Viteza

Definiţie – este „capacitatea organismului uman de a executa acte sau acţiuni motrice, cu întregul corp sau numai cu anumite segmente ( parţi) ale acestuia intr-un timp cât mai scurt, cu rapiditate ( repeziciune, iuţeală) maximă, in funcţie de condiţiile existente”.

Forme de manifestare:

a) Viteza de reacţie. Reacţiile motrice sunt de două feluri:

• Simple – constau in raspunsuri motrice la excitanţi cunoscuţi, dar care apar spontan, inopinant(startul la probele de alergare din atletism) .

• Complexe – implică elaborarea răspunsurilor motorii, in sensul alegerii, combinarii sau corectării acestora; acţiunea de răspuns nu a fost exersată în prealabil în acceaşi relaţie cu semnalul; răspunsurile sunt în funcţie de acţiunile partenerilor sau adversarilor, condiţii de întrecere ( în jocuri sportive,sporturi de contact).

Este dependentă de următoarele elemente:

- apariţia excitaţiei in receptor ;

- transmiterea pe cale aferentă;

- analiza semnalului ( care durează cel mai mult);

- transmiterea pe cale eferentă;

- excitaţia muşchilor;

b) Viteza de execuţie. - capacitatea de a efectua un act sau o acţiune motrică, dar şi mai multe asemenea acte sau acţiuni motrice „ singulare”, adică nerepetabile.

Se măsoară prin timpul care trece de la începerea şi până la încheierea execuţiei .

Este determinată şi de nivelul însuşisii tehnicii de execuţie a deprinderilor şi priceperilor motrice.

c) Viteza de repetiţie(frecvenţa mişcărilor) - capacitatea de a efectua aceeaşi mişcare într-o unitate de timp prestabilită; ea se referă la mişcarile ciclice(Gh.Cârstea,2000)

Este condiţionată de:

- tempoul mişcării -densitatea mişcarii pe unitatea de timp;

- ritmul mişcării - periodicitatea repetarii mişcării.

d) Viteza de deplasare. – reprezintă capacitatea individului de a parcurge o distanţă cât mai mare ,în timp cât mai scurt.

Gh.Cârstea o consideră o variantă a vitezei de repetiţie

e) Viteza de accelerare – capacitatea de a atinge nivelul maxim de manifestare a vitezei ,în timp cât mai scurt.(I.Şiclovan,1972)

f) Viteza in regimul altor calităţi motrice:

- viteza in regim de forţă, numită şi detentă ;

- viteza in regim de îndemânare;

- viteza in regim de rezistenţă;

Factori ce condiţionează viteza. Este determinată de următoarele categorii de factori: nervos, muscular, osos, psihic si motric. Ponderea lor este diferită în manifestarea formelor vitezei.

Factorul nervos :

- rapiditatea cu care alternează procesele nervoase fundamentale pe scoarţa cerebrală: excitaţia şi inhibiţia;

- coordonarea intramusculară – se referă la activitatea unităţolr motorii cu o frecvenţă care să permită accelerarea contracţiei şi relaxării muşchilor implicaţi în mişcare;

- cooronarea intermusculară – realizată de centrii motori şi reflectată în relaţia dintre muşchii agonişti şi antagonişti implicaţi în realizarea unei mişcări;

Factorul muscular :

- tipul de fibre din structura muşchiului ( fibrele albe sunt fibre rapide)

- sursele de energie – substanţele fosfagene existente la nivel muscular ( ATP, CP);

- forţa musculară;

- elasticitatea musculară.

Factor osos:

- lungimea segmentelor

- înălţime.

Factorul psihic :

-capacitatea de concentrare a atenţiei

- nivelul motivaţiei.

Factorul motric:

-nivelul de manifestare a celorlalte calitaţi motrice( în special forţa )

Procedee metodice de dezvoltare – educare(Gh Cârstea 2000)

1. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în tempouri maximale, în condiţii normale de lucru. Acesta este procedeul metodic cel mai frecvent folosit pentru dezvoltarea vitezei.

-alergarea pe teren plat ;

-pase sau dribling cu mingea regulamentară pentru un joc sportiv etc.

2. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în tempouri supramaximale, folosindu-se condiţii uşurate de lucru.

-alergare la „vale” pe o pantă uşor înclinată,

- alergare pe teren plat cu echipament mai uşor

- pase sau dribling cu minge mai usoară decăt cea regulamentară.

3. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în tempouri submaximale, în condiţii uşor îngreuiate de lucru

alergare la „ deal” pe o pantă uşor înclinată, etc..

4. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în tempouri alternative ( „ maximale şi submaximale”, „ maximale şi supramaximale”, „supramaximale – submaximale”), tempouri imprimate de factori externi.

Cerinţe în instruire( A.Dragnea, 1993, V.Tudor, 1999):

- durata exerciţiilor de viteză trebuie să fie circa 5 – 6 s până la maximum 40 – 43 s;

- pauzele dintre repetări trebuie să fie suficient de lungi pentru a permite revenirea funcţiilor vegetative, dar nu şi reducerea stării de excitabilitate optimă la nivelul scoarţei cerebrale ca urmare a lucrului cu viteză maximă;

- subiecţii trebuie să aiba structura exerciţiilor bine însuşită;

- exerciţiile pentru dezvoltarea vitezei se vor planifica la începutul lecţiilor, în condiţiile unui sistem nervos odihnit şi ale unui organism cu nivel optim de încălzire.