Și mâinile ne-au fost puse gaj: PNRR -ului, FMI -ului, uliilor financiaro-bancari

De fapt, tot acest haos politic instrumentat urmărește același scop „de decenii” al clicilor de guvernare… Camarile ce ne conduc deja de mult prea mult amar de vreme… Clici transformate, în timp, în găști de guvernare, grupări organizate, corporații, dar și structuri guvernamental-corporatiste… Servind același scop de acum zece ani, de acum 20 de ani ori de acum trei decenii: asigurarea de bani pentru sinecurile-sistem de stat, funcționând sub acoperirea asigurării managementului de țară al României… Al managementului de țară, dar nu și pentru țară… Al unui violent management de țară… Căci banii din PNRR se vor termina… Așa cum, anterior, s-au terminat și cei din împrumuturile FMI… Iar marota reînjugării noastre va fi aceeași… Salvarea țării… Cu unele nuanțe ale retoricii de atunci, pentru acum, vizând necesitatea jugului de peste juguri… Acum câteva decenii, când aveam resurse și bani, aveam mijloace de producție funcționale, aveam uzine, ni se spunea că trebuie să ne împrumutăm la FMI pentru că numai așa se vor uita la noi partenerii de afară (inclusiv ăla „strategic”)… Că doar așa vom inspira seriozitate și fermitate vizavi de dorința noastră de a ne dezvolta, de a fi o țară „ca afară”, că numai așa vom convinge și vom ajunge pe „piețele” celor mari… Pe care am și ajuns, e drept, dar în alt fel: ca victime ale traficului de ființe, de bani, de resurse, de materii prime… Astăzi însă, nuanța retoricii bate spre ideea că, tocmai, pentru că se uită ăia mari (de atunci ori nu) la noi, trebuie să vină FMI să ne gireze managementul, dar nu de țară, nu de eficientizare a economiei, a industriei (pentru că nu mai este cazul…), ci managementul împrumuturilor de țară… Împrumuturilor de înmormântare a noastră, ca demnitate, suveranitate, drept de decizie…

De reînrobire în robie… Reînrobirea prin FMI în deja robia rezilienței PNRR… Pentru că, deși banii „de reziliență” se vor termina, fără să fi făcut lucruri cap-coadă (ci doar „cioturi”: de început, de mijloc și de final, tocmai pentru a exista motivația necesității „accesării” altor bani, iată, nu previzibil, ci, premeditat, de la FMI, pentru a finaliza aceste investiții netrecute măcar printr-un referendum ca filtru al dorinței țării de a se amaneta pentru alții, nici măcar pentru ea, ci infrastructuri pentru Ucraina, Ungaria), așadar, deși banii PNRR se vor sfârși curând, efectele condițiilor „de reziliență” ne vor bântui multă vreme… Și poate vom ajunge a mai avea un cuvânt de spus doar la nivel „comparativ”… Să vorbim de spre care a fost, de fapt, răul cel mai mic dintre cele două pe care ni le-au impus guvernanții…

Acum, când FMI e pe cale să se întoarcă (deși nu a fost niciodată plecat, și nu, nu a stat „la pândă”, ci a fost activ, pregătindu-și terenul, partea), nu mai avem nici măcar țara de odinioară, cea care putea exista și ființa (și) fără împrumuturi… Pentru că nu mai avem nici industrie, nici accesul la managementul resursele noastre, nici măcar la cel al materiile prime, acolo unde mai produce ceva… Suntem complet descărnați și aproape dezosați, industrial, strategic, adică exact finalul de plan al anilor ’90, de a împrumuta o țară, deși nu avea nevoie, pentru a o distruge… Pentru a extirpa orice urmă a industrializării anterioare și a da țara (logistic, strategic, chiar drept „câmp tactic”) noilor colonizatori în noua industrializare a țării… Care nu va fi pentru noi, pentru țară, pentru viitorul nostru, precum prima (cea hulită dirijat drept „grămadă de fier”), ci pentru a ne definitiva în poziția de colonizați ai unui „lohn” de vânzare de țară, nu către multicorporații, căci asta s-a petrecut deja, ci de către acestea către alte corporații. Corporatiste, guvernamental-corporatiste, și nu, nu neapărat de aiurea, ci de lângă noi…

Aici se potrivește planul de punere a sistemelor de distribuție a resurselor noastre energetice în mâinile Ungariei… Care nu pentru a vinde gazul rusesc prin noi (sau nu numai pentru asta) a achiziționat o companie strategică fără măcar un suflu dinspre CSAT, ci și pentru accesul la resursele noastre de gaz din Marea Neagră… Aici se încadrează violenta călcare în picioare a democrației, a Constituției României, a libertăților de decizie ale cetățenilor prin anularea votului lor: asigurarea menținerii la semnarea ca slugi, de colonie, de clică, a unor guvernanți și a unui (ne)președinte prin care să se execute aducerea, implantarea și statornicirea decizional guvernamentală a FMI… Pentru că necesarul de împrumut nu a apărut acum… El a fost premeditat cu multe luni în urmă de către guvernul Ciolacu, prin reactivarea prezenței de cerșetoare a României pe lângă FMI…. Un necesar ce, deja, este pe scriptele de împrumuturi puse la dispoziție de FMI tot de acum câteva luni, cu o primă „șarjă” de peste 50 miliarde de euro… Ce ne va înrobi pentru alte decenii… Apoi, noi și noi tranșe… Pentru că, în condițiile în care acest guvern al trădării intereselor României a împrumutat, doar într-un an, suma pe care o va accesa de la FMI, este clar spre ce ne îndreptăm… Spre ce suntem îndreptați… Căci nu întâmplător a fost blocată și preluarea Roșiei Montane de către canadieni, resursele ei rămânând, nu garantat țării, și generațiilor următoare, nu în bunul public inalienabil al țării, ci în domeniul, mai mult corporatist decât guvernamental, al executivului României… Și care va fi tocat, pus la bătaie, fără nici o remușcare, atât ca zăcământ de aur, dar, mai ales, prin „colateralele” de uraniu și elemente rare specifice zăcămintelor aurifere… Așa cum s-a întâmplat cu toate resursele țării, cum se va întâmpla curând și cu gazele din Marea Neagră, cu apele țării, și nu doar cele de izvor, ci, prin planul de reziliență a „infrastructurizării” comunelor, pentru a putea impune, în câțiva ani, condiția de reziliență, de mediu, de verde, de gri, de orice altceva nenumit încă, de protejare a apelor noastre… De protejarea de noi, ca resurse ce vor fi considerate de alții drept bunuri ale Europei… Când vom ajunge a bea apă din pânzele freatice de suprafață (poate tratate, dar oricum infestate) din țevile PNRR, având interzis la cele de adâncime… Când vom ajunge a bea apă din căușul unor palme, nu ale noastre deja, ci și acelea puse gaj de guvernele care ne-au tot vândut…