Studiind această temă, veți fi capabil:

-să enumerați componentele hardware al unui PC

-să explicați procedura de asamblare a unui PC

-să argumentați necesitatea respectării pașilor procedurii de asamblare

ASAMBLAREA UNITĂȚII CENTRALE.

Pregătirea carcasei.

Carcasa este formată dintr-o structură metalică de susţinere (pe care se fixează componentele calculatorului) care este acoperită cu două panouri laterale, un panou superior şi un panou frontal ("faţa" calculatorului).

Toate panourile sunt detaşabile, fiind fixate de obicei cu şuruburi metalice sau cu elemente de plastic. Panourile laterale şi cel superior sunt de obicei din metal, iar panoul frontale din plastic. La anumite carcase panourile laterale şi panoul superior formează un tot unitar, deci se manevrează împreună.

Ca şi procedură vom începem prin a dezasambla panourile laterale. Acestea sunt fixate cu mai multe şuruburi de partea din spate a structurii metalice de susţinere. După deşurubare tragem pe rând panourile înspre înapoi şi ele culisează până în momentul în care părăsesc şina pe care se află şi astfel pot fi scoase. Nu este nevoie să scoatem panourile superior şi frontal, dar o putem face dacă socotim că este necesar. În interiorul carcasei de obicei vom gasi şuruburi care se pot afla în spatele panoului frontal.

Pregătirea carcasei ne permite şi descărcarea electricităţii statice acumulată în corpul nostru. Aceasta poate afecta componentele pe care le manipulăm şi le poate deregla sau strica. Electricitatea statică poate fi descărcată dacă atingem cu mâinile o parte din carcasă care nu este vopsită (de exemplu structura metalică de susţinere a componentelor calculatorului). O modalitate folosită de profesionişti este folosirea unei brăţări anti-statice. Este recomandat să asamblăm calculatorul pe o masă şi nu pe podea pentru a fi siguri că nu vom călca pe piesele pe care urmează să le instalăm.

Instalarea sursei.

În unele cazuri, sursa vine montată o data cu carcasa. În mod normal poziţia sursei este în partea din spate a carcasei, deasupra plăcii de bază, dar sunt şi excepţii.

Instalarea sursei de alimentare se va efectua în următorii paşi:

• Se va memora poziţia acesteia;

• Se va asigura că sursa nu va cădea peste restul componentelor (atenţie la poziţionarea găurilor pentru şuruburi. Pentru a înlătura posibilele confuzii, sursa nu poate fi pusă decăt într-o singură poziţie.

• Se va conecta alimentarea plăcii de bază. În funcţie de producător, pot fi mai multe fire care realizează acest lucru, dar în general sunt 2 conectori (un conector de 20 de pini şi unul de 4 pini).

• Apoi se vor conecta dispozitivele din calculator şi eventualele ventilatoare sau alte controale care ţin de sursa nou instalată.

• Dacă ventilatorul nu funcţionează atunci poate fi o conexiune de alimentare greşită sau sursa defectă.

• Orice sursă de alimentare are o putere limitată şi calculată să suporte un anumit consum maxim, de aceea nu trebuie abuzat cu adăugarea de noi componente în computer pentru ca la un moment dat acestea pot să suprasolicite sursa.

• Se va verifica încă odată dacă sursa este bine fixată, daca toţi conectorii sunt la locul lor şi neapărat daca nu lezăm vreunul din ventilatoarele din interiorul carcasei cu firele folosite.

• Conectam calculatorul şi urmărim ca toate să funcţioneze.

Deoarece, sursa de alimentare conţine componente care se încălzesc puternic în timpul funcţionării, sursa este prevazută cu un ventilator de răcire.

Instalarea procesorului.

Procesorul se montează înainte de introducerea plăcii de bază în carcasă. Procesorul se prezintă ca o plăcuţă pe care la partea superioară se găseşte corpul procesorului, iar la partea inferioară se găsesc contactele metalice, numite şi pini (ace) care vor face după montare legătura cu placa de bază.

Procesorul trebuie fixat într-un lăcaş numit "socket" (soclu) care este construit din material plastic şi are o multitudine de mici găuri pe suprafaţa sa în care trebuie să intre pinii procesorului. Există un singur sens în care se introduce procesorul în socket (veţi găsi un semn inscripţionat pe marginile sale). Soclul este construit din două părţi, una superioară şi una inferioară. Găurile de pe partea superioară sunt uşor decalate faţa de cele de pe partea inferioră în aşa fel încât nu vom putea să montăm procesorul decât după ce aducem găurile pe aceeaşi linie. Soclul procesorului are pe una din părţile laterale un braţ metalic, rolul acestuia este să permită fixarea procesorului în soclu şi apoi să "zăvorască" contactele (pinii) acestuia.

Pentru a monta procesorul trebuie să ridicăm braţul metalic, iar pentru această operaţiune, prindem capul braţului metalic cu degetele şi îl tragem uşor înspre exterior şi apoi îl ducem în sus până când braţul se afla în poziţie verticală. Observăm că partea superioară a soclului procesorului a culisat în timpul ridicării braţului metalic în aşa fel încât acum este permisă fixarea procesorului. Luăm procesorul în mână şi îl apăsăm cu grijă în soclu în aşa fel încât colţul marcat special (este mai bont sau este însemnat cu o mică săgeată) al plăcuţei procesorului să se poziţioneze exact în dreptul balamalei braţului metalic. Procesorul nu poate fi fixat în soclu decât în poziţia corectă (dacă l-am poziţionat incorect pinii săi nu vor intra complet în găuri). Procesorul este complet stabilizat în soclu după ce coborăm braţul metalic al soclului până la orizontală şi îl fixăm în poziţia sa iniţială (pentru aceasta tragem braţul un pic spre exterior).

Instalarea sistemului de răcire pentru procesor.

Sistemul de răcire al procesorului este format din două componente:

• răcitorul şi

• ventilatorul

Instalarea răcitorului.

Montarea corectă a răcitorului (cooler) este esenţială pentru bună funcţionare a procesorului. Pentru ca montarea racitorului sa fie facută corect, montăm şi demontăm răcitorul de mai multe ori peste soclul gol până stăpănim bine tehnica. Răcitorul este format dintr-un radiator, pe care este fixat prin şuruburi un ventilator. Baza radiatorului trebuie să vină în contact cu suprafaţa procesorului pentru a prelua căldura degajată de acesta. Radiatorul se fixează cu ajutorul unei cleme pe soclul procesorului. Clema în cauză trece prin mijlocul structurii lamelare a radiatorului şi are forma unei lame metalice ale cărei capete sunt îndoite în jos. Soclul procesorului are nişte excrescenţe (ca nişte dinţi sau ca nişte cârlige) de plastic pe două din laturile sale. Ambele capete ale clemei au câte trei orificii (găuri) în care trebuie să intre dinţii (cărligele) soclului. Unul din capete este însă articulat, deci el se poate mişca în raport cu corpul clemei (lama metalică). Acest capăt are şi un dispozitiv (un fel de mic măner) care ne permite să îl poziţionăm cu ajutorul degetelor atunci când dorim să introducem sau să scoatem în/din orificii dinţii soclului. Dacă la modelul nostru de răcitor nu există acest măner, va trebui să folosim o şurubelniţă pentru a apăsa capătul clemei şi a-l fixa de excrescenţele soclului.

Baza radiatorului este în aşa fel construită încăt ne permite poziţionarea corectă peste soclul procesorului, ea fiind alcătuită din două suprafeţe care se găsesc în planuri diferite. Suprafaţa cea mai întinsă se va suprapune peste partea din soclu în care se găseşte fixat procesorul. Suprafaţa mai mică se va suprapune peste partea din soclu care conţine articulaţia părghiei de fixare a procesorului, parte care este mai ridicată faţă de restul suprafeţei soclului. Fixăm procesorul în soclu şi apoi punem o picătură de pastă termoconductoare pe suprafaţa procesorului (pasta se găseşte într-o mică seringă furnizată împreună cu răcitorul).

Împrăştiem cu delicateţe picătura de pastă într-un strat omogen pe toată suprafaţa procesorului cu ajutorul degetului arătător învelit într-o bucată de plastic (pungă, mănuşă) şi înlăturăm pasta care a depăşit marginile procesorului, apoi montăm răcitorul peste procesor.

Montarea presupune o tehnică similară cu cea folosită la montarea răcitorului peste soclul gol, însă este un pic mai dificilă pentru că în acest caz pentru a fixa clema trebuie să aplicăm ceva mai multă forţă şi în acelaşi timp să fim mai atenţi. Această montare trebuie făcută cu mare grijă, în aşa fel încăt să nu apăsăm prea tare răcitorul peste procesor atunci când încercăm să fixăm capetele clemei răcitorului de dinţii (cărligele) soclului. Pentru a evita deteriorarea procesorului în timpul acestei manevre, pe plăcuţa procesorului se află nişte rondele din cauciuc care amortizează presiunea pe care o exercităm.

Punem radiatorul peste procesor şi îl ţinem pe loc cu mâna stăngă, iar cu mâna dreaptă fixăm capătul nearticulat al clemei în dinţii soclului. apoi poziţionăm din nou foarte delicat radiatorul peste procesor în aşa fel încât să putem manevra corespunzător capătul articulat al clemei. Cu măna stângă ţinem răcitorul (fără a-l apăsa) pentru a nu se mişca şi apoi cu degetul mare şi arătătorul măinii drepte manevrăm mănerul capătului articulat al clemei. Va trebui să apăsăm în jos pe acest măner, iar în momentul în care orificiile capătului clemei au ajuns la nivelul dinţilor (cărligelor) soclului să îl tragem încet spre exteriorul soclului. Din cauza faptului că acest capăt al clemei este articulat, în momentul în care manevrăm mănerul spre exterior, capătul ce conţine orificiile se va deplasa spre interior în aşa fel încăt dinţii (cărligele) soclului vor intra în orificii. În momentul în care acest lucru s-a întâmplat nu mai aplicăm presiune pe mâner şi clema va fixa răcitorul peste procesor prin intermediul celor două capete ale sale care vor ţine în tensiune corpul clemei (lamela metalică).

Instalarea ventilatorului.

Ventilatorul este fixat prin şuruburi de partea superioară a radiatorului. Pentru a funcţiona, el trebuie alimentat cu curent electric şi aceasta se realizează prin intermediul unui mic cordon terminat cu un cap de plastic. Acest cap trebuie fixat într-o priză cu trei pini aflată pe placa de bază în apropierea soclului procesorului.

Montarea plăcii de bază în carcasă.

Fiecare placă de bază are aceleaşi elemente constitutive principale (cipseturi, sloturi, etc.) dar fiecare producător are felul său de a le asambla pe placă, de aceea trebuie să ne familiarizăm cu configuraţia plăcii de bază,

Componentele incluse în cutia plăcii de bază sunt cele incluse în mod obişnuit (şi cele absolut necesare), însă producătorii de placi de bază pot include module şi/sau cabluri suplimentare destinate unei funcţionalităţi sporite (de ex. pentru integrarea calculatorului într-o reţea fără fir ( wireless)).

După ce am montat procesorul şi răcitorul putem fixa placa de bază în carcasă cu ajutorul unor şuruburi. Fixarea se face pe o porţiune laterală a carcasei care conţine o suprafaţă metalică în care se observă mai multe găuri pentru instalarea şuruburilor. Placa de bază nu se fixează de obicei direct pe suprafaţa metalică a carcasei, între ea şi aceasta din urmă se instalează mai întăi nişte despărţitoare care pot fi din plastic sau din metal. Şuruburile care fixează placa de bază se înşurubează în capul despărţitoarelor.

Orientăm placa de bază în aşa fel încăt conectoarele pentru periferice (porturile seriale, portul paralel, etc.) să fie îndreptate către partea din spate a carcasei şi punem placa de bază peste suprafaţa metalică laterală. În acest moment va trebui să facem loc în partea din spate a carcasei pentru unele conectoare de pe placa de bază (porturile seriale, portul paralel, portul pentru joystic). Acestea trebuie să iasă prin partea din spate a carcasei şi de obicei orificiile prin care ies sunt acoperite cu plăcuţe metalice subţiri pe care va trebui să le decupam (aceste plăcuţe au marginile special capsate pentru a putea fi uşor detaşate prin rupere). Când suntem siguri că am găsit poziţia optimă pentru placa de bază observăm care sunt găurile de carcasa care se suprapun cu găurile de pe placa. Mai intai vom fixa despărţitoarele metalice prin înşurubare pe carcasa apoi punem placa de bază peste despărţitoare şi fixăm placa de bază cu şuruburi în despărţitoare, astfel ea fiind pe poziţie. Prin intermediul plăcii de bază se realizează alimentarea cu energie electrică a plăcilor instalate în sloturile PCI şi slotul AGP. Alimentarea cu electricitate a plăcii de bază se realizează cu ajutorul unui cablu care iese din sursa de alimentare. La capătul acestui cablu se află un conector pe care trebuie să îl fixăm prin apăsare (după ce l-am orientat corect) în priza ATX de pe placa de bază. Priza ATX de pe placa de bază este unică şi de aceea conectorul care intră în ea este uşor de reperat. Plăcile de bază pentru procesoare Pentium 4 au în afară de priza ATX (priza principală) şi o priză suplimentară de alimentare. Aceasta este alcătuită din aceleaşi elemente ca şi priza ATX, însă este mai mică şi are o formă pătrată. Conectorul pentru ea este de asemenea unic, iar cablul la capătul căruia se afla este uşor de reperat în multitudinea de cabluri care ies din sursa de alimentare.

Conectarea la placa de bază a butoanelor de pe panoul frontal.

Pe panoul frontal al carcasei se află butoanele de pornire şi resetare a calculatorului, alături de led-ul care ne indică starea de activitate a hardiscului. Aceste dispozitive (alături de altele) se conectează la placa de bază prin unele fire subţiri la capătul cărora se afla conectoare din plastic care au două sau mai multe găuri. Pe placa de bază se mai află unul sau două dispozitive de conectare cu pini ("ace") care trebuie să intre în găurile conectorilor aflaţi la capătul firelor. Aceste dispozitive (prize) de pe placa de bază se remarcă uşor pentru că sunt linii din plastic lungi şi subţiri din care ies nişte ace. Fiecare dispozitiv conţine mai multe prize de conectare aşezate una lângă alta pe lungime, iar în dreptul fiecăreia este scrisă pe placa de bază funcţia ei (de exemplu priza lângă care scrie HD-LED este pentru dioda care ne arată starea de activitate a hardiscului, priza lângă care scrie PW-ON este cea în care trebuie fixat conectorul firului care vine de la butonul de pornire/oprire a calculatorului, priza lângă care scrie SPK este cea în care trebuie fixat conectorul firului care vine de la difuzorul carcasei, cel care ne semnalează eventualele probleme care apar la pornirea calculatorului sau priza lângă care scrie RST este cea în care trebuie fixat conectorul firului care vine de la butonul de resetare a calculatorului).

Montarea modulelor de memorie (RAM).

Este recomandată montarea modulelor (plăcuţelor) de memorie după ce am instalat placa de bază în carcasă. Dacă ne obişnuim să procedăm în acest fel, atunci ne va fi foarte uşor să instalăm noi module (când ne hotărîm să creştem cantitatea de memorie a sistemului) fără a demonta placa de bază din carcasă.

Modulele RAM pot fi fixate şi înainte de a instala placa de bază în carcasă (în acest caz instalarea fiind un pic mai uşoară). Modulele de memorie DDR SDRAM (numite prescurtat şi DDR sau DDRAM) se prezintă ca nişte plăcuţe subţiri înalte de 2-3 cm care au la partea inferioară o serie de conectori auriţi. La partea din mijloc a laturii cu conectori a modulelor DDR DRAM se afla o scobitură. Sloturile în care se montează modulele de memorie se caracterizează prin faptul că la părţile laterale au două dispozitive din plastic ("cleme") care permit fixarea foarte sigură a modulelor de memorie în sloturi (aceste cleme se pot mişca în sus şi în jos). Apucăm cu degetele cele două cleme ale unui slot de memorie şi le mişcăm spre exterior în aşa fel încăt să ajungă la aproximativ 45 de grade faţă de suprafaţa plăcii de bază. Apoi luăm cu ambele măini un modul de memorie şi îl orientăm perpendicular pe placa de bază, cu conectorii în jos şi cu scobitura suprapusă peste porţiunea corespunzătoare slotului. Apăsăm uşor dar ferm cu cele două degete mari pe părţile laterale ale modulului pănă când partea cu conectori a intrat în slot si astfel modulul este montat. În acest moment cele două cleme laterale ale slotului revin la un unghi de 90 de grade faţă de PB şi intră în nişte scobituri de pe părţile laterale ale modulului de memorie.

Montarea plăcii video.

Placa video se montează în slotul PCI Express sau AGP . Ţinem placa video cu ambele măini, avănd marginea cu conectorii auriţi în jos, iar marginea metalică spre partea din spate a carcasei. Vedem care este locul de pe partea din spate a carcasei care va fi ocupat de marginea metalică a plăcii video şi îndepărtăm plăcuţa de tablă care se află în zona respectivă. Împingem încet dar ferm placa video în slot până când vedem că partea cu conectori a intrat complet în acesta. Este posibil să fie nevoie să zgălţăim un pic placa vidoe pentru a intra complet în slot.

Unele plăci video foarte puternice au nevoie, pentru a putea funcţiona la parametrii maximi, de o alimentare suplimentară de curent în afara celei furnizate prin intermediul plăcii de bază şi astfel va trebui să conectăm unul din cablurile care ies din sursa de alimentare la priza corespunzătoare existentă pe placa video. Este recomandat să blocăm placa în slot ridicând şi apoi apăsănd spre interiorul plăcii video mica clemă (AGP retainer) care se află lăngă slotul AGP şi care funcţionează întrucâtva asemănător cu clemele de la plăcile de memorie. Dacă placa video iese din slot, calculatorul devine practic inutilizabil monitorul nefiind capabil să afişeze imagini. Clema de blocare a fost inventată pentru că mulţi utilizatori s-au trezit brusc că nu mai pot utiliza calculatorul. Acest lucru se întîmpla mai ales atunci când se transportă calculatorul şi se reconectează monitorul odată ajunşi la noua locaţie. Fie datorită transportului, fie mai ales datorită faptului că la reconectarea monitorului se aplică o forţă excesivă împingănd prea tare conectorul în priză plăcii video, rezultatul era acelaşi, ieşirea parţială a plăcii video din slotul său. Partea metalică a plăcii video este îndoită la 90 de grade în partea sa superioară rezultând o lamelă orizontală care se suprapune peste o porţiune a structurii metalice a carcasei. Pe această lamelă se găseşte o scobitură în care trebuie să introducem un şurub pentru a fixa placa video la structură metalică a carcasei.

Montarea plăcii de reţea.

Placa de reţea se montează într-un slot PCI (o poziţie bună este ultimul slot PCI). Placa de reţea are un cablu care trebuie conectat la placa de bază şi anume la priza WOL (wake on LAN). Împingem uşor conectorul de la capătul cablului în pinii prizei.

Montarea hard disc-uli.

Hardiscul trebuie amplasat sub unitatea de dischetă la o distanţă cât mai mare, însă de preferinţă nu pe ultimul locaş de 3,5" (cel care este cel mai apropiat de sol). Hardiscul se conectează la placa de bază prin intermediul unui cablu IDE . Acesta are trei conectori (câte unul la fiecare capăt al cablului şi unul la mijloc). Conectoarii aflaţi la capetele cablului se folosesc pentru fixarea pe placa de bază sau la un hardisc aflat în postura de “Primar“(Master). La anumite cabluri conectorul care se fixează pe placa de bază are un mecanism de fixare special în aşa fel încăt cablul să nu se desprindă accidental. Conectorul din mijloc este folosit pentru un hardisc sau o unitate CD-ROM aflate în postura de “secundar” (Slave). Conectoarele IDE trebuie orientate corect, altfel nu vor intra în prizele IDE de pe componente sau de pe PB. Cablul IDE este de obicei plat şi are una din margini colorată (în roşu sau negru). Conectăm mai întăi cablul la hardisc. Acesta are la partea din spate o priză IDE (de formă alungită şi cu mulţi pini) care se află lîngă priza pentru cordonul de alimentare. Marginea marcată cu o culoare a cablului IDE trebuie să se afle spre priza de alimentare cu curent electric. De altfel împingerea conectorului IDE al cablului în priza de pe hardisc nu este posibilă decît în această situaţie, din cauza unor ghidaje care împiedica pătrunderea conectorului în priză dacă nu este poziţionat corect. Urmează conectarea cablului IDE la placa de bază. Cele două dispozitive de conectare (prizele) IDE de pe placa de bază sunt denumite IDE 1 şi IDE 2. Hard disc-ul se va conecta întotdeauna la priza IDE 1 (vom observa că prizele au unul din capete marcat cu cifra 1).

Marginea marcată cu o culoare a cablului IDE trebuie să se afle de aceeaşi parte cu capătul prizei IDE marcat cu cifra 1. De altfel împingerea conectorului IDE al cablului în priză de pe placa de bază nu este posibilă decît în această situaţie, din cauza unor ghidaje care împiedica pătrunderea conectorului în priză dacă nu este poziţionat corect. Trebuie să împingem conectorul încet dar ferm, în aşa fel încât să intre complet în priză şi eventual îl fixăm dacă dispune şi de un dispozitiv de fixare. Dacă avem două hardiscuri de viteze diferite va trebui să conectăm la priza IDE 1 ambele hardiscuri, dar întotdeauna hardiscul cel mai rapid trebuie să se afle în postura de “primar” (Primary Master).

Hardiscul mai lent (sau care este folosit doar pentru stocarea de date) trebuie montat în postura de “secundar”, dar numai după ce am mutat corespunzător comutatorul ("jumper") de pe partea din spate a hardiscului în aşa fel încăt să fie selectată configuraţia “secundar” (Slave). Mutarea comutatorului se face cu o mică pensetă cu care se trage comutatorul de pe pinii pe care era aşezat şi apoi se pune pe alţi pini, după cum este indicat în mica schemă care se află întotdeauna imprimată pe partea de sus a hardiscului. În cazul hardiscurilor SATA (Serial ATA) nu mai este necesară configurarea lor manuală ca unităţi conectate în postura de “primar” (Master) sau “secundar’ (Slave). Fiecare hardisc este configurat automat ca “primar” ("Master").

Montarea CD-ROM-ului.

În spatele panoului frontal al carcasei se găsesc locaşurile de fixare pentru hardisc, unitatea de dischetă şi CD-ROM. Aceste locaşuri sunt suprapuse pe verticală şi sunt de două tipuri :

• unele mai late (pentru CD-ROM) numite locaşuri ("bays") de 5,25 inci şi

• altele mai înguste (pentru hardisc şi unitate de dischetă) numite locaşuri de 3,5 inci.

Locaşurile au ghidaje care ne ajută să introducem corect componentele calculatorului şi care în acelaşi timp susţin aceste componente pentru ca ele să nu cadă până când le fixăm cu şuruburi.

Hardiscul şi unitatea CD-ROM se încălzesc destul de mult atunci când au activitate intensă, deci este indicat ca între componentele instalate în locaşuri să fie destul spaţiu necesar pentru o aerisire corectă. Panoul frontal are nişte plăcuţe de plastic care acoperă faţa locaşurilor de 5,25". Va trebui să scoatem plăcuţa care acoperă faţa locaşului în care instalăm unitatea CD-ROM şi eventual plăcuţa care acoperă faţa locaşului în care vom instala unitatea de dischetă. Plăcuţele au nişte aripioare care le fixează la panoul frontal. Dacă apăsăm uşor spre interior pe ambele aripioare de fixare putem scoate foarte uşor plăcuţele. Atunci când instalăm unitatea CD-ROM avem două posibilităţi.

Unitatea CD-ROM poate funcţiona în regim “secundar” (Slave) al hardiscului ATA însă poate funcţiona şi în regim de “primar secundar” (Secondary Master). Atunci când scoatem din cutie unitatea, ea este configurată să lucreze în regim de secundar. Acest lucru este datorat faptului că placa de bază vine de obicei însoţită de un singur cablu IDE şi ca urmare cu ajutorul lui trebuie să conectăm atât hardiscul ATA cât şi unitatea CD-ROM, iar hardiscul trebuie să se afle în postura de “primar” (Master). Este recomandat să conectăm întotdeauna unitatea CD-ROM în postura de “secundar” (Secondary Master) şi anume la priza IDE 2 de pe placa de bază.

Pentru aceasta vom fi nevoiţi de cele mai multe ori să cumpărăm un cablu IDE suplimentar care ne scuteşte de eventualele probleme (erori de citire a datelor de pe hardisc sau scăderea performanţei hardiscului) care ar putea apare dacă am conecta prin acelaşi cablu atăt hardiscul cât şi unitatea CD-ROM. De asemenea dacă avem două unităţi de stocare optice (de exemplu o unitate CD-RW şi o unitate CD-ROM) este recomandat să le conectăm pe amândouă cu acelaşi cablu IDE la priza IDE 2, una din unităţi fiind în postura de “Stăpăn Secundar” şi cealaltă în postura de “Sclav Secundar”. Dacă avem un singur hardisc ATA şi nu dorim să cumpărăm un cablu IDE suplimentar, atunci unitatea CD-ROM (aflată exclusiv în postura de Sclav) va putea fi conectată la placa de bază prin intermediul cablului IDE la care este conectat şi hardiscul. Pentru aceasta conectăm întăi cablul IDE la hardiscul ATA cu ajutorul unui conector de la capătul cablului şi apoi cu ajutorul conectorului de la mijlocul cablului îl conectăm şi la unitatea CD-ROM. Marginea colorată a cablului IDE trebuie să se afle spre priza de alimentare cu curent electric a unităţii CD-ROM. Va fi nevoie să răsucim cablul pentru a realiza conectarea la unitatea CD-ROM (care trebuie să fie fixată într-un locaş aproape de locaşul în care e fixat hardiscul). În final conectăm cablul IDE la priza IDE 1 sau IDE 2 de pe PB.

Unitatea CD-ROM mai trebuie conectată la placa de bază şi cu un cablu audio furnizat împreună cu unitatea. Acesta este format din două fire şi se conecteză la priza numită "Analog Audio" pe unitatea CD-ROM şi la priza CD 1 de pe placa de bază. După ce am conectat cablurile IDE şi FDD trebuie să asigurăm alimentarea cu curent electric a componentelor.

Din sursa de alimentare ies mai multe cabluri, la ale căror capete se afla conectorii care trebuie să intre în prizele de alimentare prezente pe componentele instalate. Trebuie să vedem care dintre conectori se potrivesc cu prizele de alimentare prezente pe hardisc, unitatea CD-ROM, respectiv unitatea de dischetă. După ce îi găsim, îi introducem în prizele componentelor apăsînd până în momentul în care vedem că au intrat complet. Conectorii de la capătul cablurilor de alimentare folosite pentru hardiscuri şi unităţi CD sunt identici. Pe de altă parte fiecare cablu are doi conectori, ceea ce ne permite să alimentăm prin acelaşi cablu două hardiscuri aşezate unul lângă altul. Acelaşi aranjament este valabil şi dacă avem o unitate CD-ROM şi o unitate CD-RW aşezate una lângă alta.

Montarea unităţii de dischetă.

Unitatea de dischetă trebuie amplasată în zona care îi este destinată. Există carcase care au în panoul frontal o fantă în faţa locaşului în care trebuie amplasată unitatea de dischetă, fanta folosită pentru a introduce şi scoate dischetele din unitate. În acest fel nu se va vedea faţa unităţii de dischetă, dar aceasta va putea fi folosită ca de obicei. Alte carcase au un locaş acoperit cu o plăcuţă de plastic care trebuie scoasă pentru a instala unitatea de dischetă. Conectarea unităţii de dischetă ("floppy disk drive" - FDD) se face cu ajutorul cablului său special. Cablul FDD are o caracteristică unică şi anume că este despicat către unul din capete, iar un fascicul de fire este răsucit înainte de a intra în conectorul de la capătul cablului. Partea cu fasciculul răsucit se conectează la unitatea de dischetă, iar cealaltă parte la priza FDD a plăcii de bază. Marginea colorată trebuie să fie înspre conectorul sursei de alimentare a unităţii de dischetă, iar la partea opusă trebuie să fie aliniată cu capătul prizei de pe placa de bază.

Fixarea cablurilor.

Există trei categorii de cabluri:

• cabluri de la sursă ,

• cabluri legate de conectica hardului şi a unităţii optice şi

• cabluri de conectare a carcasei la senzorii plăcii de bază.

Pe panoul frontal al oricărei carcase există un buton de pornire, unul de reset şi doua leduri indicatoare. Găsiti cablul pentru fiecare dintre acestea şi conectaţi-l pe placa de bază. Urmatorul pas este de a localiza conectorii pentru USB, Firewire sau audio pe placa de bază şi de a ataşa cablurile corespunzătoare.

Alimentarea plăcii de bază se face prin intermediul unui conector cu 20+4 pini şi a unuia cu 4 pini, direct de la sursă. Tot de aici se mai pot alimenta şi unitatea hard disc, dar şi unitatea optică prin intermediul cablurilor de alimentare. Ultimul pas este de a monta cablurile de date, ce pot fi pentru hard disc IDEE sau SATA.

Închiderea carcasei calculatorului.

Montăm cele două panouri laterale ale carcasei şi le fixăm cu şuruburi. Putem să nu fixăm cu şurub panoul din stânga (dacă privim partea frontală a carcasei) pentru a putea să-l deschidem mai uşor în cazul în care apar probleme la pornirea calculatorului. Conectăm cablul de alimentare a carcasei la priza de pe carcasă care se află lângă ventilatorul sursei de alimentare. Cablul trebuie apoi conectat la priza de curent de pe perete. Este recomandat ca ştecherul acestui cablu să intre direct în perete şi nu prin intermediul unui triplu ştecher. De asemenea este recomandat să nu se conecteze cablul de alimentare la priza de perete decât după ce am terminat de conectat dispozitivele periferice şi monitorul. La unele carcase există la partea din spate un comutator cu două poziţii (0 şi l) a cărui funcţie este să permită sau să întrerupă alimentarea cu curent electric de la priza din perete. Dacă partea comutatorului pe care scrie l se afla la nivelul suprafeţei carcasei, atunci alimentarea cu curent este permisă. Dacă apăsam pe partea pe care scrie 0 până când aceasta ajunge la nivelul suprafeţei carcasei, atunci alimentarea cu curent este întreruptă. Acest comutator ne permite pe de o parte întreruperea rapidă a alimentării cu curent în caz de accident şi pe de altă parte ne permite evitarea pornirii din întămplare a calculatorului.