În cazul suveraniștilor putiniști din tara asta, tatăl paradoxului de ghenă și muma minciunii arată după cum urmează:
Se declară români adevărați, se învelesc în tricolor ca într-un prosop de plajă, flutură ostentativ steagul oriunde sunt șanse de expunere publică și mediatică, expectorează versuri și vorbe patriotice. În același timp, servesc din toate pozițiile agenda și interesele Rusiei, adică ale celui mai mare inamic al României din ultima sută de ani, de azi și din anii care vin.
Se declară adepții libertății totale de exprimare, acuză dictatura din România cu o cerbicie pe care-ți vine s-o suspectezi a fi rodul unor pastile luate fie în exces, fie fără indicația medicului. În același timp, consideră Rusia lui Putin modelul de urmat pentru România, pentru întreaga Europă. Văd cenzură la București și-n UE în general, dar nu, la Moscova nu văd. După cum nu văd nici pușcăriile politice de-acolo.
Cer pace în Ucraina și cer prietenie între popoarele rus și român. Dar îl aplaudă pe agresorul rus din Ucraina și îi aplaudă teroristului de la Kremlin războiul și epurarea etnică declanșate acolo.
Umblă cu Doamne-Doamne-n gură până li se deshidratează cavitatea bucală. Umblă cu cruci ostentative – când atârnate de gât, când ridicate la cer, când afișate pe căciuli (celebrul caz al fesului lui Gigi Becali). Merg prin mănăstiri, calcă prin biserici, dau ture pe la moaște, se afișează cu diverși prelați fără niciun Dumnezeu. Unii țin post negru cu apă când au câte un succes. În același timp, cu toții practică non-stop fariseismul, fățărnicia pură, vorba spurcată, fapta reprobabilă, agresiunea, ura față de aproape, stigmatizarea celui diferit, ridică pumnul în aer, nu întorc niciodată și celalalt obraz.
Se prezintă anti-sistem, noi și virgini în spațiul public și politic, asceți ai interesului național. Când colo, mulți dintre cei mai vizibili provin din sistem, iar noi și virgini în spațiul public or fi numai dacă prin nou și prin virgin facem convenția că se va înțelege opusul.
Fac din cinste, transparență și viață în folosul comunității repere imuabile ale personalității lor și ale valorilor care-i animă. În schimb, în anturajul lor proliferează o splendidă faună de interlopi, ciorchini de personaje sulfuroase. Iar vocabularul și limbajul non-verbal put de la o poștă a vocabular și gesturi de lume interlopă.
De altfel, imaginile primei zile cu noul Parlament au fost grăitoare. Toți românii chiar culeg acum ceea ce oribil de mulți români tocmai au semănat la urne: buruieni, buruieni, numai buruieni, iar în final deșert!
Șoșoacă umblă cu interlopul după ea pe holurile Parlamentului și îl asmute pe ziariști ca pe un câine. Iar interlopul fix ca o javră bucuroasă de liberul dat la lătrat se și comportă.
Ce-i drept, excitarea de moment a interlopului sugerează că ar fi și mușcat nițel, dar nu primise comanda, nu-i fusese arătat osul.
Însă, stați (ne)liniștiți, e timp să se ajungă și la asta. Condițiile de posibilitate chiar doar ce s-au întrunit.
Șefa de la POT, traseistă politic de la AUR, sfidează presa de pe holurile largi ale Parlamentului cu priceperea autocraților în devenire.
Recentele imagini cu tovarășa Gavrilă sunt antologice: pășește pe marmura fostei Case a Poporului precum pășea Ceaușeasca pe oriunde trecea.
Da, ce vremuri odioase erau atunci, în anii ceaușismului original, în anii ăia în care mama șefei de la POT n-avea pentru pitica ei nici lapte praf, nici scutece decente, n-avea apă caldă, adesea nici curent, iar jucării și portocale găsea din când în când femeia – o dată de Crăciun, iar următoarea dată la următorul Crăciun.
Și ce teribil gând că vremurile alea odioase tind cumva să revină. Și iată, revin spectaculos, zoologic de spectaculos – călare pe armăsarul alb al suveranismului cultivat de ruși, însă clădit pe incultură, pe o precară educație, pe amnezie, pe o totală lipsă de bun simț, pe morală de bordel.
Să luăm aminte la un lucru: când nici ziariștii de la Antena 3 nu se mai simt în siguranță în țara asta, e semn că în țara asta liniștea mai atârnă de un fir de păr. Iar adevărul e dureros și peisajul paradoxal: în ultimul deceniu și jumătate, Antena 3 a lucrat ea însăși cu dăruire la pervertirea țării în care azi jurnaliștii săi (și atâția alții, de câteva săptămâni) nu se mai simt în siguranță.
După alegerile parlamentarele, monștrii și-au intrat vârtos în rol. Le lasă gura apă și prezidențialele.
Mai e nevoie de puțin pentru ca România să facă implozie sub presiunea alianței dintre putiniști și interlopi.
Mai e nevoie:
Ca românii să dea și Președinția pe mâna lor.
Ca în arcul democratic să apară trădări sau/și să prevaleze prostia ori infantilismul.
Ca procurorii să își facă meseria și de aici înainte așa cum și-au făcut-o în anii de până acum: lăsând nesancționate manifestările de ură, agresiunea de limbaj, agresiunea fizică, lumea interlopă, antisemitismul, cultul legionarismului.
Ca instituțiile abilitate ale statului, pe linie de siguranță națională, să fie luate încă o dată prin surprindere de tacticile de război hibrid utilizate de Rusia, de slăbiciunile interne ale statului român.
Noul Parlament arată deloc diferit de noua Românie, să fim cinstiți! Iar noua Românie e pur și simplu prelungirea naturală a celei vechi, falanga noduroasă și dureroasă creată de un metabolism aberant.
Cauza nu este (încă) definitiv pierdută, dar pentru a fi câștigată sunt necesare eforturi, onestitate, imaginație și inteligență în doze, de o calitate și de un rafinament cum nu s-a văzut nicicând în România ultimilor 35 de ani.
Deriva e totală, dar poate deveni totalitară.