CARE SUNT MORTARELE SIMPLE?

1. Mortar de ciment-nisip

Din denumire este evident că acest mortar se prepară din ciment, nisip și apă. La necesitate, pot fi și adaosuri. În dependență de volumul lucrărilor, mortarul de ciment se prepară în mod manual, mecanizat sau centralizat. Ingredientele mortarului, adică cimentul și nisipul, se amestecă în stare uscată, după care, treptat, de adaogă apă. Dacă se vor utiliza aditivi, aceștia se introduc în apă și se amestecă bine.

Mortarul de ciment face priza și se întărește lent; priza și întărirea depind de tipul cimentului folosit. Priza cimentului nu poate fi împiedicată prin umezirea mortarului sau protejarea acestuia de aer (cum se procedează în cazul mortarului de var). Nu se recomandă folosirea mortarului rămas, după o oră de la preparare. De aceea, mortarul de ciment trebuie preparat în cantități reduse, pe măsura întrebuințării lui.

Proprietățile mortarului ciment-nisip:

• plasticitate mică, adică se lucrează mai greu;

• rezistență mecanică mare după întărire;

• rezistență mare la umiditate și factorii atmosferici;

• rezistență mare la îngheț/dezgheț;

• priză mare.

În mortarul de ciment poate fi adăugat lapte de var și se obține mortar de ciment ”îndulcit cu var”. Datorită laptelui de var, mortarul de ciment devine mai plastic, se lucrează mai ușor și mai rar produce fisuri. În locul laptelui de var se poate adăuga și argilă. Proporția acestor adaosuri, ca și dozajul mortarului, sunt fixate prin prescripțiile tehnice.

Mortarul ciment-nisip poate fi utilizat pe suprafețe la care este nevoie de mărit rezistența mecanică și/sau impermeabilitatea. Acestea pot fi suprafețe de cărămidă, din blocuri de calcar, de beton cu zgură sau cheramzit (argilă expandată) ș.a. Pe aceste suprafețe, aderența mortarului de ciment-nisip este foarte bună, însă pe suprafețele din beton, aderența este mai mică. Din acest motiv, șprițul se aplică prin stropire cu mortar cu un adaos de ciment.

Dozajele de ciment, nisip și apă în mortarele de ciment pot fi diferite. Acestea se stabilesc în conformitate cu tipul lucrării de tencuire, adică în dependență de rezistența pe care trebuie să o aibă tencuiala.

Marca mortarului de ciment se alege ținând cont de destinație. Dacă liantul principal este cimentul, atunci dozajul mortarului depinde de marca cimentului, fapt care determină marca mortarului.

Dozajul mortarului ciment-nisip conform mărcii cimentului:

Procedura de dozare a mortarului trebuie să fie simplă, să nu necesite cântăriri sau calcule speciale. Deci, dacă avem de preparat mortar în proporții mici, putem doza materialele folosind instrumentele de muncă pe care le avem la îndemână: roaba, găleata sau lopata.

Unități de măsură și corespondența între ele:

• 1 m³ = 1000 litri, deci se poate face dozarea materialelor cu o găleată;

• 1 găleată de 10 litri = 3 lopeți de material granular (ciment, nisip);

• 1 lopată medie = 3,33 litri;

• 1 roabă medie = 24 lopeți;

• 1 roabă = 8 găleți de 10 litri (= 80 litri);

• 1 betonieră de 130 litri = maxim 16 lopeți de agregat + maxim 6 lopeți de ciment + 1 găleată de apă de 10 litri (aproximativ dozajul 1:3).

Exemplu de rețetă în lopeți sau găleți:

Capacitatea unui malaxor (betonieră) de 130 litri reprezintă capacitatea tobei pline, însă în practică, capacitatea utilă este mult mai mică. În malaxorul de 130 litri, o dozare de mortar 1:4 ar însemna:

- În lopeți: 16 lopeți de agregat (nisip) și 4 lopeți de liant (ciment), adică în total 20 de lopeți, la care se adaugă 1 găleată de apă.

- În găleți: aproape 7 găleți de agregat și liant (nisip + ciment) la care se adaugă 1 găleată de apă, adică în total 8 găleți. Aceasta constituie 80 litri utili.

Prepararea mortarelor în cantități mari (mai mult de 2 m³ pe schimb) pentru șantier se execută centralizat, la uzine. În acest caz, dozarea se efectuează în kilograme, iar mortarul se măsoară în m³.

Transportarea mortarului la locul de utilizare se poate face prin diverse mijloace:

- la distanțe mici: cu roaba, în tomberoane sau prin pompare;

- la distanțe mari: cu auto-malaxoare.

Mortarul se transportă astfel încât să se păstreze compoziția, omogenitatea și consistența inițială.