Altă țeapă cu Nehammer!
https://www.cotidianul.ro/alta-teapa-cu-nehamer/
Așa o ratare spectaculoasă la nivel mare n-am mai putut vedea decît la niște campionate mondiale de prostie politică.
Organizarea Congresului popularilor europeni a fost privită de președintele Klaus Iohannis ca o ocazie de lansare europeană pentru o slujbă nouă și ca un prilej de fudulire în fața poporului român: Uite cine vine la noi! Uite cine mă salută și uite ce lume bună pune la cale strategia Europei la noi acasă!
Vai nouă, ce zi măreață, cu polițai la datorie, cu pisici care să scandeze: „PPE /de-al nostru e!”.
Numai prăjituri PPE n-au apărut prin cofetării, numai dansul PPE n-a fost inventat și nici fotoliul magic cu care președintele nostru să zboare peste munți pînă la Sibiu și Bruxelles n-a fost expus la Pavilionul Expoziției, ajuns și el într-o stare de jale. L-au cosmetizat pe aleea principală și pe sub cupolă și, în rest, a rămas ca un monument istoric al Epocii de Aur în care nu prea se mai întîmplă nimic important.
Televiziunile s-au dat în stambă cu preamărirea evenimentului și cu ridicarea lui Karl Nehammer la rangul de personaj cheie care trebuie întîmpinat cu onoruri, cu lozinci și panouri luminoase, cu strigături de reporterițe țîfnoase, cu tradiționalele întrebări fără răspuns: De ce nu sunteți de acord cu aderarea țării noastre?
Antena 3 a fost campioana datului în stambă. A montat panouri cu portrete și mesaje în română și în germană pentru Karl Nehammer. Probabil că fondurile primite de la guvern pentru diverse campanii publicitare și forumuri includeau și un show tv pentru cancelarul austriac.
Ce mai, show de congres în toată regula ca la precedentele de prin anii ’88-’89. Și cu aceleași rezultate!
Cu o seară înaintea Congresului PPE, liberalii s-au grăbit să raporteze națiunii că popularii austrieci au semnat Apelul congresului de susținere a aderării terestre a României la spațiul Schengen și toate arătau ca aranjate (cu astre cu tot!) pentru un mare succes obținut cu acest prilej. Toți și-au imaginat că și-n Austria este ca în România. Zice partidul, zice și guvernul. Nu se mai amestecă nimeni. Numai că popularii au semnat, socialiștii au rămas pe poziții, iar cancelarul Nehammer, cel tratat ca Sfîntul Petru coborît din Rai ca să admire realizările guvernului PSD-PNL, a zis nu.
-România-our friend!
Acesta a fost răspunsul lui Nehammer, care înțelege că friend cu România înseamnă să ia petrol, gaze, să învîrtă bănci, lemn cît cuprinde și femei care să le îngrijească bunicii și copiii cu handicap.
Eșecul rezolvării dosarului Schengen-terestru exact în pragul alegerilor, cînd se voia un mare succes electoral (Ciolacu era sigur ca primește un cec politic de cîteva tone și ne astupă gura tuturor), este unul spectaculos. Probabil că premierul avea ceva promisiuni din moment ce, cu cîteva zile înainte, a zis că „promite ferm” că pînă la sfîrșitul anului intrăm în Schengen și terestru.
Am crezut că putem drege situația din propagandă și strigături și cu o politică externă falimentară bazată pe excursii și prostocrați în posturi cheie și pe la ambasade.
Uite că planul a eșuat și nu ne rămîne decît să renunțăm la utilizarea șmecheriilor noastre tradiționale și să trecem la demersuri serioase. La negocieri și poziții ferme, cu oameni dintr-o bucată, profesioniști și în diplomație.
Și Austria are nevoie de noi pe toate planurile!
Congresul PPE: drumul greu spre o victorie anunțată
https://www.dw.com/ro/congresul-ppe-drumul-greu-spre-o-victorie-anun%C8%9Bat%C4%83/a-68452157
Popularii europeni sunt favoriți în alegerile europene. La congresul de la București, centrul conservator ar trebui să ofere soluții împotriva radicalizării propriului electorat.
Miercuri după super-marțea alegerilor primare americane ar trebui să fie o zi excelentă pentru un congres al popularilor europeni: dreapta republicană din Statele Unite are un candidat puternic la Președinție, Doar că acest candidat este Donald Trump, același care a demonstrat, în precedentul mandat, că nu îi place deloc Europa. Or, în loc să simplifice misiunea dreptei europene, revenirea lui Trump este doar o altă problemă în plus pe lângă multe altele cu care centrul conservator se confruntă în Europa.
Radicalizarea electoratului de dreapta
Tot mai mulți alegători ai partidelor creștin-democrate își radicalizează opțiunile politice și se lasă convinși de discursurile dreptei populiste. Se întâmplă deopotrivă în Olanda sau Germania, dar și în România, unde absența autostrăzilor are și un avantaj: dacă ieși din zonele metropolitane și trebuie să traversezi țara, nu poți să nu observi, în special în comunitățile rurale, cum la fiecare a patra, a cincea poartă flutură câte un steag al mișcării suveraniste. Sunt, nu de puține ori, foști votanți pe care partidele tradițional conservatoare, de centru-dreapta, i-au ținut captivi și care, între timp, au găsit o nișă politică mai radicală. La centru, liderii acestor partide tradiționale s-au lăsat convinși că dacă nu discută despre un subiect, acesta nu există - și, desigur, vor avea din nou surprize la numărarea voturilor.
Formaţiunea populistă de dreapta AfD este în creştere în Germania
Acesta ar trebui să fie principalul semnal de alarmă al popularilor europeni: unde au greșit de au permis să le scape printre degete un volum consistent de alegători? Creștin-democrații - o spun sondajele dar o arată și evidențele - nu au cum să piardă alegerile europene. Dar nici nu pot să câștige o majoritate absolută. Sigur, tabloul mai larg ar putea fi, în cele din urmă, destul de liniștitor: deși Franța este pe muchie și nici AfD nu se poate plânge de scoruri mici în Germania, corpul electoral radicalizat nu este suficient de masiv pentru a aspira la o victorie în alegerile europene. Estimările cifrează cam o cincime din viitorii eurodeputați în tabăra dreptei populist-suveraniste. Iar votanții dreptei radicale nici nu ar fi dispuși să se alieze cu alte familii parlamentare pentru a constitui majorități.
”Vreți să vă trădați istoria?”
Antecedentele arată, însă, unde pot duce mezalianțele cu marginile radicalizate ale propriului bazin electoral. În Ungaria, de exemplu, liberal-conservatorul Viktor Orban a conviețuit mult și bine sprijinit de extrema naționalistă de la Jobbik, până a ajuns unul de-al lor. În astfel de combinații politice, după cum observă un grup de organizații civice din România, semnatare ale unei scrisori deschise adresate participanților la Congresul Partidului Popular European, programat pe 6-7 martie 2024 la București, ”ura, extremismul și excluderea se vor muta de la marginile sistemului nostru democratic spre centrul acestuia (...) Respingeți orice alianță și asociere cu partidele de extremă dreapta la nivel local, regional, național și european. Nu faceți aceste partide mai relevante și mai influente (...) Vă rugăm să vă abțineți de la a le imita ideile, mesajele și politicile”, se arată în mesajul societății civile. Un astfel de apel a fost transmis conservatorilor europeni, săptămâna trecută, de la Roma unde lidera Partidului Democrat italian, Elly Schlein, s-a făcut vocea congresului social-democraților europeni și i-a întrebat pe creștin-democrați dacă ”vreți cu adevărat să vă trădați istoria, deschizând ușa extremei drepte? Unde vă sunt limitele?”.
Congresul PPE reunește, la Romexpo, în capitala României, 2000 de politicieni din 44 de țări, între care 12 președinți și șefi de guvern din Uniunea Europeană (dar și câțiva din statele aliate și partenere), pentru a o confirma pe actuala președintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, drept candidată la propria-i succesiune pentru un nou mandat care se va încheia la sfârșitul acestui deceniu. Fără o susținere din afara PPE, proiectele europene anunțate sau demarate se vor bloca în viitoarea arhitectură parlamentară. Or, indiferent cu cine va coabita - cu liberalii de la Renew, cu partidele suveraniste sau, cel mai probabil, cu social-democrații - viitoarea majoritate creștin-democrată va avea de sacrificat fie o parte din construcția europeană, fie funcții.
Ursula von der Leyen mai doreşte un mandat în fruntea Comisiei Europene
Șefii europene, poze electorale, liste cu dedicație
Una dintre funcțiile europene de top este vizată de țările din centrul și estul Uniunii. Printre candidații vehiculați se numără și președintele României, Klaus Iohannis. Deocamdată, se vorbește despre o candidatură mai mult la București decât în celelalte capitale europene - fără ca numele lui Iohannis să fie neapărat asociat unei poziții. Surse apropiate liberalilor români au explicat pentru DW că PNL va încerca să folosească acest prilej pentru a negocia o funcție din cele relevante.
Și nu e singura negociere pe care trebuie să o poarte: peneliștii trebuie să-și demonstreze abilitatea de a obține de la propria familie politică izolarea cancelarului austriac Karl Nehammer în chestiunea Schengen. Asta, desigur, dacă orgoliile și ambițiile personale nu vor fi mai puternice decât interesul național: unii dintre eurodeputații liberali cu o imagine nu foarte convingătoare pe teren propriu ar putea folosi prilejul Congresului PPE de la București pentru a arăta propriului electorat dar mai ales colegilor de partid cât de bine sunt ei văzuți la Bruxelles.Va lipsi, la sfârșitul acestui congres, un tablou clar al ofertei electorale PNL. Dacă majoritatea celorlalte partide europene creștin-democrate știu deja ce propun alegătorilor, la București lista nu este gata - și, asta, din cauza poticnelilor succesive în negocierile cu PSD-ul privind întregul pachet electoral din acest an. Și, dacă aceste negocieri nu erau deja destul de complicate, s-a mai ivit un obstacol: pretenția pesediștilor ca peneliștii să contribuie, cu dobândă, la tainul către televiziunea de știri de casă. Astfel că PNL ar trebui să elimine doi dintre proprii candidați pentru a face loc pe poziții eligibile unor reprezentanți ai mașinăriei de propagandă. Dacă a funcționat rețeta Carmen Avram, aruncată de pe ecran direct în fotoliul de eurodeputat, de ce n-ar merge și cu Sabina Iosub? Poate că aici se găsește și o parte din răspunsul la întrebarea legată de pierderea încrederii în propriul electorat.
Cum au eșuat liberalii la Congresul PPE, cu un Nein usturător
Europa, mai reNu doar Viktor Orban a profitat de ipocrizia care există în Uniunea Europeană, așa cum remarca profesorul Andrei Țăranu, și încă își face numărul, ci și cancelarul austriac Karl Nehammer, care a acceptat ca România să întoarcă și celălalt obraz și să-l umilească pe Klaus Iohannis, fără ezitare.
Știindu-se într-o alianță struțo-cămilească cu PSD, nu din rațiuni ideologice, cine mai are timp de ele, ci din cauze mult mai prozaice, legate de neînțelegerea pe feliile de putere și resurse, PNL a decis să meargă pe o strategie triumfalistă și să trâmbițeze reușita de a fi adus Austria lui Nehammer la numitorul comun: România va fi primită deplin în Schengen, Austria a acceptat să nu se împotrivească solicitării PPE ca Schengen-ul să nu ne mai fie, terestru, interzis.
Dar triumfalismul fără să fi câștigat bătălii te dă mereu în vileag și expune găunoșenia, iar strategiile ad-hoc, de diminuare a pagubelor, duc cel mai adesea la criză.
Nu numai că Austria nu a votat, ci doar s-a abținut, delegația de la Viena ieșind din sală, dar mai mult, cancelarul Nehammer a ținut să aibă controlul poveștii și să formuleze el concluzia: Nu, Schengen nu se extinde terestru, poziția Austriei rămâne neschimbată.
Dacă liberalii, dezorientați strategic și, după cum arată, identitar, nu ar fi forțat tema Schengen pe agenda Congresului PPE, președintele Iohannis în mod special ar fi fost poate scutit de umilirea publică, iar România și-ar fi putut construi o strategie reală, profesionistă de integrare în Schengen.
PNL a procedat la fel cum a procedat Guvernul României când a forțat în același ton triumfalist și așteptând ca alții să o rezolve un vot în JAI, care a determinat guvernul de la Viena să spună primul Nein.Problema e că nota de plată ajunge și pe masa PPE, care a condamnat la scenă largă populismul și le-a cerut românilor, prin președintele Manfred Weber, să nu voteze cu populiștii, pentru că așa îl susțin pe Putin, dar îi păstrează un loc bun lui Karl Nehammer, așa cum, de altfel, l-au păstrat pe Viktor Orban, până când acesta s-a umflat până la statura iliberalului de azi, care vrea un loc la masa băieților malefici.
Or, eșecul PNL de a livra o agendă coerentă, realistă și controlată la congresul popularilor europeni de la București și mai ales tribuna dată Austriei, de a servi României o lecție de umilire publică, ar putea avea efect de bumerang nu doar în ceea ce privește electoratul român.
Nehammer nu l-a pus la punct numai pe președintele Iohannis, ci a dat greutate curentului suveranist pe care îl curtează și care pune în dificultate singura ofertă pe care PPE o face în aceste alegeri: liberalismul și unitatea UE.
Bumerangul Schengen al manipulării electorale
https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/bumerangul-schengen-al-manipularii-electorale
E o naivitate să fi crezut că la congresul PPE putea fi rezolvată și ultima etapă, terestră, a chestiunii Schengen pentru România. Iar alimentarea așteptării că se putea întâmpla așa ceva reprezintă o manipulare cinică electorală, transformată în bumerang pentru liberali.
Ceea ce s-a întâmplat la reuniunea popularilor de la București a fost în primul rând un mercato de funcții în viitoarea configurație post-electorală a instituțiilor europene. Toate partidele din PPE numai la asta se gândesc acum. Și politicienii români doar la asta se gândesc. Chiar agitația în jurul temei Schengen este electorală, menită să arate electoratului cum se luptă ei.
Dar, desigur, cea mai mare opinteală românească la congresul PPE a fost să îi asigure lui Klaus Iohannis o nouă dregătorie, de această dată la nivel UE.
De altfel, discursul președintelui român în cadrul congresului a fost eminamente electoral în interes propriu, pentru urechile celor care trebuie să-l numească într-o nouă funcție. În paranteză fie zis, este suprarealist să-l auzi pe Klaus Iohannis, un lider absent, egocentric și sfidător, vorbind despre mai bună comunicare, despre distanța dintre cetățeni și instituții, despre nevoia de a asculta și înțelege oamenii, de a răspunde așteptărilor lor.
O miză electorală a făcut din congresul PPE și AUR, care a venit să țipe în fața Romexpo o lozincă ridicolă, dar probabil de impact pentru electoratul lor – Ursula, nu uita, România nu-i a ta!
Cancelarul Nehammer, nomina odiosa, este și el în campanie electorală, iar mișcările lui trebuie evaluate realist, din această perspectivă. În Austria, care se pregătește și de alegeri europarlamentare, și de alegeri legislative în toamnă, tema migrației este de maximă importanță, pentru că țara, destul de mică, este sufocată de migranți, iar efectul este ascensiunea extremei dreapta.
Pentru austrieci și interesele lor și-a rostit Nehammer discursul la București, pentru ei a vorbit despre control și asistență la granițe, despre proceduri de repatriere, nu pentru români și nu știu ce afișaj stradal pregătit de o televiziune din România care călărește, la rândul ei, tema Schengen. Și tot pentru ei a comunicat, după întâlnirea cu Klaus Iohannis, că sistemul Schengen nu poate fi extins.
Dacă e să analizăm la virgulă, Nehammer joacă pe muchie de cuțit, eludând cumva pentru ai lui că extinderea Schengen se va produce efectiv din 31 martie, că decizia este ireversibilă, iar intrarea cu frontierele terestre este totuși doar o chestiune de timp.
Greșeala a fost a celor care au creat așteptarea că Nehammer ar putea veni cu darul la București, știind foarte clar că este total nerealist. Și nu e de mirare că, după cum puncta Mihai Tudose la Europa FM, congresul a părut, din perspectiva românească, o fâsăială.
De ce așteptarea era nerealistă?
Cancelarul austriac este prins între ciocan și nicovală. Pe de-o parte, interesul bussines-ului austriac este să renunțe la poziția singulară în cazul Schengen. De altfel, presiunea aceasta a și ajutat major pentru deblocarea intrării cu frontierele aeriene și maritime. Ca un detaliu, și Austria a intrat în Schengen exact la fel, în două etape.
Pe de altă parte, extrema dreapta, FPÖ, este pe primul loc în sondajele din Austria cu un scor foarte periculos în sondaje, 28-30%. Dacă guvernul austriac cedează acum total în chestiunea Schengen, efectul electoral ar fi major, mai ales după ce același guvern a dat vina pe România și Bulgaria pentru migrație.
Și, pragmatic vorbind, pentru România și românii rezidenți sau cetățeni austrieci, o victorie zdrobitoare a extremei dreapta și un guvern de extremă dreapta la Viena ar fi un scenariu teribil.
Așadar, cel mai realist ar fi să înțelegem că nicio schimbare privind Schengen nu este posibilă înainte de alegerile din toamnă din Austria. Abia atunci este chiar probabilă o deblocare, în condițiile care nu mă îndoiesc că fac deja obiectul negocierilor purtate așa cum și unde este normal să fie purtate, nu în public cu strigăte.
Până acolo ar trebui să ne preocupe felul în care vom gestiona prima etapa a integrării în Schengen, pentru că, în buna tradiție românească, deși așteptăm momentul de ani de zile, deși până la momentul intrării în vigoare a noilor prevederi a rămas mai puțin de o lună, aeroporturile nu sunt pregătite, se caută tot felul de improvizații și e mare riscul să confirmăm suspiciunile că nu suntem în stare să gestionăm noul statut.