De ce nu și-a dat demisia în această noapte. Goodbye, Ceaușescu!

https://republica.ro/de-ce-nu-si-a-dat-demisia-in-aceasta-noapte-good-bye-ceausescu

Nu am putut găsi în mine un sentiment de milă când l-am văzut în această noapte pe Marele Bolnav, mai pământiu la față decât subpământul în care și-a îngropat Partidul. Copita pe care poporul i-a dat-o în față celui mai toxic personaj politic de la Ceaușescu încoace ar fi trebuit să-l facă pe acest om care clamează bărbăția să-și dea demisia de onoare. 20 de procente cât a pierdut PSD în doar doi ani și jumătate - în care a crescut pensii și salarii - se decontează în dreptul lui Liviu Dragnea. Experimentul său dement de prostire în față, campania scelerată în care a îndesat de-a valma teorii ale conspirației, roșii otrăvite de străini și zbierete la adresa Europei, i-a făcut pe oameni să reacționeze. Votul din 26 mai este o expresie a bunului simț, a bunei cuviințe, a refuzului unei mari părți din această societate de a fi considerați un popor de reduși mintal. Îți amorțește creierul la câte nebunii au putut să debiteze, în ultimele luni, Liviu Dragnea, Codrin Ștefănescu, Rădulescu Mitralieră, Viorica Dăncilă, Călin Popescu Tăriceanu și aparatul lor de propagandă (care până în ultima zi a dat PSD-ul la 40 la sută, într-un exercițiu lasciv de autoadmirație în grup).

Liviu Dragnea nu și-a dat demisia. A încercat în schimb vechile trucuri, cum ar fi „organizarea unui CEx” sau împingerea în cursa prezidențială a Gabrielei Firea (mult detestata primăriță a Capitalei) sau a lui Călin Popescu Tăriceanu (șubred de-un picior, după ce primele date exit poll arată că n-ar putea face pragul la europarlamentare). Acestea sunt „soluțiile” scoase de L. Dragnea, după ce și-a dat seama că nu are cum să-și mai anunțe El Însuși candidatura la Președinție.

De altfel, Cotroceniul puțin îl interesează, cum nu l-a interesat nici Partidul, nici campania electorală, nici chiar ziua votului (în care a apărut undeva după 7 seara, când toți activiștii erau demult demobilizați). Singurul lucru care îl interesează este verdictul de mâine. Scopul votului din 2016 și al accederii la putere a fost, pentru Liviu Dragnea, să nu ajungă aici. Cea mai mare spaimă a lui Dragnea e closetul turcesc, igrasia din celulă și apa rece de la duș. Pentru asta a ajuns la putere, ca să scape de pușcărie.

Nu și-a dat demisia în această noapte pentru că știe că, deși șansele sale de a scăpa s-au împuținat, mai păstrează de doi lei speranță pentru ziua de mâine.

Oricum, și dacă n-ar avea problema asta, zilele lui în Partid sunt numărate. Pesediștii și-au executat întotdeauna liderii care lasă sânge. Acum, Liviu Dragnea merge cu spatele pe lângă perete în lugubrul sediu din Kiseleff unde se ivesc din când în când figuri spectrale. Care va ridica primul cuțitul? Oprișan, Olguța, Gabi? Sau poate chiar Viorica?

Închei cu ceea ce ar fi trebuit poate să încep: 26 mai va rămâne în istoria noastră drept o sărbătoare a democrației. Fac o reverență zecilor de mii de români care au stat ore întregi la coadă doar ca să-și exercite un drept fundamental. 26 mai reprezintă într-un fel despărțirea noastră definitivă de ceaușism. Ca o ironie a istoriei, ne despărțim de Ceaușescu făcând tot coada. Însă dacă în urmă cu 30 de ani, românii stăteau la coadă să primească, acum românii au stat la coadă ca să dea. Și au dat. Au dat mult! Cu sete: Goodbye, Ceaușescu, sper să nu ne mai bântui niciodată!