II.-Secvențe din carte

Nota autorului: Cârja arhierească ortodoxă, de pe pagina 1, perpetuează balaurii cu cap de lup din stindardul dacic, reprezentându-i pe Moşul Dac Cadmos şi soţia sa, Armonia, întemeietorii Europei, închinându-se Sfintei Cruci.

Foto coperta 1: Nobil pileat bess pe Arcul de Triumf al Sfântului Constantin cel Mare din Roma (detaliu).

Notă pt o nouă ediţie:

... ... Sașii au găsit aici satul Herina, peste Hagău, Iar Herina vine de la ,,Hy yrnii” adică ,,Cei paşnici” – călugării bizantini ortodocşi români, care se mai numeau şi ,,hagai” adică ,,cei sfinţi”. Numele ,,Herenni” apare pentru prima dată pe o cuţitoaie dacică din Sarmizegetuza. (H: Daicoviciu, op. cit. pag. 199-200). Acelaşi autor arată că exista o legătură permanentă între cetatea de la Sărăţel şi capitala Daciei.

În Transilvania era, în 1183, o ,,monasterium de Bissere”, iar în 1233, alta cu numele ,,abbass de Buls (Bulci?). (Mitropolitul Serafim: Isihasmul, tradiţie şi cultură românescă, ed. Anastasia, Bucureşti, 1994, pag. 35-37, apud: Cobzaru, Arhim. Dumitru. ,,Monografia Mănăstirii ,,Adormirea Maicii Domnului“ Nicula, ed. Eclesia, Nicula, 2010, pag. 26.)

În mănăstirile noastre răsăritene era un monahism de sorginte bessă, dus în Occident de către sfântul stră-român Ioan Casian. Acesta a întemeiat în Marsilia primele lor două mănăstiri. De aceea aceste mănăstiri se numesc până astăzi ,,ab bassii” (,,abaţii”, adică ,,de la bessi”) iar stăpânul mănăstirii era ,,ab basse”, adică ,,abate”. Vezi tema şi la Dumitru Staniloae: Bessii în mămăstirile din Orient, în rev. patriarhiei Biserica Ortodoxă Română, anul XCIV, nr. 5-6, mai-iunie 1976.

MOTIVAŢIE

L-am auzit într-o zi pe preşedintele României îngrijorat şi, parcă, resemnat de faptul că numele său, Băsescu, a căpătat, în timp, conotaţii peiorative.

Intuind că sub frunzele căzute din Pomul Vieţii veşnice al neamului nostru românesc în miile de toamne trecute se află comori nepreţuite, aşteaptând cuminţi să fie descoperite şi puse în valoare, am hotărât să lămurim cum stau lucrurile cu acest nume străvechi, ,,bessii", numele castei preoţeşti al marelui neam al tracilor.

Dobrogea a fost, din vechime, o ,,Bess Terra” (Ţară a Bessilor). O atestă numeroase documente antice, pe care le vom expune mai jos, precum şi numele buclucaşului canal, Bestroe.

Munţii Hercinici, calcaroşi, au numeroase peşteri (,,bess terra" - ,,pess terra"), care au adăpostit comunităţi monastice besse precreştine străvechi (vestiţii pileaţi sau tarabostesi), creştinate din vremea Sfinţilor Apostoli. Aceste comunităţi besso-pileate creştinate au dat lumii personalităţi ilustre. Îi numim doar pe Sfântul Niceta de Remesiana, pe Sfântul Dionisie cel Smerit - cel care a creat cronologia creştină, punându-L pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în centrul istoriei -, pe Sfântul Gherman şi pe Sfântul Ioan Casian (întemeietorul monahismului apusean şi apărătorul Sfântului Ioan Gură de Aur), pe sfinţii de la Niculiţel, pe ,,călugării sciţi” etc.

Dobrogea, înainte de a primi numele de astăzi, prin sfinţii şi mănăstirile sale, era o Capadochie în miniatură. De fapt, Valahia nostră era numită ,,Mica Valahie”, iar Valahia Mare a avut capitala la Bizanţ, apoi la Tesalonic.

Numele ,,Capadochia” vine de la cuvintele trace ,,Kap Dachia” (capătul Daciei). Atât în Capadochia Anatoliei, cât şi în Dobrogea, la Capidava, conform surselor istorice antice pe care le vom cita mai jos, era cinstită de către călugării războinici bessi precreştini, fiii lui Ares-Marte, divinitatea ,,Deus Daky”, numit şi ,,Arminios”. Arminios era însuşi ARES, părintele geţilor.

Acum, purtarea de grijă a lui Dumnezeu a făcut ca arhiepiscop (locţiitor) al Cezareei Capadochiei să fie iarăşi, după mult timp, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Şi Ovidiu, exilatul tomitan, îi numeşte pe cei din ,,Terra besstes”: ,,marticoliis getes”- ,,geţii războinici”, sau ,,Fiii lui Marte” (,,Ma Ar(y) Theos”-,,Zeul meu Ary).

Braţele Dunării - acolo unde au dus lupte grele Argonauţii, trimişi de regele trac Pelias după ,,lâna de aur”, acum mai bine de trei milenii: Iason, Hercule şi ceilalţi (toţi fiind traci de origine, niciunul grec) - se numeau, în vechime: ,,Braţul lui Ares”, ,,Braţul Calului” (al ,,Cavalerului trac”, creştinat în icoana sfântului Gheorghe) şi ,,Braţul Arcaşului” sau al ,,Lăncierului” (Sulina). ,,Braţul bessilor lăncieri, dar şi luptători de aproape” (Homer ,,Iliada” c. XIII), nume preluat de către slavi ca ,,Bestroe”, chiar are forma unui gât de cal. (Coloniştii greci, confundând termenul trac ,,cal” cu grecescul ,,kalos”, i-au zis braţului: ,,Cel Frumos”, în limba grecilor ,,kalos” înseamnând ,,frumos”).

Apolloniu din Rodhos zice că Argonauţii ,,au intrat prin Braţul lui Ares, pe Istru”, iar Aristotel şi Platon zic că Iason şi Argonauţii ,,au plutit pe Istru”, nu înainte de a ridica un altar şi a aduce jertfe tipic besse pe Insula Şerpilor Cadmos şi Armonia.

Potrivit ,,Daciei preistorice” a lui Nicolae Densuşianu, ,,Ares-Marte, puternicul zeu al războaielor, a cărui reşedinţă se afla pe teritoriul geţilor, încă purta epitetul de Armanios (Mâniosul Ary), iar o fiică a sa era numită Armonia (Аρμονία)”. (Densuşianu, Nicolae: Dacia Preistorică. Ed. Meridiane. Bucureşti, 1986, pag 480-482)

Ares a căsătorit-o cu Cadmos (Moşul Dac), întemeietorul Europei. Moşul Dac (Cadmos) îşi regăseşte sora, Europa, adusă din Tirul Feniciei în Munţii Haemus şi ,,zidită” de către zeul suprem arian Diaus Pitar (la fel ca, mai târziu, Ana lui Manole) în cetatea dacilor armini, Ariem Dac (gr. ,,Cad meira”).

De la acest zeu arian, Armanios, conform opiniei lui Densuşianu, vine numele ,,Armânilor” .

Potrivit părerii pr. prof. dr. acad. Dumitru Stăniloae, numele bessilor îl mai purtau bazileii bizantini, Bosforul şi Bitinia sau Bisinia, adică partea anatoliană a Bosforului.

La noi, numele este perpetuat în toponimul Basarabia precum şi de către dinastia Basarabilor, de municipiul Bistriţa (în vechime: ,,bes-ter-ze”), precum şi de toate localităţile şi râurile numite Bistriţa; apoi, lângă Bistriţa, cartierul Bessineu- ,,Satul nou bess” (azi: Viişoara), şi un sat maramureşan, Băseştiul episcopului nostru dr. Irineu Pop Bistriţeanul şi al lui Gheorghe Pop de Băseşti, -memorandist şi făuritor al României Mari - şi, mai recent, de către preşedintele României, domnul Traian Băsescu.

Acestor trei oameni mari ai Ţării noastre le dedic această carte.

Baza acestui studiu eseistic asupra istoriei şi mitologiei străvechi stă în cartea noastră Zestrea strămoşească. Pagini alese din mitologia şi istoria strămoşilor neamului românesc Unele subcapitole referitoare la sacerdoţii traci, bessii pileaţi (tarabostesii) au fost adaptate scopului lucrării de faţă.