Arăm cu capul , grăpăm cu curu : O analiză, două analize, sau o țară plină cu de-alde Guru

O analiză, două analize, sau o țară plină cu de-alde Guru

http://www.ziuaveche.ro/opinie/o-analiza-doua-analize-sau-o-tara-plina-cu-de-alde-guru-297349.html/

Toată chestiunea domnului Iulian Apostatul, zis Globalistu’, pleacă de la citit. Căci, vorba cronicarului naţionalist, Miron Costin, „nu este alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă decât cetitul cărţilor.”

El, nostradamusul autohton, citind doar cronici „friedmaniste” și soroșiste, sau ce mai primește de la stăpâni pe sub ușă, dă cu oiștea în leațurile gardului dincolo de care zace memoria Eminescului, reducându-l pe marele geniu al poeziei românești la un simplu năimit de presă. Același vestitor național îi numește pe daci și pe romani protocroniști, pe Dudu Delarâmnic și pe Herr Kleiniggeld Delaserei îi citează drept antinaționaliști și că marile instituții de securitate națională ar fi împotriva curentelor naționaliste românești etc.. S-ar părea, îndoindu-mă cartezian, că singura lumină a înțelepciunii fotiste, cea de la capătul tunelului său euroatlanticist, ar putea avea drept sursă ori astrul zilei, sau felinarele vreunei locomotive cu aburi. Până la urmă, mintea domniei sale, ușor crizată, se va izbi, instantaneu, de botul animalului de fier, purjând din nările metalice aburi multiculturaliști, care, în plin şuierat, îl va plezni de toți pereții stâncii pe omul nostru cu apucături de agent de influență. Doamne, ferește-ne de un alt breaking news care să ne anunțe că s-a mai stins un iluminat al Neamului Românesc! Vom rămâne și mai săraci, pierzându-se unul din acești coloși analiști „flatulenți”, fătați în laboratoarele băsiste de la Cotroceni care, prin vocea lui defetist-vibrantă, avertiza, în interviul său „douăzecișidoist” că nația valahă va fi divizată teritorial între Est și Vest. Conform împărțirii sugerată de domnia sa, din România va mai rămâne un fel de Țară a Ugrovlahiei, ca pe vremea Brâncoveanului, domnitorul martir. Deja valuri, valuri de frisoane ale fricii nestăpânite pătrund adânc, înspumate, în sufletul fiecărui Gheorghe și Ion, făcându-i să părăsească, de îndată, plaiurile mioritice, țara rămânând, pradă barbarilor de tirani.

Potrivit viziunii și previziunii fostului consilier pe probleme de securitate al preşedintelui cu nume de pârț, trei mari ameninţări bântuie la adresa României:

Una ar fi spionajul militar, un fel de intruziune agresivă venită din „zona statelor aflate în afara spațiului euroatlantic, în coada acestei amenințări, situându-se subversiunea politică cu acţiuni destabilizatoare și de manipulare, dezinformarea şi diversiunea multă, toate având rolul de a duce și conduce la slăbirea „traiului populaţiei românești”.

O a doua amenințare ar fi aceea că pe bieții români îi paşte o uriașă pandemie. Măi să fie! Sigur că da, una dintre pandemiile care săpa, vârtos, la fundația securității naționale a distrus-o marele Boc Suflănfoc și mă refer, „of course” că da, la febra aviară/găinară, stinsă cu „aqua chiorensis”, pe banii noștri, iar pe cea de-a doua amenințare „pandemică” ne-o introduce domnul ex-consilier prezidențial, în subconștient, pe șest, fiind vorba de febră porcină, prezentă, și azi, în viața clasei politice bucureștene roș-albastră.

A treia amenințare ar fi fost una una de război, ne spune Prezicătorul de pe Centura Bucureștilor, inclusiv cea de natură cibernetică, mai ales în perioade de vacanță.

Domnul ex-consilier ne amintește și de un pericol foarte mare și anume banul și trădarea. Observație justă, provenită din materialele informative ale preşedenţiei. Apropos de bani și trădare, i-aș reaminti distinsului analist „animist” ce zicea Charles Maurice de Talleyrand-Périgord, marele diplomat francez republicano-monarhic, cu circa două secole „ago”: „Cu vinul dezlegi limba, iar cu banii deschizi inima” . Acest mod de a culege informații este omniprezent în politica marilor croitori ai diplomației valahe. Cică o asemenea manieră de a înnoda relații interumane cu personajele unor puteri străine nu s-ar numi spionaj, ci diplomație sănătoasă, dusă doar în folosul românașilor năpăstuiți de atâta Europă. Or, cel ce ne enunță cu atâta emfază „analistică” registrul de amenințări și pericole la adresa securității noastre naționale nu știu dacă preferă vinul sau banii, că nu degeaba emite așa grele judecăți de consum pentru milioanele de ignoranți români scăpați de sub atenta îndrumare dăscălească a celei mai mari ministrese în ale educației naționale, doamna Abramburica Pudica.

Nu am de gând să intru în dure polemici cu distinsul ex-consilier, dar când o ia pe arătură trebuie temperat, colegial spus, mai ales că, uneori, are și idei de toată isprava. Sau, oare, asemenea idei sunt slobozite doar pentru a ne îmbrobodi vigilența de oșteni patrioți. Se spune că cine controlează finaţele unei țări îi fixează și cadrul juridic, în timp ce alții, care-i controlează serviciile de intelligence, îi coordonează politica, atât cea internă cât și cea externă. Ca să ne dăm seama că lucrurile stau așa trebuie să ascultăm, cu atenție, ce precuvântează agenții de influență prezenți de-a lungul și de-a latul Bucureștilor.

Aș vrea să-i recomand, cu deferență, domnului ex-consilier, să-și îndrepte privirile de analist recunoscut către Uniunea Europeană. Această entitate alcătuită din 27 de state, plus unul mână moartă, scârțâie, rău, din toate încheieturile sale, afirmându-se prin mediile politice lucide ale ei că doar imperiile sunt multiculturale și globaliste, că este nevoie nu de mai multă Europă, ci de o reformă morală europeană, că trebuie abandonată „religia ersatz” și imigrația, că trebuie restaurat adevăratul liberalism și nu promovarea marxismului cultural, că Europa prezentului este una falsă și utopică, iar tirania tehnocratică multinațională se amplifică, nefiind agreată de către adevărații cetățeni europeni, cărora le-a fost furată libertatea cuvântului.

Se vede cu ochiul liber că se propagă o falsă libertate, că statul națiune este emblema Europei, fiind forma politică prin care sunt coprezente poporul, identitatea culturală și statalitatea, că mariajul dintre bărbat și femeie este fundamental pentru societate și copii rezultați din familia tradiţională sunt parte intrinsecă a înfloririi națiunilor europene, și nu metisarea neamurilor, pentru că un popor care nu-și formează vlăstarele tinere în spiritul tradițiilor, culturii naționale, a datinilor și bisericii creștine, riscă să se piardă în neant, așa după cum sutele de mii de copii români, abandonați, pun în dificultate solidaritatea și continuitatea acestui neam, pe care-l vedem băgat cu forța într-un spațiu de securitate corupt, construit la ordin și în care eurocetățenii sunt hrăniți cu nutrimenți ideologici artificiali și otrăvitori.

Defetismul domnului ex-consilier este unul alarmist și sapă la moralul acestui popor, iar eu știu foarte bine ce înseamnă asta chiar dacă nu sunt un învingător, precum pretinde domnia sa. Ar face bine să recitească atent ceea ce a lansat în spațiul public și să ofere ignoranților în materie de geopolitică și geostrategie, lămuriri docte suplimentare.

Se pare că minciună la scară globală a ajuns la saturație, deoarece jurnaliști europeni cu multă conștiință evadează din strânsoarea minciunii planetare dirijate, spovedindu-se, nouă tuturor, de imensul rău pe care-l fac omenirii atunci când sunt plătiți să înșele popoarele prin actul toxic al dezinformării. Este și cazul lui Udo Ulfkotte, jurnalistul german de la prestigiosul cotidian „Frankfurter Allgemeine Zeitung” care recunoaşte, public, că a fost angajat contra plată, ca să mintă, şi să inducă în eroare oamenii. El, urmare defecțiunii curajoase, este grosolan cenzurat.

Din păcate, la românii ignoranți și lipsiți de curajul de a gândi, aceste cazuri de ipochimeni plătiți să mintă neamul se înmulțesc, unii dintre aceștia fiind dirijați în presă, alții conspirați prin diverse ONG-uri antiromânești, sau plantați la vârful puterii, chiar la Cotrocenii domnului Werner Johanis, „Dealul” simbol de unde o cucoană guristă consilier, cu nume de „prolog”, întrebuințând discursuri scuipate cu verb bolovănos și schimonosind frumoasa limbă română, ne transmite dejecții soroșiste și ne împroșcă, pe bani publici, cu gunoaiele marxismului cultural și ale iliberalismului.

I-aș propune, domnului ex-consilier, să se dezică de asemenea practici ale dezinformării, să alunece într-un fel de extaz patriotic, prin autodenunț, și să lectureze „Scrisoarea a III-a”, o bijuterie protocronistă, în versuri, pe al cărei autor al ei, neperechele Eminescu, domnul în cauză, l-a executat brutal, trimițându-l direct printre corupții neamului. Ne zice Guru Iulian cum că marele poet ar fi fost plătit de moșierii români să dezinformeze opinia publică a vremii prin articolele sale publicate la ziarul Timpul. Firește, că acesta este un procedeu subtil, încă de pe vreme lui Sun Tzu, de a disloca din memoria românilor, prin manipulare, iluștrii oameni de cultură deveniți nume de Panteon Naţional. Nu se cade, din partea unui maestru în arta analizei geopolitice care se declară român get-beget.. Acolo, la Academia Națională de Informații, circula bârfe, deloc plăcute, la adresa ideilor distinsului ex-consilier, cum că ar fi omul „lu” și a fost pus pe funcția de director al Colegiului Naţional de Informaţii pe „ochi frumoși.

Sunt convins că nu-i a bună atunci când persoana distinsului analist politic și geopolitician cade sub „miasma fetidă” a bârfelor colegiale. Aceste vorbe rele, spuse la năduf, sunt greu de digerat, întărind unele zvonuri cum că….

Lumea răutăcioasă din mediile inteligente românești ne mai spune că domnul director al Colegiului ar fi în serviciul unui alt buton de start. Eu, ba cred, ba nu cred toate aceste coterii. De aceea, rămân calat, mai departe, pe a face o analiză, două analize până ce mă voi putea pronunța într-o direcție sau alta cu privire la soarta țării mele. Aș vrea să fiu și eu un analist pe probleme de Securitate, determinat și să avertizez pe românii împovărați de griji ce mari pericole îi așteaptă mâine sau poimâine, dar mă tem că nu am abilități într-un domeniu omidian atât de pretențios. Iar, pentru asta, recunosc, sincer, că am un „mare sorry”.