Definiţie: După A.Dragnea şi A.Bota, termenul de îndemânare, utilizat de mulţi autori în lucrările de specialitate, pare restrictiv în raport cu bogăţia ( complexitatea) manifestării acestor capacităţi. Aceeaşi autori definesc capacităţile coordinative „ un complex de calităţi preponderent psiho-motric, care presupune capacitatea de a învăţa rapid mişcări noi, adaptarea rapidă şi efeicientă la condiţii variate, specifice diferitelor tipuri de activităţi, prin restructurarea fondului motric existent”.
Forme de manifestare a capacităţiilor coordinative. Capacităţiile coordinative se prezintă se prezintă sub următoarele forme:
1. Capacităţile coordinative generale: necesare însuşirii şi efectuării tuturor actelor şi acţiunilor motrice.
2. Capacitătile coordinative specifice: evidenţiate în practicarea diferitelor ramuri şi probe sportive.
3. Capacităţile coorinative în regimul altor calităţi motrice: ( în regim de viteză, rezistenţă, forţă)
Factorii de condiţionare a capacităţilor coordinaative. Este determinată de următoarele categorii de factori( A.Dragnea, 1993):
1. biologici:
- mobilitatea proceselor nervoese fundamentale excitaţia şi inhibiţia;
- viteza de transmitere a impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
- calitatea analizatorilor implicaţi în recepţionarea informaţiilor;
- calitatea inervaţiei musculare care determină contracţia şi relaxarea;
- valoarea surselor energetice existente în organism;
2. motrici:
- nivelul de dezvoltare a celorlalte calităţi motrice ( viteză, forţă, rezistenţă, mobilitate şi combinaţiile dintre acestea);
- numărul şi complexitatea deprinderilor motrice stăpânite .
3. psihologici:
- capacitatea de anticipare a desfăşurării mişcării;
- anticiparea evoluţiei viitoare a condiţiilor în care se execută mişcarea
- calitatea proceselor cognitive ( percepţii, reprezentări);
- memoria ( de scurtă şi lungă durată):
- gândirea rapidă cu toate procesele sale .
Procedee metodice de dezvoltare-educare.
1. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii constante, evident într-un număr mare de repetări şi într-un timp îndelungat;
2. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în conditii complexe, în sensul creşterii dificultăţilor de execuţie comparativ cu condiţiile normale
-introducerea de unor acte sau acţiuni motrice suplimentare,
-micşorarea suprafeţei de lucru, etc.
3. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii variabile, care să preântâmpine orice situaţie viitoare posibilă.
-exersare în săli de sport cu dimensiuni diferite
-exersare pe suprafeţe diferite,etc
Metodica dezvoltării capacităţilor coordinative în cadrul educaţiei fizice. Trebuie să se ţină cont de stadiile creşterii şi dezvoltării organismului ( J.Weineck, 1994; A.Dragnea, 1993; V.Tudor, 1999):
- între 3-6 ani se va insista asupra însuşirii unui număr cât mai mare de deprinderi motrice simple;
- între 6 -10 ani, accentul se va pune pe ameliorarea capacităţii de coordonare segmentară,; precizia şi orientarea spaţio- temporală se vor vor aborda;
- perioada 10 – 14 ani se caracterizează prin ameliorarea capacităţii de învăţare motrică, manifestată mai ales la nivelul indicilor de stocare a informaţiei şi de diferenţiere temporală; se vor aborda precizia şi orientarea spaţio- temporală;
- între 14 şi 18 ani, ca urmare a modificărilor proporţiilor, creşterii extremităţilor, se înregistrează o scadere a capacităţii de coordonare segmentară, mai ales în cazul mişcarilor complexe;
Cerinţe de care trebuie să se ţină seama în procesul de dezvoltare a capacităţilor coordinative :
1. abordarea capacităţilor coordinative se realizează la începutul lecţiei de educaţie fizică, ca şi în cazul vitezei, pe fond de odihnă şi încălzire corespunzătoare a organismului;
2. nu se recomandă abordarea capacităţilor coordinative şi vitezei în cadrul aceleiaşi lecţii;
3. între exerciţii trebuie programate intervale de odihnă optime ca durată, care să permită revenirea marilor funcţii ale organismului la valori adecvate reluării efortului.