Disputa iscată la propunerea de acordare a titlului de „cetățean de onoare al Bistriței” preotului Nicolae Feier și răspunsul acordat ca drept la replică pentru contestatari, G4media.ro a luat legătura și cu preotul Feier. El spune că:
„Nu am făcut eu propunerea asta. Sunt oameni care se manifestă pe internet, vreo 6000 de persoane scriu că sunt încântați, alții sunt nemulțumitiți. Discută pe facebook. Petiția respectivă, nu știu, e treaba fiecăruia.
Eu mi-am bazat opera pe documente. Îl avem și pe Herodot, să nu uităm.
Baiul mare știti care e? Bessi la granița dintre mileniul I și II au fost transformați de istoriografie în pecenego-cumani. Toți istoricii noștri au căzut în capcana asta.
Suntem popor vechi, dar istoriografia e nouă.
Propunerea de a fi numit cetățean de onoare a venit de mai multe ori, dar am refuzat-o, iar acum a venit de la intelectualitatea bistrițeană.
Eu am scris vreo 20 de cărți. Sunt profesor, țin conferințe la Institutul Cultural Român, la Constantinopol, în Bari, am fost invitat în străinătate.
Sunt unii oameni care vorbesc că popa vrea să fie nu știu cine. Am văzut și eu comentarii, dar sunt pe lângă subiect. Nu au nici cea mai vagă idee despre opera mea.
Eu nu am atacat pe nimeni, deoarece fiecare are dreptul la opinie.
Dacă eu îmi exprim opinia, de ce vine cineva să-mi spună să tac?
Poate eu cred că e bună opinia mea.”
Întreg articolul în: G4media.ro
“Preotul Nicolae Feier merită să fie cetăţean de onoare al Bistriţei! Scrisoare deschisă către Consiliul Local Bistriţa, către domnul Alexandru Marian Toniuc şi cei 200 de fraţi greco-catolici semnatari ai petiţiei „Opriţi mistificarea trecutului!”
Nu sunt un fan al părintelui Nicolae Feier, dar nu pot să tac văzând cum o propunere cetăţenească de acordare a titlului de cetăţean de onoare al municipiului Bistriţa preotului Nicolae Feier, devine armă în lupta dintre greco-catolici şi ortodocşi pentru cea mai cunoscută biserică românească din Bistriţa, numită „la Coroana”. Cu toţi ştim că părintele Nicolae Feier este un scriitor original în interpretarea istoriei şi cui nu-i convin tezele lui nu are decât să scrie cărţi de combatere a acestor teze.
Pentru asta s-a murit la Revoluţie, ca să avem libertatea de a scrie ceea ce credem că este drept şi bun, inclusiv despre istorie şi de asemenea, pentru a putea critica şi a fi criticaţi. Nu se cade în relativism atâta vreme cât fiecare caută argumente pertinente în a-şi apăra crezul, dar se cade în totalitarism, când o propunere cetăţenească de acordare a titlului de onoare unui bistriţean se încearcă a fi oprită prin argumente de intoleranţă faţă de crezul istoric al respectivului scriitor.
Se cade în răzbunare când titlul scriitorului este contestat pe motiv că ar sluji într-o „biserică furată a greco-catolicilor”, deşi instanţa s-a pronunţat în acest caz definitiv, dând biserica ortodocşilor. În cele din urmă, preotul Nicolea Feier merită titlul de onoare pentru originalitatea ideilor sale, tăria şi consecvenţa cu care şi le apără, pentru ridicarea monumentului „Panteonul Bistriţei”, pentru promovarea Bistriţei la mii şi mii de turişti români şi străini care de 30 de ani vizitează biserica de „la Coroana”, pentru bunul nume de care se bucură în rândul majorităţii bistriţenilor.
Preotul Nicoale Feier nu are nevoie de acest titlu, are un nume, auditoriul lui şi o credibilitate construită într-o viaţă întreagă dedicată slujirii comunităţii bistriţene, dar nu se cade ca absolutismul şi neîngăduinţa ideologică din petiţia „Opriţi mistificarea trecutului!” să împiedice recunoştinţa pe care o simt atâţia şi atâţia bistriţeni. “
întreg articolul în: Ziarul INCISIV de Bistrița
<< Fără să am eu vreo contribuție sau vreo declarație cu privire la bessi, un popor uitat care nu întâmplător face subiectul cercetărilor preotului Nicolae Feier, sunt acuzat că sunt naționalist, că sunt adept al acelor teorii, care chipurile nu fac cinste istoriografiei române șamd. Dacă cineva are de contestat teoriile părintelui nu are de cât să citească atât cât a citit dânsul, să studieze arhivele de aici și de aiurea și să aducă argumente că nu este așa. O teorie se demonstrează științific, ea nu poate fi demontată pe FB de niște troli. Mesajul meu a fost unul de revoltă, recunosc, dar am avut ca motiv un atac grosolan la adresa unui cetățean al Bistriței și nu unul oricare, un om de onoare! >>
puteți citi tot textul direct la sursă: saptamana.online/2022/01/04
EPILOG
Nu avem pretenţia ca această lucrare să fie socotită o lucrare istorică riguros ştiinţifică, ci o lucrare eseistică, o carte de popularizare a acestor vechi valori asupra cărora ne punem întrebări.
Bucuria de a învia trecutul Sfintei noastre Biserici strămoşeşeti, singura instituţie pe care s-a întemeiat neamul nostru românesc din Ardeal, va rămâne o preocupare de prim ordin pentru mine.
Depăşind frica unora de a aborda trecutul îndepărtat, ,,paralizaţi” fiind de lipsa de susţinere documentară solidă care să le ofere confortul locurilor deja comune, (ştiute de toţi), am purces pe calea prăpăstioasă a investigaţiei eseistice, filologico-istorice, cu dorinţa de a ridica peste aceste prăpăstii un schelet de pod şi aştept ca şi alţii să zidească aici mii de ,,cărămizi duhovniceşti”.
Îmi asum erorile inerente unui astfel de demers şi socotesc propria lucrare, ca material de analiză şi ca bază de discuţie.
Închei cu zicerea cronicarului: ,,Unde am greşit, îndreaptă tu, cititorule, cu blândeţe”.
Și pentru a fi și mai clar, redau citatul părintelui prof. Nicolae Feier din prefața cărții „NERIDONIS”:
<Eruditul istoric năsăudean, prof. dr. Ioan Seni, citându-l pe Barițiu spunea: „Eu nu am scris istorie pentru cei ce știu dinainte totul, ci pentru cei ce vor să se informeze”. Așa și eu!>
„webmaster”
știați că părintele Feier este membru al Uniunii Ziariștilopr Profesioniști din România?
Câteva date despre biserică:
1. ANUL 1068 – se dă lupta de la Chiraleș.
a. Prințul OSUL CEL MARE, avea lângă cetate o ” mare mănăstire” - (Erdely Musseum I);
b. Numele „OSUL (OSOIUL)” indică un cneaz sau voivod român” – (Acad. Ştefan Pascu: Pietre de temelie » Cluj, 1967, p.18);
2. „Vechea mare mănăstire ortodoxă Bistrițeană” (Nicolae Iorga - Istoria Românilor pg. 252), închinată „COROANEI MAICII DOMNULUI, PANTA NOSSA”, avea zeci de sate, biserici, schituri, în „TERRA BESSTES” – BESTER(CZ)A;
3. ANUL 1241 – tătarii ucid în Bistrița (NOSSA) 6014 creștini (ce fel de creștini, având în vedere că sașii abia urmau să vină?);
4. ANUL 1246 – vin sașii în „MONSCKDORF”–uri, în „satele călugărilor”;
5. SEC. XI – XVI – bisericile și mănăstirile ortodoxe au fost confiscate și catolicizate. Călugării ortodocși au fost cu toții izgoniți - (Clark Carlton. The truth...p. 84);
6. ANII 1246 – 1250 – regele Bella IV dă unor „patroni” catolici averile „MĂNĂSTIRII ODINIOARĂ VESTITĂ”, cu întinse moșii, din comitatul BESS – BAS TER ZA.” (Dir 1246 – 1250);
„A avut şansa să înveţe de la mai marii bisericii ortodoxe româneşti, printre mentorii săi numărându-se Simion Felecan, profesor universitar cu studii doctorale la Roma și în Grecia și Mircea Păcurariu, specialist în istoria bisericii ortodoxe române.
Citește tot articolul pe: rasunetul.ro
Gherontofobia este frica de bătrâni şi de bătrâneţe.
Sfinxul, zice Sadoveanu în ,,Creanga de aur”, că e ,,un leu cu cap de muiere”, adică o leoaică. Moirele sau ursitoarele trace au pus în gura acestei creaturi mitice o întrebare pentru toţi călătorii ce treceau prin faţa sa. Cine nu ştia răspunde era sfâşiat. Iată întrebarea:
- ,,Ce fiinţă merge dimineaţa în patru picioare, la amiază în două iar seara în trei?
Răspunsul este:
-,,Omul” cel ce în ,,seara vieţii” se sprijină în baston sau poate pe umărul unui fiu înţelept şi blând.
,,Conflictul între generaţii” are uneori efecte pozitive. De cele mai multe ori sfârşeşte într-un ,,divorţ” iremediabil şi lamentabil.
Cum, acum copiem obiceiurile occidentalilor, s-ar putea ca prăpastia să devină hău. Aşa că vă invit să meditaţi dacă nu e mai productiv modelul strămoşesc de familie în care bunicul şi bunica fac punte peste generaţia activă, purtând grijă de nepoţi. Am scăpa astfel de ,,bone” care sunt plătite să dea copiilor o dragoste simulată şi i-am face pe bătrâni ,,să dea în mintea copiilor” recuperând tinereţea pierdută.
Nu ,,trimiţându-i la plimbare” în timpul senectuţii ca să vadă Europa, ci folsindu-i ca dascăli plini de iubire pentru cât mai mulţi nepoţi.
Preot prof. Nicolae Feier