Patriot, aruncat pe masa electorală. Iresponsabilitatea președintelui
Discuția despre eventuala livrare a unui sistem Patriot de către România Ucrainei este de maximă importanță și ea nu poate fi purtată decât de foarte buni cunoscători ai tuturor coordonatelor. Nu este un subiect adecvat pentru o dezbatere publică pentru că presupune cunoștinţe militare cu mult peste ceea ce dețin imensa majoritate a cetățenilor, jurnaliștilor și politicienilor.
Asemenea decizii se iau după analize de mare finețe și se comunică explicat și argumentat cât mai bine pe înțelesul publicului, cu asumarea faptului că o parte va fi dezamăgită, va reacționa rău.
Dar asumarea unei hotărâri corecte în interes național, după ce l-ai identificat corect, cu un preț politic, face parte din fișa grea a postului unui adevărat om de stat. Ceea ce România nu prea mai are.
Dl Iohannis a părut cumva surprins de acest subiect atins în discuția din Biroul Oval: „Și Biden a adus asta în discuție și am zis că sunt deschis să discutăm astfel de chestiuni, asta însemnând că va trebui să discut eu acasă, în CSAT, să vedem cum putem pune problema, ce putem să oferim și ce putem să primim în schimb, pentru că e inacceptabil că România să rămână fără apărare antiaeriană. Cred că vom găsi o soluție.”
Adică aflase presa care l-a întrebat despre subiect, dar nu știa președintele că subiectul va fi pe agenda discuției. Dacă e așa, amatorismul este incredibil. Nu e însă cu nimic mai bine dacă știa, dar s-a dus fără să fie pregătit pentru temă, așa cum sugerează răspunsul său.
ASTĂZI PE SPOT:
Curând vom fi martorii unui eveniment unic în viață
Apoi, ce sugerează președintele? Că ar vrea cineva să lase România fără apărare antiaeriană și domnia sa refuză?
Fapt este că dl Iohannis a aruncat tema atât de sensibilă pe masa campaniei electorale. Probabil una dintre cele mai mari mostre de iresponsabilitate posibile.
Și așa, cum spuneam, tema nu este adecvată unei dezbateri publice. Dar cu atât mai puțin uneia electorale în care fiecare politician se simte obligat nu doar să-și dea cu părerea la televizor despre ce nu știe, dar să se și poziționeze cât mai avantajos electoral.
Oamenii ascultă, nu știu ce să creadă, nu au ce să înțeleagă. Ministrul Apărării nu prea vrea să dea nimic, premierul Ciolacu face tot felul de volte și nu spune ce vrea, dacă nu cumva chiar nu știe, dl Iohannis a revenit din SUA de zile bune și nu a considerat necesar să facă nicio declarație, prea ocupat probabil să-și caute dregătorie în străinătate.
Iar restul politicienilor zic și ei ce-i duce capul: să nu rămânem fără apărare, să nu supărăm Rusia, toți cu atenție mare la electoratul de tip AUR.
Cheia tranzacțională în care a pus dl Iohannis discuția este și ea nepotrivită. Sigur că orice asemenea decizie trebuie să aibă în spate o negociere, fiecare parte își vede propriul interes național. Dar nu așa se pune problema: ce dai la schimb?
Îndrăznesc să sper, dar fără certitudini, că dl Iohannis nu s-a gândit ca moneda de schimb să fie propria funcție viitoare.
Și în această cheie sigur că politicienii se simt îndreptățiți, chiar obligați, să emită păreri despre ce ar putea fi dat la schimb, fiecare după cât se pricepe.
Există un singur punct de acord în hărmălaie: decizia trebuie luată în CSAT. Doar că data ședinței CSAT nu a fost încă stabilită. Dl Iohannis nu se grăbește în timp ce tema este hărtănită electoral, astfel încât decizia finală, oricare va fi ea, să fie și mai greu de acceptat.
Dacă tot a devenit publică în cel mai prost moment cu putință, e foarte greu de înțeles de ce președintele nu a simțit nevoia să o conducă în mod profesionist și serios sau măcar să lase impresia că o face.