MĂ PIȘ PE MINE DE RÂS:Moş Bijboacă a căzut, pleosc, ca o balegă de vacă!

„Motto:

Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,/

De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?”

(MIHAI EMINESCU, „Scrisoarea III”)

Ce v-am spus eu, că PNL e lada de gunoi a politicii româneşti? Exploatînd, la maximum, tradiţia acestui partid, într-adevăr, istoric, toţi politrucii, veleitarii şi escrocii s-au vopsit în liberali. Din gîndaci au devenit vulturi. Dacă pînă în 1990 erau cu secera şi ciocanul în gură, acum au apucat săgeata şi nu-i mai dau drumul. Lumea se cruceşte, văzînd cine se buluceşte să apară în faţa portretului marelui Ionel I. C. Brătianu. Personalitate providenţială a Neamului Românesc, despre care eu am scris în faimosul editorial „Idealuri”, apărut pe pagina 1 a revistei „Săptămîna” (5 septembrie 1980), cerînd tipărirea cuvîntărilor şi operelor sale într-o colecţie intitulată Biblioteca Naţională – alături de Ion C. Brătianu, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Aurel C. Popovici, Octavian Goga ş.a. Unde erau „liberalii” de azi? La căldurică, prin judeţe, cu taraful după ei şi cu portbagajele pline de zaibăr şi cîrnaţi. Ah, dacă nu i-aş cunoaşte! Încă o dată şi încă o dată întreb: ce legătură are vameşul Vasile Blaga, ori boxerul lovit cu leuca în cap Cornel Bichineţ, ori folkistul cu păr ca de cocotă şi cu glas dogit Ludovic Orban – cu Partidul Naţional Liberal? Cînd au descoperit ei că sînt liberali? Au avut o mătuşă care trecea prin dreptul puşcăriei unde era Mircea Ionescu-Quintus? Apropo de bătrîn, care, la cei 98 de ani ai săi, merită stima întregii naţiuni: Nea Mircea, te rog să nu mai girezi, cu autoritatea dumitale, impostura jalnică a acestor parveniţi. Ei se folosesc de matale, profită de aura de legendă pe care ţi-au dat-o atîţia ani de puşcărie şi, în căutare de rădăcini nobile, te scot în faţă ca pe sfintele moaşte. Nu-ţi face imaginea ţăndări. Adu-ţi aminte cum te-a vînat şi te-a îndepărtat din fruntea PNL un fariseu negru în cerul gurii, de teapa lui Teodor Atanasiu: mă refer la traficantul de copii Valeriu Stoica.

Aici am vrut să ajung. La individul cu ochii vineţi şi mers de raţă, Teodor Atanasiu. Dar el mai are şi alte calităţi: vorbeşte pe nas, fornăit, nu-l încape nici o haină şi are o faţă de lăutar mort la spartul nunţii. Am văzut şi ţigani fericiţi şi ceva mai normali, dar ăsta face de rîs rasa magraonilor. E şi rău de rupe lanţul. Am participat, alături de el, o singură dată la o emisiune de televiziune; cu greu m-am abţinut să nu-l pleznesc peste mutra aia de bidon turtit. Ce m-a enervat? Era foarte agresiv şi sărea, din senin, la harţă. Pe cînd era ministrul Apărării, în Guvernul Tăriceanu, tuciuriul s-a încurcat cu un fel de asistentă, sau secretară, care avea numele Bijboacă. Aşa că şi-a lăsat nevasta, cu copii cu tot, şi şi-a pus pirostriile cu tovarăşa Bijboacă. Ce exemplu dădea el, printr-un asemenea act de imoralitate, la corpul ofiţerilor? Sus cascheta, jos chiloţii, hai să divorţăm cu toţii! După o perioadă în care n-a mai prins nici un ciolan de ros, Tetea Bijboacă s-a văzut, iar, pe cai mari. O vreme, a tras nădejde că va fi uns preşedinte al PNL. Numai că şi Klaus Iohannis avea o Bijboacă (Pipoaşcă) a lui, aşa că ţiganul şi-a pus pofta-n cui. A rămas cu morga, trufia prostească, bîrfa, lucrătura pe la spate. Pardon, în privat. Nenorocita creatură, vorba Securităţii, „a căzut pe tehnică”. Altul, ceva mai hoţ ca el, Ioan Oltean, s-a consultat cu broască din gît şi a înregistrat tot ce s-a vorbit la şedinţa „Marelui PNL” (Mare la ce? La şolduri? La fălci?), de la Bistriţa, transformată în Bistrou de garagaţă ieftină. Şi astfel şi-a rupt gîtul tovarăşul Bijboacă. S-a autosinucis singur, el însuşi. Şi-a dat o palmă cu piciorul, dar nu din orice poziţie, ci ţinîndu-se de nas. Mărturisesc că n-am mai rîs demult cu aşa poftă. Mormăielile pline de suficienţă, ca de Moş Martin ieşit din hibernare, ale lui Satanasiu au dat o gaură teribilă în corabia PNL. S-a rupt săgeata. Lumea a priceput, definitiv, ce zace în golanii ăştia. Ce morală? Ce Ideal Naţional? Celebra deviză a Brătienilor „Prin noi înşine” (copiată după lozinca „Italia para da se”, a Contelui Cavour şi a lui Garibaldi) a fost aruncată în troacă de Bijboacă. Dacă aşa se poartă ăştia cu nişte aliaţi, vă puteţi imagina cîtă lipsă de caracter manifestă faţă de alţii? Faţă de popor, de pildă. A căzut masca de pe chipul PNL. Celebra săgeată era, de fapt, un pumnal. Nu-i vorbă, că tovarăşii de drum din PDL îşi merită soarta. Aşa cum l-au trădat ei pe Băsescu îi trădează şi Bijboacă pe ei. Iată pe mîna cui a ajuns biata Românie. Toţi sînt o apă şi-un pămînt, dar se umflă-n pene că au… 45%! Poate atîtea grade are palinca aia cu mărgele, care fierbe-n capul Buldogului.

CORNELIU VADIM TUDOR

Pamflet scris la 11 mai 2015