De la mănăstirea Casian la Cheile Dobrogei, printre atoli
1
Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București), Ileana Bocanciu (Asociația Ecologică Floare de Colț Fieni), David Mălăuț (Asociația Ecologică Floare de Colț Fieni)
Din Valea Visterna, unde au trăit mamuți și lei, și găsim roci decan de vârstă în România și atoli uriași urcăm pe Bănuții Dobrogei, ajungem la mănăstirea și Peștera Casian, locuită în vechime apoi trecem în Cheile Dobrogei, unde sunt atoli mari și mulți. Detaliile acestui periplu sunt expuse la. Articolul de față descrie drumul de la mănăstirea Casian până în Cheile Dobrogei, pe linia de cea mai mare altitudine, pe munte am putea spune, locuri extrem de rar parcurse de cei care se declară iubitori ai naturii.
2
După ce chiar de la intrarea în mănăstirea Casian (imaginea 1) vedem în dreapta noastră unul dintre cei mai spectaculoși bănuți dobrogeni (descoperă-i pe toți la) trecem în pădurea din spatele mănăstirii (imagini 3-7b).
3 Corn (Cornus mas) (precizare Marelena și Radu Pușcarciuc, Onești)
4
La jumătatea lunii martie, arbuștii țepoși stau să dea în floare (imagini 3, 15a) iar covorul de iarbă înaltă, aproape în permanență unduit de vânt (imagini 4, 8, 14) nu a prins culoare verde. Ghioceii (imaginea 5), brebeneii (imagini 7a, 7b) și rușcuța de primăvară (imagini 6, 7) se întrec în a ne surprinde prin aspectul lor.
5
Ghiocei Galanthus elwesii - se deosebesc de ghioceii-comuni (Galanthus nivalis) prin dubla maculare cu verde a tepalelor interne, nu doar la vârf, ci și la bază. - și nu dintre cei care abundă în Dobrogea (Munții Măcinului, Dealurile Niculițelului), Galanthis plicatus, cu frunze slab carenate, dar cu marginile îndoite spre exterior.
Marelena Puscarciuc O floare tip - așa cum am învățat toți la botanică - are două învelișuri de "frunzișoare" - periantul florii -, unul, exterior, de culoare verde - format din sepale (caliciu) -, celălalt, colorat, sau alb, precum în cazul ghiocelului - format din petale (corola). Uneori nu se poate face distincție între sepale și petale - ca la ghiocei -, caz în care nu se vorvește despre sepale și petale, ci despre tepale, periantul numindu-se perigon; dacă acesta este verde, el este sepaloid, dacă nu, petaloid (ca la ghiocei). (precizare Marelena și Radu Pușcarciuc, Onești)
6
7
7a Brebenei (precizare Marelena și Radu Pușcarciuc, Onești).
7b Brebenei (precizare Marelena și Radu Pușcarciuc, Onești).
8
Aproximativ 10 minute ne trebuie să coborâm prin pădurea din spatele mănăstirii, făcând zig-zag-uri printre arbuști și arbori, ținând direcția nord. Către șaua care se desfășoară chiar la picioarele noastre (imaginea 8) ne îndreptăm, privirea fiind atrasă de partea superioară a marelui atol care se vede în stânga imaginii 8 și în imaginea 9.
9
Din dreptul marelui atol vom trece către vest (imaginea 10), pe stratele calcaroase ca niște foi de clătită, din ce în ce mai mici, puse una peste alta.
10
În stânga marelui atol din imaginea 9 (cum suntem orientați și avansăm către nord) o pădurice cu arbori uneori superțepoși (imagini 11, 12) precede întinse câmpii permanent înierbate (imaginea 14) care dau către nord direct în Cheile Dobrogei sau, spre vest, pe dealurile pietroase pe care avansăm începând din imaginea 10. O hartă din satelit a zonei pe care o parcurgem este la.
11
12 Glădița (Gleditschia triacantos) (precizare Marelena și Radu Pușcarciuc, Onești).
14 Câmpie cu ierburi permanente, undeva la jumătatea distanței dintre mănăstirea Casian (aici în ultimul plan, către sud) și Cheile Dobrogei.
15 Revenim la vest de imaginea 10, pe bordura calcaroasă înaltă care domină Valea și Lacul (artificial/ de baraj antropic) Casian (imagini 16, 16a). Fructele arboretului spinos sunt prezente încă din belșug, chiar dacă mugurii noului an stau gata să plesnească, peste tot (imaginea 15a).
15a Arbust țepos, gata să să înverzească, păducelul (Crataegus monogyna) (precizare Marelena și Radu Pușcarciuc, Onești).
16
16a Sus, în ultimul plan, spre sud, mănăstirea Casian.
17
18
19
În imaginile 17-19, gropițele cu fund negricios, cam de mărimea palmei umane, sunt tot lapiezuri, numai că în formarea și modelarea lor, pe lângă clasicul efort al apei și bioxidului de carbon se adaugă radicalii de acizi rezultați din prezența solului și rădăcinilor de plante.
Brândușe albe cu inserții violet sau gălbui pe ele apar destul de des (imagini 21, 22).
21
22
23
Totul este frumos în jur, de la piatră până la vegetație, dar, brusc, cu justificată ostentație prin contrastul dintre verdele strălucitor al tulpinilor și galbenul atractiv al corolelor, rușcuțele de primăvară, mereu în aranjamente și alcătuiri noi (imagini 23-25), nu te lasă să le ocolești. Unele dintre flori ajung aproape la dimensiunea unei palme umane.
24
25
Cam 60-90 de minute sunt necesare de la mănăstirea Casian până în păduricea cu frunze și fructe încă pe ram (imaginea 26) care domină versantul drept geografic al Cheilor Dobrogei.
26
27 Partea amonte a Cheilor Dobrogei, în stânga pozei fiind versantul drept geografic. Pe la jumătatea versantului stâng se observă un spectaculos (și adâncit la mijloc) atol.
27a În continuarea imaginii 27, către aval, avem peisajul de mai sus.
27b Detaliu din imaginea 27a.
28 Versantul stâng geografic al Cheilor Dobrogei, aval de imaginea 27.
29 Versantul stâng geografic al Cheilor Dobrogei, aval de imaginea 28, până la ieșirea aval din chei.
30 Versantul drept geografic al Cheilor, aval de imaginea 27a, până la ieșirea aval din chei. O diversitate de atoli stau vertical, bine individualizați, păstrați integral sau parțial, cu umplutură sau fără pe centrul lor.
31 Unul dintre atolii din centrul imaginii 30, detaliu.