea tahografului" și conceptul de persoană înrolată în clasica „legiune străină”.

„Șoferul (UE) tacografero” este un muncitor calificat care intră în „câmpul Muncă” prin ușile alocate de Ministerul Muncii și după trecerea acestor uși este transformat fără nicio notificare prealabilă, într-un fel de soldat de-al unei enorme „Legiuni străine” (dar în acest caz nu este o „Legiune Străină”... pe față, ci una având fața cea adevărată ascunsă, una care arată publicului larg o față de „ambient de lucru” într-o sfera socială normală (umană), dar dincolo de acea ascunsă față se află un adevărat „Guantánamo pe roți”.

O „Legiune (în acest caz) UE-Europeană” mult mai amplă, mult mai sistematizată, care profită de faptul că Societatea doarme liniștită și... fură vieți.

De când s-au deschis granițele dintre cele 27 de „mări” s-a format un ocean, iar în imensitatea acestui ocean, Regulamentul 561/2006 a rămas mult în urmă, iar firmele și antreprenorii i-au luat-o cu mult înainte, întinzând de pielea șoferului ca și cum ar fi de cauciuc (spre a acoperi cu o "piele" care în mod normal poate acoperi 9/10 ore, perioade de 11, 12, 15, 18 ore sau, inclusiv, mai mult).

Iaca, colegule al meu de breaslă, următoarele cuvinte (găsite de mine prin Wikipedia, cu ocazia unei "căutări" făcute prin 2011 cu formula „Legiunea străină” în spaniolă) și zi-mi tu dacă Legiunea străină nu pare un simplu joc de copii în comparație cu ceea ce trăim noi.

Se trezesc regulat (la 5 dimineața), au spații de timp rezervate pentru a lua masa, pentru a-și face igiena personală, inclusiv pot dispune de "învoiri" de 12 ore în afara „ambitului lor de serviciu”. Ca și ei, și noi suntem considerați celibatari indiferent care este în realitate starea lor civilă.

Cel puțin la ei este menționat "pe față" că... "timpul liber nu aparține în mod neapărat al legionarului", în timp ce la noi (în șoferie) teoria spune că în afara orelor de serviciu "dispunem libertamente de timpul nostru proprietate personală"

Ca și ei, suntem și noi de toate naționalitățile, dar spre deosebire de ei, noi suntem izolați unul câte unul (maximum doui) pe celulă (și nu pe vreo celulă statică ci pe o celulă continuamente zburătoare, o celulă cu care te poți face praf și pulbere îndată ce te-a furat sau te-a răpus oboseala) .

În fiecare clipă ne confruntăm cu moartea, în fiecare clipă suntem nici mai mult, nici mai puțin decât ca niște echilibriști care traversează un abis, cu bicicleta, pe vreo sârmă.

Diferența este că noi nu ne părăsim casele hotărâți să ucidem pe cine om ucide, noi nu vrem să ucidem pe nimeni, nici măcar din greșeală.

Menținerea "torpilei" de 40 (sau mai multe) tone, la o viteză cât mai lipită în 90, între reprize de 4:30 ore într-o poziție la fel de statică ca atunci când cineva s-ar juca pe o consolă video, nu este o sarcină deloc ușoară.

Ajunși pe la diverse firme-depozite țintă, te obligă să predai cheile camionului și schimbi scaunul cabinei cu locul în picioare rezervat șoferului la piciorul rampei, situație în care stă cel puțin o oră (dar poate dura 2, 3, 4 sau 5 ore), la temperaturi de 3-4 grade (când lucrezi cu „frigorific” ).

La terminarea operațiunilor de încărcare/descărcare, trebuie să eliberezi rampa.

Pentru a face asta, mai întâi trebuie să muți camionul 2-3 metri pentru a-i închide ușile. Din momentul în care ai mișcat roata camionului, nisipul din „clepsidra” numită tahograf începe, implacabil, să se curgă.

Nu ai timp nici măcar să poți merge la un wc, atât din cauză că trebuie să eliberezi rampa cât și din aceea că vei depăși "discul" (o pauză care măsoară mai puțin de 15 minute nu contează ca pauză, ci „mănâncă” din timpul pe care îl ai pentru condus, dar nu și din distanța rămasă de parcurs) .

În afară de asta, în tot locul este ca într-o parcare supraaglomerată a unui mare complex comercial, nu există spațiu liber (pentru a opri, pentru a staționa, pentru a parca). Cum te muți, cum vine altcineva și ocupă spațiul pe care îl lași liber.

Spațiile libere pe care le poți găsi (în lipsa unei normale logistici), le găsești prin afara localităților, în locuri în care nu găsești niciuna dintre utilitățile strict necesare (securitate personală, baie, apă potabilă, alimente, etc).