Câmpulung Moldovenesc - Cheile Moara Dracului - Slătioara, Munţii Rarău

                           1

                                                                     2

Vasile Bouaru (Rădăuţi) 


Inceput de decembrie 2014. Pornim dis-de-dimineata din gara C.F.R. Campulung Est si ne inscriem pe drumul E576 in sensul de mers spre Gura Humorului. Parcurgem 2 km pentru a ajunge la intersectia cu unul din traseele care duce spre Rarau, prin Valea Caselor (vezi harta zonei la).

Inainte de a ajunge la intersectia cu acest drum, vedem printre doua piscuri mai apropiate Varful Rarau (foto 1). Ajungem si la drumul Valea Caselor care se desprinde din soseaua asfaltata (foto 2). Sunt mai multe indicatoare inainte de a ne inscrie pe acel drum. Unul spune denumirea drumului forestier (foto 3) iar altul arata cat avem de parcurs pana pe Rarau (foto 4).

                                 3

4

5

Vrem sa parcurgem un traseu nu inspre Rarau ci in directie opusa, catre satul Slatioara. La inceput vom parcurge acest drum forestier, integral si ne vom abate si pana in Cheile Moara Dracului. Traseul care duce spre Rarau pe aici a fost descris fie in urcus (http://www.romania-natura.ro/node/314 ) fie in coborare (https://sites.google.com/site/romanianatura28/home/carpatii-rasariteni/rarau/traversare-peste-giumalau-si-rarau).

Dupa cateva zeci de metri parcursi pe drumul forestier privim spre Valea Moldovei, in aval, unde valul de ceata de deasupra acestei parti din tara nu s-a risipit de aproape o luna (foto 5). In sensul nostru de mers cerul este senin si e destul de frig (foto 6). Depasim casele din zona. Pe un gard cateva fire de iarba stau  nemiscate, inghetate (foto 7). Dupa ce trecem de ultimile case ajungem la intersectia cu alt drum forestier, Paraul Tudorenilor, aflat pe partea stanga in sensul de urcus  (foto 8). Privim si spre continuarea acestui drum (foto 9).

                                                                          6

                                 7

                      8

9

10

11

Noi mergem mai departe pe drumul principal. Din loc in loc apare marcajul cruce rosie (foto 10). Mai sus, intalnim pe partea stanga in sensul de urcus o alta intersectie, cu drumul forestier Paraul Malului, drum pe care ne vom abate pentru a traversa muntele spre satul Slatioara (foto 11). Dar, inainte de a intra pe acest drum forestier mai parcurgem 10 minute, tot pe drumul principal, marcat cu cruce rosie, deoarece in apropiere sunt Cheile Moara Dracului care merita vazute in orice anotimp. Imediat dupa aceasta ultima intersectie padurea de conifere se apropie foarte mult de drum. Zarim cateva stancarii din chei, luminate de soare (foto 12). Ajungem destul de repede la capatul drumului forestier unde vedem acelasi izvor din imaginea 2 de la (foto 13). Ne abatem spre dreapta fata de sensul de mers pana aici si traversam paraul care strabate cheile (foto 14). Soarele inca nu a ajuns pana aici si lumineaza doar partea superioara a muntelui (foto 15). Inca putin si zarim cheile inguste (foto 16). Am facut ceva mai mult de o ora pana aici de la intrarea pe drumul forestier Valea Caselor.

                                                                          12

                                    13

                              14

                                                                               15

16

                                     17

Pasim cu grija peste stancile acoperite cu zapada; dedesubt este pojghita de gheata. Depasim o mica cascada (foto 17) si urcam de-a lungul cheilor (foto 18). Au cam 60 m lungime si sunt spectaculoase. O tabla pe care erau cateva indicatii despre acest loc este prea ruginita pentru a mai citi ceva. Urcam inca de-a lungul firavului paraias (foto 20). 

                                                                           18

20

21    


Privim spre inapoi (foto 21) si mai urcam cativa metri, cu bagare de seama. Cheile devin si mai atragatoare (foto 22).

22

                                  23

                       24

Spre amonte mai avem putin si le depasim (foto 23). De-a lungul cheilor sunt multe trunchiuri de copaci (foto 24). Imediat cum iesim din chei, pe partea stanga in sensul de urcus, atrage atentia o stanca fisurata (foto 25). Iata continuarea traseului marcat, spre amonte (foto 26).

                                                                                25

26

                                                                               27

Dupa ce admiram pe indelete cheile facem cale intoarsa pana la intersectia din imaginea 11. Ne inscriem in urcus usor pe acel drum. La cateva sute de metri zarim in fata o poiana (foto 27). In stanga si mai sus zarim o grupare de stanci, Pietrele Arse (foto 28). Drumul nostru se abate spre dreapta fata de sensul de urcus. Tot pe dreapta, ceva mai sus, o poiana este luminata de soare iar micii brazi de la poalele ei, de pe marginea drumului, sunt plini de zapada (foto 30). Si un mesteacan are crengile frumos poleite (foto 31).

                                                                     28

                                                                           30

31

                                                 32

                                                                              33

Dupa ce parcurgem cei 1,5 km ajungem la capatul drumului forestier. De aici urcam pe un drum facut de utilajele de transportat lemne, printre doua pietre care parca stau de straja (foto 32). Urcam doar 200 m, pana la o curba spre dreapta pe care o fac drumul si paraiasul care il insoteste. De acolo ne abatem spre stanga, in urcus accentuat (foto 33) pe un drumeag care urca paralel cu valea primului parau intalnit, care se varsa in cel pe care l-am urmat pana aici. Nu urcam prea mult (foto 34) si undeva mai sus intersectam un alt drumeag iar si mai sus unul care se pare ca este foarte umblat. Imediat cum am dat de acest ultim drumeag am privit spre vale (foto 35).

                                                                                 34

35

                                                                               36

Drumeagul pe care am urcat ne scoate imediat intr-o vasta poiana unde zapada straluceste foarte tare (foto 36). Suntem la aproximativ 1000 m altitudine. Pe partea opusa muntelui fata de cea pe care am urcat se vede valea pe care vom cobori in satul Slatioara (foto 37). Suntem aici la extremitatea nordica a celebrilor codri seculari de la Slatioara. Coboram pe una din potecile intalnite si de mai jos privim spre inapoi (foto 38). Mai jos intersectam traseul marcat cu cruce albastra, care coboara de pe Rarau spre satul Slatioara (foto 39).

                                                  37

                                                                              38

39

40

Parcurgem in coborare cateva sute de metri si ajungem la un drum asfaltat care conduce prin sat (foto 40). Privim spre inapoi. In imaginea 41 zarim in stanga, in ultimul plan, un frumos varf dupa care se afla grupul de stanci Popii Raraului. Acelasi varf se vede si in imaginea 19 de la sau imaginea 27 de la, dar din directie opusa. 

41

Prin satul Slatioara avem de parcurs 4 km pana ajungem la drumul 177B de unde sunt doua optiuni. Il putem strabate spre stanga fata de sensul de mers pana la el, prin Pasul Prihodiste, cale de 9 km si vom iesi inapoi la drumul E58 de unde am pornit dimineata dar la 200 m spre aval de intrarea in drumul Valea Caselor sau, putem parcurge inca 7 km spre dreapta, pana in satul Stulpicani, unde intersectam drumul 177A care face legatura intre satul Frasin (unde se afla cel mai adânc aven în gresie din ţară) si satul Holda, aflat pe Valea Bistritei, sens in care ajungem la Avenul de la Puzdrea.