Munții Cozia, descrierea masivului și a traseelor turistice
Masivul a suferit o ridicare în bloc cu mai bine de 1200 m, dovedită prin recunoașterea în jurul vârfului său cel mai înalt a unor roci sedimentare eocene de același tip cu cele aflate jos în vale, la 3-400 m altitudine, depuse în același timp în marea al cărui fund era constituit din gnais de Cozia. La sud de bara de gnaise, rocile sedimentare - gresii, calcare, conglomerate - alcătuiesc culmi mai joase.
Zbuciumarea de altădată a Oltului este acum domolită de Lacul de acumulare Turnu. Spre nord, miezul cristalin domină cu peste 800 metri o vastă depresiune a Carpaților Meridionali, Loviștea. Sedimentarul de pe rama nordică a Coziei cuprinde și el un amestec de gresii și conglomerate, argile și marne cu diferite culori. Sâmburele de gnais continuă și către vest, în Culmea Narăț, dar și la est de Cozia, în Culmea Poiana Spinului.
Către Olt (vechiul Alutus), Cozia trimite culmi masive, care coboară în trepte și se termină cu abrupturi inaccesibile. Suprafețele plane sau slab înclinate sunt puține în masiv și atunci când apar sunt mărginite de abrupturi amețitoare, presărate cu brâne înguste, secționate de jgheaburi (scocuri) adânci. Datorită aspectului și dezagregărilor intense, masivul este tivit cu o trenă de grohotișuri cu grosimi apreciabile, situate între 1000-1300 m altitudine, din mijlocul cărora se înalță piscuri cu pereți aproape verticali.
2 De pe coronamentul barajului Turnu, vedere spre amontele și dreapta Oltului; în baza imaginii, viaductul peste Valea Poștei și biserica Sf. Ioan de la Piatră. Foto: Nicolae Constantin Hrib (București).
3 Vedere din zona centrală a coronamentului barajului Turnu, spre amontele Oltului. Foto: Nicolae Constantin Hrib (București).
Culmile masivului sunt în mare majoritate înguste, delimitate de abrupturi pronunțate. Ele capătă deseori aspect de muchie, pe care pașii trebuie să ne poarte cu foarte mare atenție. Presărate cu vârfuri ascuțite (țurțudane), oferă privirii peisaje în continuă schimbare.
Muchiile dinspre vest (vezi harta la https://sites.google.com/site/romanianatura82/home/carpatii-meridionali/cozia/muntii-cozia-harta-turistica-an-2001 ): Urzica, îngustă și stâncoasă, cu numeroase țancuri de piatră; Armăsaru, sălbatică, stâncoasă, coborând în trepte până la Cârligul Mare care străjuie cel mai pronunțat meandru al Oltului; Roșia, cu țancuri stâncoase izbucnind din verdele pădurii, având pe flancul dinspre Valea Turnu abrupturi și turnuri de gnais cunoscute sub numele de Pietrele Roșiei.
4 Vedere de drumul forestier din incinta mănăstirii Stânișoara. Foto: Nicolae Constantin Hrib (București).
Muchiile dinspre sud sud-vest: Scorțaru, cu abrupturi impresionante spre Văile Turnu și Zăvodului; Foarfeca, stâncoasă și zimțată, separând scocurile Văii Seci (Zăvodului) de cele ale Gardului, este cea mai spectaculoasă asociere de forme de relief rezidual; Fruntea Oii; Vlădeasa, îngustă, cu numeroase abrupturi spre Văile Bulz și Pătești, presărată cu pini și mesteceni [La capătul ei superior se află turnul Bulzului, 1560 m, care domină întregul peisaj al masivului. El continuă spre vest cu versanți prăpăstioși aflați la obârșiile Văii Gardului și Scocului Ursului, desprinși din Vârful Durduc (Crucea Ciobanului, 1568 m).]; Cetății, cu abrupturi spre versantul stâng al cheilor cu același nume.
Muchiile Căprăriile, Mățăriile și Șirul de Pietre se răsfiră pornind din Vârful Omul (1558 m), aflat în nordul Coziei.
Înspre nord-vest, Vf. Șoimu (1281 m) este punctul din care muchii ascuțite coboară în adâncul Văii Roșia. Desprinsă spre vest din acest vârf, Muchia Clăii de Piatră este presărată cu turnuri care saltă din masa verde a pădurii; cel mai cunoscut este La Piatră (1172 m), dominând Poiana stânei Perișani.
5 Pe Muchia Turneanu. Foto: Ică Giurgiu.
6 Bulzul, văzut de pe drumul forestier din Dângești spre cabana Cozia. Foto: Dănuț Călin.
Să poposim pe cel mai înalt vârf, Ciuha Mare sau Cozia (1668 metri), important nod orografic din care se desprind radiar culmile și văile principale ale masivului. Spre nord el este delimitat de abrupturile și jgheaburile aflate la obârșia Pârâului Tisa. Și versantul sud-vestic este presărat cu stâncării, culoarele de avalanșă scrijelind cenușiul cristalinului.
Vârful Ciuha Mare este unul din punctele care facilitează observarea aproape în întregime a masivului și de asemenea a altor unități montane ale Carpaților Meridionali. Spre vest zărim culmile Munților Căpățâna, iar Masivul Buila-Vânturarița se remarcă prin albul calcarelor. La nord-vest apar Munții Lotru, dominați de vaste spații netezite. Spre nord se află vasta și bine populata Depresiune Loviștea, dincolo de care se ridică zidul de culmi și vârfuri de peste 2000 metri ale Munților Făgărașului. Spre est sunt Masivele Poiana Spinului, Ghițu și Frunții. Zona subcarpatică se întinde către sud, ca valurile uriașe ale unei mări agitate.
7 Creasta Munților Făgărașului văzută de lângă cabana Cozia. Foto: Ică Giurgiu.
Multe microforme de relief au aspect antropomorf sau zoomorf. Printre microformele de relief includem și portalurile din trupul gnaisului. Mai cunoscute sunt: Poarta Cetății, din Cheile Cetății; Poarta Foarfecii (Banului), de 5 m lățime și 13 înălțime; Poarta de Piatră (Poarta Omului), de 7 m lățime, 9 m înălțime și cu grosimea bancului de roci de deasupra de 6-7 m; Poarta Mioarelor (ultimele două sunt la obârșiile Pârâului Slamna, în Omul Coziei); Puntea Iadului, din Muntele Foarfeca, din preajma Cascadei Gardului; Poarta Ursului, de pe versantul estic al Scocului Ursului; Poarta Stânișoarei, de pe Pârâul Bulzu; Poarta Turnului etc.
7 Creasta Munților Făgărașului văzută de lângă cabana Cozia. Foto: Ică Giurgiu.
Uneori, „zidurile” de gnais sunt presărate cu scobituri formate prin dezagregare, de diferite dimensiuni: Peștera din Cale, Mecetul Pustnicului (din Muntele Sălbaticu), Grota Urșilor (sub Vf. Crucea Ciobanului), Grota Haiducului (din preajma Colțului lui Damaschin) etc.
Cascada Urzicii sau a Gardului se aruncă de la circa 20 m înălțime. Apele Bulzului trec peste trepte care însumează peste 15 m, formând Cascada de sub Încuietori.
9 Zadă, înainte de pierderea frunzei. Foto: Dănuț Călin.
10 Brândușă de toamnă (Colchium autumnale) pe Muchia Turneanu. Foto, Trestian Găvănescu (Râmnicu Vâlcea).
Sălbatice și pitorești sunt și cheile: Bulzului, aflate între Vlădeasa și Durduc; Zăvodului (Văii Seci), între Turneanu și Foarfeca; Păteștilor și Cetății, din bazinul superior al Păteștiului; cele aflate sub Vf. Cozia, la izvoarele Pârâului Tisa etc.
Cunoașterea formelor spectaculoase din masiv se datorează și eforturilor făcute de pasionați drumeți vâlceni: Ion Banu, Vasile Berbece, Dinu Boghez, Gheorghe Ploaie, Petre Măldărăscu, Romeo Popescu, Ghiță Procopie, Trestian Găvănescu.
Suprafața masivului nu este numai pietroasă, golită de vegetație. Dimpotrivă, grohotișurile au înlesnit procesul de solificare, astfel că versanții sunt complet împăduriți; pe cei nordici stăpânesc molidișurile și făgetele, pe cei sudici foioasele.
În apropiere de mănăstirea Stânișoara se află o pădure de gorun (Quercus petraea) care urcă până la 1350 m altitudine, limita cea mai ridicată a stejarului de la noi din țară, favorizată de climatul cu nuanță submediteraneeană și de expunerea favorabilă. Din aceleași cauze, tot la Stânișoara pot fi întâlniți nuci, la 750 m altitudine.
Flora alpină și subalpină se întrepătrunde cu cea termofilă. Plante monument al naturii: iedera albă (Daphne blagayana), floarea de colț (Leontopodium alpinum), laleaua pestriță (Fritillaria meleagris). Specii endemice în Cozia: măceșul (Rosa villosa ssp. Cozia), rotoțelele (Achillea coziana), pesma (Centaurea stoebe). Specie rară în Cozia, endemică în Carpații Românești: garofița de munte (Dianthus kitaibelii ssp. Spicuolifolius).
Fauna: urs, râs, cerb carpatin, mistreț, cocoș de munte.
Originalitatea florei a determinat crearea rezervației științifice complexe Cozia - Narățu (7092 hectare), cuprinzând în Cozia în special zona cu gnais. În 1992 a fost creat Parcul Național Cozia - Narățu (Năruțiu), cu 17100 hectare. Acesta include și culmile muntoase de pe dreapta Oltului, aparținând Munților Căpățâna. Pe lângă rezervația științifică complexă, parcul include rezervații forestiere și monumente ale naturii, geomorfologice și hidrologice. Este o obligație permanentă să ne comportăm cu dragoste față de ceea ce natura a creat, să transmitem generațiilor viitoare valorile naturale pe care Cozia și Narățul le însumează.
Starea marcajelor este bună sau foarte bună. Locuri de popas și adăpost: hoteluri, vile, campinguri, tabere din zona Călimănești - Căciulata - Cozia; mănăstirea Turnu; cabanele Cozia și Valea Mărului.
Gara Lotru - satul Văratica - Muchia Urzica - Poiana fostei stâne Rotunda - sub Vf. Cozia - cabana Cozia. Bandă albastră, 4½-5 ore. Interzis iarna pe porțiunea de mai jos de fosta stână Rotunda.
Gara Turnu - mănăstirea Turnu - Curmătura La Troiță - Curmătura La Meliță - Muntele Scorțaru - fosta stână Turneanu - Muchia Turneanu - sub Vf. Cozia - cabana Cozia. Marcaj bandă roșie, 5-5½ ore. Interzis iarna pe porțiunea de mai jos de fosta stână Turneanu.
Gara Turnu - mănăstirea Turnu - Pietrele Roșiei - Muchia Turneanu - sub Vf. Cozia - cabana Cozia. Triunghi roșu, 5 ore. Interzis iarna pe porțiunea de mai jos de fosta stână Turneanu.
Cozia - stâna La Mușetel - Curmătura La Troiță - mănăstirea Stânișoara. Bandă galbenă, 2-2½ ore.
Căciulata - Păușa - Dealul Păușa - Curmătura La Troiță - mănăstirea Stânișoara - Muchia Vlădeasa - Durduc - sub Vf. Ciuha Mică - cabana Cozia. Bandă albastră, 5½-6 ore. Interzis iarna pe sectorul Muchia Vlădeasa - Durduc.
Călimănești - Jiblea Veche - Dl. Jardei - Plaiul Sitarului - Dl. Făgețel - Dl. Sulița - Muchia Vlădeasa - Durduc - sub Vf. Ciuha Mică - cabana Cozia. Triunghi albastru, 5¼-5½ ore. Interzis iarna pe sectorul Muchia Vlădeasa - Durduc.
Cozia - Turnul lui Teofil - Pârâul Mănăstirii - mănăstirea Turnu. Punct albastru, 3/4-1 oră.
Mănăstirea Stânișoara - Muntele Sălbaticu (Grota Sălbaticului) - Mănăstirea Stânișoara. Marcaj vechi, cruce albastră, ¾-1 oră. Interzis iarna. Din Poiana Stânișoara, o potecă nemarcată, cu balustrade din lemn, urcă direct la grotă.
Căciulata - Păușa - Valea Păușa - cabana Valea Mărului - mănăstirea Stânișoara. Cruce albastră, drum forestier, 1½-2 ore.
Mănăstirea Stânișoara - Cascada Gardului (Urzicii). Punct roșu, 3 oră. Interzis iarna.
Cabana Cozia - stâna Foarfeca - Colții Foarfecii. Punct roșu, ¾ ore. Interzis iarna. Ultima portiune este interzisă celor neobișnuiți cu trasee dificile.
Cabana Cozia - sub Vf. Babolea - Curmătura Mocirlele - Vf. Omului - Muchia Șirul de Pietre - stâna Perișani - La Piatră - izlazul Priboiasa - satul Pripoare. Cruce roșie, 4-4½ ore. Interzis iarna pe sectorul Vf. Omul - satul Pripoare.
Cabana Cozia - Curmătura Mocirlele - Poarta de Piatră. Punct roșu, 1½ ore. Interzis iarna.
Satul Pătești - Valea Pătești - Muchia Vlădeasa. Punct albastru, vechi, 4 ore.
Cabana Cozia - Vf. Cozia, nemarcat în prezent, altădată trasat cu bandă albastră, 20 minute. Satul Surdoiu - Cheile Roșia, nemarcat, 1 oră. La cabana Cozia ajunge un drum forestier care pornește din Berislăvești, urcă prin satul Dângești, apoi pe Valea Mare și prin Curmătura La Leurde.
Masivul Cozia este frumos în toate anotimpurile. Trebuie abordat cu atenție, cu bună pregătire fizică și echipament corespunzător.
*
Refugiul Noroaiele se numește acum coliba de vânătoare Călimanu; ea a fost refăcută, prin muncă voluntară, de un angajat al releului Cozia, de doi membri ai Salvamont Vâlcea și de un craiovean, acesta din urmă nefiind implicat și la recondiționările de la cabana Valea Mărului. Coliba Călimanu se află în administrarea Romsilva Vâlcea și a Salvamont Vâlcea.
Traseul de deasupra cabanei Călimanu, gara Călimănești - cabana Cozia, triunghi albastru, a fost remarcat de Salvamont Vâlcea, pe 1 noiembrie 1999. (Mircea Lera, Centrul Județean Salvamont Vâlcea)