Deprinderi motrice

Definiţie: deprinderile reprezintă „ abilităţi dobândite care permit obţinerea unor rezultate optime, cu maximum de siguranţă şi minimum de cheltuială energetică”, B. Knapp( 1963). M. Epuran ( 1993 ) consideră că deprinderile reprezintă „ calităţi ale actelor motrice învăţate, care prin exersare dobândesc indici superiori de execuţie: coordonare, precizie, viteză, uşurinţă, plasticitate, automatizare”.

Caracteristici:

-Deprinderile se însuşesc în practica vieţii, mai ales în copilărie, sau în procese de instruire special organizate ( educaţie fizică, antrenament sportiv etc.).

- Deprinderile motrice se însuşesc prin repetări multiple, care au ca rezultat formarea legăturilor temporale, a stereotipurilor dinamice şi – ca atare - a reflexelor condiţionate, în baza fenomenului fiziologic al conexiunii dintre anumiţi centrii din scoarţa cerebrală.

- Sunt condiţionate de factori oboectivi şi subiectivi:aptitudini motrice,motivaţia,nivelul instruirii

-Unele elemente sau părţi ale deprinderilor motrice se pot automatiza, ,ceea ce permite economie de energie nervoasă şi ăndreptarea atenţiei subiectului cătr rezultatele acţiunii motrice

- Elementele componente ale unei deprinderi se înlănţuiesc logic, depind unele de altele, se combină raţional.

-Deprinderile motrice sunt unice si ireversibile, adică nici o execuţie nu seamănă cu alta şi elementele componente se înlănţuiesc într-un singur sens.

Etapele formării deprinderilor motrice şi principalele lor obiective(Gh.Cârstea,2000)

a) Etapele iniţierii în bazele tehnice de execuţie a deprinderii motrice, în care sunt specifice următoarele principale obiective:

- formarea unei reprezentări clare asupra deprinderii respective, prin explicaţii şi demonstraţii în mod speciali ( acest obiectiv este identic cu aşa – numita fază de „ formare a imaginii mentale”:

- formarea ritmului general deexecuţie cursivă a deprinderii motrice respective;

- descompunerea deprinderii motrice, dacă este necesar şi posibil, în elemente componente şi exersarea analitică a acestora;

- preântâmpinarea sau corectarea greşelilor tipice de execuţie.

În această primă etapă predomină volumul efortului fizic.

b) Etapa consolidării deprinderii motrice, cu următoarele obiective principale:

- realizarea tehnicii de execuţie a deprinderii în concordanţă cu caracteristicile spaţiale, temporale si dinamice optime;

- întărirea legăturilor temporale prin exersarea deprinderii în condiţii relativ şi predominant constante, standardizate, fiind create premisele şi pentru executarea acesteia în condiţii variate;

- corectarea, cu prioritate, a greşelilor individuale de execuţie a deprinderii motrice.

În această etapă creşte rolul intensităţii efortului fizic şi al controlului sau autocontrolului nivelului de execuţie a deprinderii motrice respective.

c) Etapa perfecţionării deprinderii motrice, cu următoarele principale obiective:

- sporirea variantelor de execuţie a fiecărei deprinderi, prin desăvârţirea procedeelor tehnice specifice;

- exersarea deprinderii motricecu precădere în condiţii cât mai variate ţi apropiate de cele întâlnite în prectică, mai ales în cea competiţional – sportivă;

- includerea deprinderii în înlănţuiri de alte deprinderi motrice şi executarea acestor „ combinaţii” cu usurinţă, cursivitate şi eficienţă.

În această etapă intervine şi complexitatea efortului fizic la realizarea obiectivelor propuse. Este etapa în care se face şi trecerea de la deprinderi la priceperi motrice complexe.

Tipurile sau categoriile de deprinderi motrice – se pot stabili după mai multe criterii:

a) După nivelul automatizării:

- deprinderi motrice elementare, care sunt complet automatizate,desfăşurându-se stereotip ( mers, alergare ,săritură).

- deprinderi motrice complexe, care sunt parţial automatizate. ( jocurile sportive, gimnastică, sarituri, lupte, aruncări).

b) După finalitatea folosirii:

- Deprinderi motrice de bază si utilitar- aplicative. Ele sunt folosite, cu precădere, în viaţa cotidiană dar şi în practicarea unor ramuri sau probe sportive ( mers, alergare, saritură, aruncare- prindere, târâre, căţărare, escaladare, tracţiune – împingere, transport de greutăţi- obiecte etc.).

- Deprinderi motrice specifice ramurilor şi probelor sportive.

c) După nivelul participării sistemului nervos la formarea şi valorificarea deprinderilor:

- Deprinderi motrice propriu – zise, care se formează prin repetări stereotipe, efectuate de foarte multe ori ( gimnastică, patinaj etc.).

- Deprinderi perceptiv- motrice, care sunt influenţate, în formare şi valorificare, de ambianţă ( schi, oină, tir cu talere).

- Deprinderi inteligent motrice, care sunt influenţate, în formare şi valorificare, de partenerii şi adversarii de întrecere ( box, lupte, judo, scrimă etc.)

Priceperile motrice

Definiţie: priceperea poate fi definită „ ca posibilitatea de a folosi conştient cunoştinţele şi deprinderile motrice – experienţa motrică însuşită anterior – în corelaţii noi şi în condiţii schimbătoare”. ( Gh. Mitra, A. Mogoş, 1980).

Reprezintă rezultate ale învăţării motrice, care urmăresc valorificarea capacităţii intelectuale şi motrice a subiectului, prin adaptarea acestora la sarcini motrice noi.

Tipuri de priceperi motrice.

Priceperile motrice se împart în:

- Priceperi elementare („ modalităţi de acţiune, în cadrul cărora se organizează un răspuns motric pe baza cunoştinţelor şi a unor capacităţi motrice, în condiţiile iniţiale ale învăţării”),

- Priceperi superioare („ caracterizate printr-o mare complexitate structural- functională, înglobând cunoştinţe teoretice, experienţă personală, deprinderi diferite, toate putând fi actualizate şi mobilizate pentru rezolvarea unei situaşii complexe şi schimbătoare”.) M. Epuran, 1976).

Specific priceperilor, elementare sau superioare este conştientizarea situaţiei şi alegerea celor mai adecvate mijloace, adaptate situaţiei. Priceperile superioare sunt caracterizate printr-o mare complexitate funcţională, înglobând cunoştinţe teoretice, experienţă personală, deprinderi diferite