Jocurile care vor decide soarta externă a lui Klaus Iohannis și ce se va întâmpla după instalarea AUR la Bruxelles

https://panorama.ro/iohannis-nato-aur-ue-influenta-bruxelles-romania/

Vizita președintelui Klaus Iohannis la Casa Albă, unde a discutat cu Joe Biden despre candidatura sa la funcția numărul unu din NATO, dar și despre scenariul ca România să furnizeze Ucrainei un sistem Patriot, a readus în atenția publică jocurile politice care se dau, lunile acestea, pentru ocuparea rolurilor de la vârful Uniunii Europene și al Alianței Nord-Atlantice.

Iar faptul că șeful statului român își continuă campania pentru secretariatul general al NATO, deși Mark Rutte, premierul olandez, a obținut sprijinul aproape tuturor aliaților, întărește scenariul că Iohannis joacă simultan în două filme, ambele la Bruxelles: șefia NATO sau a unei instituții europene.

Aici, decisive vor fi nu doar discuțiile din interiorul NATO, înainte de și în timpul summitului din iulie, ci și rezultatele alegerilor europarlamentare din iunie și felul în care se vor împărți funcțiile de top din UE, a explicat pentru Panorama Doru Franțescu, directorul EU Matrix și unul dintre cei mai experimentați români de la Bruxelles. 

Privind actuala tablă de șah pe care s-a plasat Iohannis, Franțescu vede o negociere cu multe piese în continuă mișcare. Dacă, de exemplu, Ursula von der Leyen, actuala președintă a Comisiei Europene, va fi realeasă pentru un nou mandat, președintele român nu mai are șanse să obțină un post UE. 

În schimb, dacă Von der Leyen pierde, Klaus Iohannis are șanse să ajungă viitorul „ministru de Externe” al Uniunii – nu degeaba, în cadrul vizitei la Washington, a primit o distincție pentru „leadership internațional”, din partea unui prestigios think tank.

Abonează-te la newsletter, ca să nu uiți de noi!

Sunt de acord cu Termenii și condițiile.

„Cred că ăsta e jocul: joci tare și, dacă ieși pierzător, poate ți se dă ceva”, a comentat expertul român.

Într-un interviu în care am pus candidatura lui Klaus Iohannis într-un context mai amplu al influenței României la Bruxelles, Franțescu a vorbit și despre ce va însemna intrarea AUR în Parlamentul European, adică a unui partid radical, naționalist-populist, care a adoptat retorica externă că nu e eurosceptic, ci „eurorealist” sau „suveranist” – refrenul tuturor partidelor anti-UE, în anul electoral 2024.

Pentru mai mult context despre felul în care a evoluat influența României în Parlamentul UE și în Comisia Europeană, în ultimii cinci ani, citiți acest articol.

„Ar trebui să ne reevaluăm tactica în PE”

Panorama: Ce s-a întâmplat cu influența României în Parlamentul European pe parcursul acestui mandat? Data trecută când am vorbit, la începutul legislativului, spuneați că România reușise să deschidă o fereastră norocoasă de influență. Ce s-a întâmplat cu fereastra asta?

Doru Franțescu: Spuneam că e o fereastră norocoasă și că nu o să fie așa multă vreme, să nu ne obișnuim cu ea, că nu se poate să rămână la nivelul respectiv. Pare că am avut dreptate.

Fereastra norocoasă a României, deși nu se închide total, se închide parțial. Pe de-o parte, pentru că am avut acea ocazie deosebită cu Dacian Cioloș la președinția unui grup politic (Renew Europe, al treilea mare grup politic din PE, n.r.). Și de acolo s-a mai dus în jos influența. Pe de altă parte, pentru că delegația României se va fragmenta substanțial în Parlamentul următor, odată cu venirea AUR.

Deja însuși faptul că se preconizează treaba asta a afectat și comportamente, și felul în care celelalte delegații naționale se raportează la ei. Pentru că, întotdeauna, începi să ai prieteni când se preconizează că vei deveni mai influent. În momentul în care se preconizează că influența va scădea, deja începe să scadă numai din gândul că o să devii mai mic.

Pe de altă parte, ai noștri, în medie, sunt mai preocupați să ocupe poziții formale, de președinte, vicepreședinte, în grup sau în comisii, de unde cred ei că exercită mai multă influență sau o viziune mai de ansamblu.

Românii, deci, ca și alți estici, au puncte importante pentru funcțiile pe care le ocupă, care funcții sunt stabile măcar jumătate din durata mandatului sau chiar întreg mandatul. Deci ai aceleași, să zicem, 15 puncte pe întreaga durată de mandat. 

Pe când alții – în general, vesticii sau nordicii – sunt foarte activi în calitățile lor de raportori. Adică să influențeze direct legislația. Și acumulează puncte pe parcursul mandatului. Acolo, cresc punctele respective, pe măsură ce sunt mai activi, pe măsură ce influențează mai mult rapoarte. 

De aceea, România, stătea bine mai înainte. Are aproape aceleași puncte, dar alții au acumulat mai multe, pe măsură ce au devenit raportori și au influențat mai multe rapoarte.

Panorama: Din punctul dumneavoastră de vedere, care e strategia mai bună? Ce contează mai mult: să vânezi rapoarte cu adevărat importante pentru tine, pentru țara, delegația ta, sau funcțiile?

Doru Franțescu: Eu cred că prima variantă. Chiar și noi, după ce am avut rapoartele de anul acesta și anul anterior, începem să acordăm mai multă importanță la a fi efectiv coordonator politic într-o comisie sau raportor. 

Pare că aceste poziții sunt din ce în ce mai importante pe măsură ce evoluează și dinamica de lucru din Parlamentul European. Și cred vor fi cu atât mai importante și în Parlamentul următor, care va fi și mai fragmentat și, atunci, cei care vor purta negocierile, cei care trebuie să împingă rapoartele înainte și înapoi vor fi cei care vor exercita influența. Deci ca să rămânem influenți, ar trebui să ne reorientăm și noi sau să reevaluăm puțin tactica.

Ce ne-a ajutat, în ce ne-am împiedicat

Panorama: Toată povestea asta despre influență, ca în orice alt joc politic, e și o chestiune de circumstanțe. Din punctul dumneavoastră de vedere, uitându-ne la ultimii ani și la această legislatură care se încheie, care au fost circumstanțele ajutătoare pentru influența românească în Parlamentul European? Ce ne-a ajutat, ce ne-a înfrânat potențialul?

Doru Franțescu: Circumstanțele cele mai pozitive au fost faptul că aveam un eșichier politic destul de stabil și concentrat, în sensul că nu aveam elemente marginale, să le spunem așa. Sau noi am început să avem astfel de elemente marginale mai târziu decât alte state și asta ne-a avantajat. Înainte, au început să aibă Spania, Italia, chiar și Germania, dar Germania a început să aibă mai târziu, ceea ce se va vedea în Parlamentul următor și la ei. Deci fenomenul acesta ne-a ajutat. 

Chiar dacă nouă, acasă, ni se pare că sistemul politic nu e stabil, el nu e stabil la nivel de schimbări guvernamentale, dar a fost stabil la nivel de centralitate, de mainstreaming al partidelor politice până acum. Asta ne-a ajutat.

Pe de altă parte, ne-a mai ajutat și faptul că s-au schimbat puțin prioritățile Comisiei și ale Parlamentului pe parcursul mandatului, în sensul că preocupările geopolitice au devenit mai importante. Evident, având situația de la frontiera UE-Est, țările de acolo, ca noi și Polonia, au început să aibă mai multă atenție. Și pe direcția cu agricultura avem un avantaj aici, deși n-a fost dramatic capitalizat… Acolo se putea capitaliza și se poate mai mult în mandatul următor.

De asemenea, ne-a mai avantajat și faptul că am avut în Parlament niște parlamentari cu ștate vechi acolo, cu multe mandate sau cu multă experiență și bune contacte în Bruxelles, care se văd cei mai la vârful de influență în analizele noastre. Dar nu toți vor mai rămâne acolo.

Deci, pe de-o parte, oameni care au avut experiență în Parlament, pe de altă parte, alții care au avut un nivel de expertiză. Aici îmi vine imediat în minte exemplul lui Dragoș Tudorache, care n-o să mai fie în Parlament. El a avut avantajul că a avut o expertiză tehnică foarte concentrată pe subiectul său și a devenit un star în Parlament pe subiectul inteligenței artificiale.