Studiind această temă, vei fi capabil:

• să deosebești stilurile vestimentare de bază ale secolului al XX-lea;

• să identifici elementele de bază ale portului popular.

Ce reprezintă STILUL vestimentar?

Conceptul de stil ocupă un loc important în confecționarea unor produse de îmbrăcăminte originale și sofisticate. În sens larg, termenul stil definește expresia artistică a unei epoci, a unui popor, exprimată prin intermediul îmbrăcămintei, accesoriilor, machiajului, coafurii. În sens restrâns, stilul definește expresia artistică a unui singur designer vestimentar celebru, de exemplu, Gabrielle Coco Chanel, Yves Saint-Laurent, Christian Dior, Donatella Versace, Giorgio Armani, Calvin Klein. Prin intermediul stilului vestimentar adoptat, îmbrăcămintea capătă un rol de exprimare a personalității. Stilul comunică informații atât despre modul de viață, educație, valorile personale ale omului, cât și despre imaginea sau mesajul pe care vrea acesta să le transmită celorlalți despre sine. În acest context, croitorul trebuie să dețină o minimă cultură de modă și stil, care îl va ajuta să ofere și să confecționeze produse vestimentare originale, elegante și corespunzătoare trăsăturilor fizice, precum și personalității clientului.

În moda secolului al XX-lea au apărut următoarele stiluri vestimentare de bază: clasic, romantic, sport, eclectic și folcloric.

Vestimentația clasică nu se demodează, demonstrând că poate persista de-a lungul anilor. Din produsele de bază fac parte jachetele, vestele, cardiganele, completate cu fuste stricte de diverse croieli, pantalonii clasici și fustele-pantalon. Accesoriile caracteristice, care completează îmbrăcămintea clasică, sunt cravatele, eșarfele, pălăriile și accesoriile „masculine” (butonii, acele pentru cravată etc.).

Cum se croiește ia cu altiță ca element de croială?

Croiala iei consta din dreptunghiuri: față, spate, altiță și mâneci (fig. 4.5). Cea mai timpurie formă de ie a fost cămașa de tip tunică, croită de-a întregul, cu mâneci lungi, având numai o tăietură fie unghiulară, fie pătrată sau rotundă, la gât.

Ia se înfrumuseța la gât, în partea din față și pe mâneci cu motivele decorative, vegetale sau geometrice stilizate.

Decorul iei este compus din următoarele elemente de bază (fig. 4.6):

altița – o bandă lată, bogat decorată, care este parte a mânicii și totodată, elementul definitoriu al modelului, care nu se repetă în nicio altă parte a iei;

încrețul o fâșie brodată, de o singură culoare, de regulă, deschisă, cuprinsă între altiță și râuri;

râuri – benzi drepte sau oblice pe partea din față și pe mâneci);

cheițele – cusături de îmbinare a bucăților de material (fig. 4.7);

bibilurile – dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu colțișori (aplicată la guler, la mâneci sau la poalele iei/cămășii (fig. 4.8).

Ia națională este cea mai decorativă piesă vestimentară, purtată de femeile de orice vârstă, fiind înfrumusețată prin diferite tehnici de brodat. Aceasta se broda îndeosebi „în cruciuliță” și mai puțin „neted pe fire numărate”, separând motivele decorative, vegetale sau geometrice în segmente înguste, pe care se aplica broderia. Astfel, ia și fiecare element de decor– încrețul, altița, râurile, ornamentele – erau mesaje strămoșești, reprezentând istoria și povestea neamului nostru, pe care ar trebui să le putem descifra.

Cum descifrăm semnele cusute pe iile tradiționale?

Cele mai răspândite/cunoscute modele de ie sunt iile cu spic, garofiță, cu creasta cocoșului, dar şi cu flori de măr, lalele, bujori, trandafiri, chiar şi cu ghimpi, pe plan secund fiind modelele geometrice. Figura 4.9 prezintă o legendă a semnelor cusute pe iile tradiționale.

Care este rolul portului tradițional în zilele noastre?

În ultimul timp, costumul tradițional se bucură de o popularitate tot mai mare, fiind purtat nu doar la sărbătorile naționale, ci și la nunți, botezuri, festivități de importanță locală. Au apărut, de asemenea, sărbători care au drept scop promovarea valorilor tradiționale și a semnificației mesajelor transmise prin simbolurile care se regăsesc pe costumul popular.

Astfel, începând cu anul 2013, Ziua Universală a Iei se sărbătorește pe 24 iunie, odată cu Sânzienele – sărbătoarea nașterii sfântului Ioan. Aceasta a devenit, în scurt timp, un eveniment de semnificație globală, fiind marcat în peste 50 de țări ale lumii. În anul 2015, Parlamentul Republicii Moldova a declarat Ziua Portului Popular, sărbătorită în ultima zi de duminică a lunii iunie.

Portul popular, în special țesătura magică și croiala deosebită a iei românești, este și o sursă de inspirație pentru artiștii şi designerii vestimentari din întreaga lume. Astfel, Yves Saint Laurent, în colecția sa din 1981, a lansat pe podium ia românească (fig. 4.10 a), care a rămas până în prezent un punct de referință în creația designerului. Alte nume celebre, cum ar fi Jean-Paul Gaultier, Emilio Pucci, Dolce & Gabbana, Tom Ford (fig. 4.10 b), Alber Elbaz, au lansat colecții ce conțin motive tradiționale sau broderii din portul tradițional românesc.

Ia a devenit o sursă de inspirație și pentru designerii din Republica Moldova și România: Valentina Vidrașcu, Alina Bradu, Dorin Negrău și Sandra Galan. Creațiile vestimentare ale acestora readuc în atenția publicului calitățile artistice ale iei, dar într-o variantă modernă. De exemplu, Valentina Vidrașcu a creat numeroase colecții inspirate de portul tradițional și simbolurile acestuia, prezentând femeia modernă, sigură pe sine, care apreciază detaliile lucrate manual și țesăturile fine (fig. 4.10 c). Colecțiile semnate de Valentina Vidrașcu promovează și alte produse vestimentare precum catrința, bundița, brâul din macrameu, centura.

Ce reprezintă îmbrăcămintea în stil eclectic?

Destul de frecvent se face remarcată combinarea de diverse stiluri vestimentare, chiar contrastante uneori. În modă acest fenomen se numește tendință eclectică/difuză (fig. 4.11). Îmbrăcămintea în stil eclectic se distinge printr-un mix uimitor de culori, materiale și texturi. Există stiluri care se îmbină natural într-o ținută originală și sofisticată. De exemplu, îmbrăcămintea în stil clasic se combină organic cu cel romantic și sport. O bluză romantică, îmbrăcată cu un costum cu linii stricte, va înfrumuseța aspectul exterior al femeii și îi va scoate în evidență feminitatea. În același timp, nu va mai rămâne nimeni uimit de asortarea sacoului clasic cu blugi, pulover și maiou. Un asemenea compleu poate fi recomandat și pentru lucrul în oficiu, în cazul în care activitatea profesională nu deține un caracter oficial.

Cunoștințele despre stilurile vestimentare și tendințele modei sunt indispensabile activității profesionale a croitorului. Acestea îi vor permite să recomande modele care vor îmbina armonios tendințele modei și personalitatea clientului.

Întrebări și sarcini de autoevaluare:

1. Care sunt stilurile vestimentare de bază, în moda secolului al XX-lea?

2. Prin ce se deosebește stilul clasic de cel romantic?

3. Cum înțelegi expresia ”Eclectica în îmbrăcăminte”?

4. Din ce elemente vestimentare este constituit costumul popular purtat de femei?

5. Care sunt părțile componente ale decorului unei ii?

6. Care este scopul semnelor cusute pe iile tradiționale?

7. Schițează o ie personalizată, ornamentată cu diferite semne. Explică sensul semnelor.

8. Descrie stilurile vestimentare din secolul XX conform tabelului de mai jos. Completează tabelul.

Glosar

Croiala produsului – felul cum este croită o haină.

Chingă – cingătoare de piele sau de pânză.

Gamă cromatică – ansamblu de culori într-o pictură, într-o ținută vestimentară etc.

Maramă – fâșie lungă de voal fin, cu care își acoperă capul femeile, când se îmbracă în costum național, lăsând capetele să atârne până aproape de pământ.

Cele patru mari capitale ale modei mondiale sunt Paris, Londra, Milano și New York. Fiecare dintre ele prezintă un show de modă de două ori pe an – în februarie și în septembrie.

* * * * *

Termenul francez haute couture este utilizat în descrierile ținutelor sau colecțiilor designerilor celebri. Stilul haute couture este protejat în Franța de lege și poate fi asociat colecțiilor marilor case de modă, care îndeplinesc un șir de condiții stricte. Casa de modă, care își dorește o astfel de etichetă, trebuie să dețină un atelier în Paris, unde să lucreze cel puțin 20 de angajați și să organizeze anual două spectacole de modă. Ținutele prezentate trebuie să fie atât de zi, cât și de seară, și într-un număr nu mai mic de 35. Hainele din aceste colecții nu sunt date spre vânzare în magazine obișnuite, chiar dacă acestea aparțin casei de modă, ci în saloane private, unde clientela este una exclusivistă.