Studiind această temă, vei fi capabil:

• să distingi formele de organizare a muncii croitorului;

• să delimitezi zonele de lucru într-un atelier de croitorie;

• să organizezi locul de muncă într-un atelier de croitorie conform normelor sanitare și tehnice în vigoare.

De ce CROITORIA este considerată o artă?

Croitoria este una dintre cele mai frumoase și nobile meserii, care include procesul de transformare a unui material într-un produs vestimentar deosebit, croit și cusut exclusiv pentru o persoană. Este o meserie care datează încă din antichitate, când toate veșmintele se confecționau manual, cu mare grijă, fiecare articol necesitând ore în șir de lucru. La începutul secolului al XIX-lea, revoluția industrială a venit cu mașina de cusut – invenție care a simplificat procesul de confecționare a îmbrăcămintei, fapt ce a contribuit la creșterea numărului de ateliere de croitorie. În anul 1860, Charles Frederick Worth, designer de origine engleză, a deschis un atelier privat de croitorie la Paris, având ca scop inițial încercarea de a împiedica copierea şi imitarea modelelor originale ale creatorilor din acea vreme. Doar clientela bogată avea acces la modele sofisticate de îmbrăcăminte, care rămâneau a fi de unicat. Prin croielile sale excepționale, Worth a reușit să ridice croitoria ca și creație vestimentară la rang de artă.

Ca rezultat al dezvoltării societății umane, îmbrăcămintea s-a transformat dintr-un simplu mijloc de protecție într-un obiect de înfrumusețare și de afirmare a personalității omului în relația sa cu cei din jur. Până în ziua de azi, în multe țari ale lumii, precum Anglia, Italia sau Franța, îmbrăcămintea personalizată, confecționată în atelierele de croitorie, se consideră un etalon al eleganței și al bunului gust. Astfel, pentru a beneficia de un costum sau de orice alt produs vestimentar personalizat, ar trebui să treci pe la croitor.

Cele mai renumite branduri de îmbrăcăminte și case de modă din Republica Moldova sunt: Valentina Vidrașcu, Ionel, Artizana Factory, O’devalle (STEAUA REDS), Tricon & My Revival, Georgette, Crème Brûlée, Iuvas, Vasconi, Ravetti etc.

Care sunt activitățile de muncă ale croitorului?

Meseria de croitor (confecționer de îmbrăcăminte la comandă) este una dintre cele mai artistice meserii, fiindcă îmbină pasiunea pentru frumos cu utilul, fapt care se manifestă în procesul de transformare a materialului într-un produs vestimentar inspirat, croit și cusut doar pentru o singură persoană.

Din activitățile profesionale ale croitorului fac parte:

• comunicarea cu clientul și preluarea comenzii;

• elaborarea tiparului de bază și a construcției de model;

• croirea reperelor;

• pregătirea produsului pentru probă;

• efectuarea probei și ajustarea produsului la silueta clientului;

• confecționarea produsului;

• predarea comenzii.

Locul de muncă al croitorului este în ateliere de croitorie, întreprinderi/companii de confecții și tricotaje. În dependență de numărul de angajați și experiența profesională, se disting trei forme de organizare a muncii croitorului în cadrul întreprinderilor de confecții:

• forma individuală;

• forma colectivă fără diviziunea muncii;

• forma colectivă cu diviziunea muncii.

Forma individuală de organizare a muncii este caracteristică întreprinderilor unde toate activitățile și lucrările legate de confecționarea îmbrăcămintei (comunicarea cu clientul, primirea și înregistrarea comenzii, croirea materialelor, realizarea probelor, confecționarea produsului vestimentar și predarea produsului finit clientului) sunt efectuate doar de croitor. Astfel, fiecare comandă va fi realizată de o singură persoană, de la început până la sfârșit.

Forma colectivă de organizare fără diviziunea muncii presupune că în subordinea croitorului este o echipă de 5-6 cusători, care lucrează la confecționarea produselor comandate. Croitorul preia comanda, croiește, după care distribuie cusătorilor operațiile de prelucrare a produsului. Croitorul este cel care verifică calitatea lucrărilor și ghidează cusătorul la confecționarea produsului. Tot el este cel care predă clientului produsul finit.

Forma colectivă de organizare cu diviziunea muncii se referă la atelierele și întreprinderile de confecții, unde comenzile se fac prin intermediul unor puncte de recepție, iar îmbrăcămintea se confecționează centralizat. În acest caz, la confecționarea unui produs lucrează mai mulți croitori: unul lucrează în salon la primirea comenzii, altul – în secția de croire, iar altul – în secția de coasere.

Indiferent de forma de organizare a muncii în întreprinderile de confecții, croitorul trebuie să cunoască toate procesele de producție și să utilizeze metode de lucru eficiente la preluarea măsurilor de pe corpul clientului, proiectarea produselor vestimentare, precum și tehnologia de fabricație a acestora.

Cum este organizat spațiul de muncă al croitorului?

Organizarea corectă a spațiului de muncă în atelierul de croitorie contribuie la utilizarea rațională a timpului de lucru, la creșterea productivității muncii și la asigurarea confortului psihologic atât al angajaților, cât și al clienților.

În funcție de activitățile executate de croitor, locul de muncă este divizat în următoarele zone:

• 1. zona de recepție (destinată preluării comenzii, efectuării probei și predării comenzii);

  2. zona de proiectare și croire (destinată elaborării tiparelor, șabloanelor și croirii reperelor);

  3. zona de confecționare (destinată operațiilor de coasere manuală și mecanică, precum și operațiilor de tratament umidotermic).

În funcție de spațiul disponibil, zonele de lucru pot fi amenajate într-o singură încăpere sau repartizate pe săli separate, conform tipului de activități desfășurate.

Zona de recepție (salonul) reprezintă spațiul unde croitorul realizează activități de lucru cu clientul, cum ar fi primirea și înregistrarea comenzii, preluarea măsurilor, realizarea probelor și predarea produsului finit clientului. Pentru amenajarea acestui spațiu, se recomandă următoarele: masă pentru înregistrarea comenzii, măsurarea și verificarea calității materialelor; măsuță-living pentru păstrarea revistelor de modă; fotolii pentru clienți; cabină pentru efectuarea probelor (dotată cu două oglinzi fixe și una mobilă, cuiere pentru lucruri personale); suporturi pentru păstrarea pieselor vestimentare, pregătite pentru probă, sau a produselor finite; manechine; stelaje pe care se expun diverse materiale utilizate la confecționarea produselor vestimentare.

Zona de proiectare și croire este spațiul unde croitorul elaborează tipare și croiește repere pentru produsul vestimentar. Această zonă va fi dotată cu o masă de croit, cu următoarele dimensiuni: lungimea de 3,0-3,5 m, lățimea de 1,5-1,8 m și înălțimea de 0,75-0,85 m. La dorință și în funcție de statura croitorului, înălțimea mesei poate fi modificată cu ajutorul piciorușelor reglabile. Masa poate fi completată cu sertare și polițe pentru păstrarea materialelor textile, hârtiei, precum și instrumentelor (panglică centimetrică, foarfece, cuțit de croit, rigle, florare, cretă/săpun de croitorie etc.). Pentru păstrarea șabloanelor și a pieselor vestimentare pentru probă, se instalează ștendere.

Zona de confecționare este divizată pe sectoare, în funcție de tipul lucrărilor efectuate la asamblarea îmbrăcămintei (confecționarea/coaserea și călcarea hainelor):

• • spațiul pentru lucrările manuale, dotat cu masă, scaun cu înălțime reglabilă, suport pentru picioare, trusă cu instrumente/ustensile necesare și recipient pentru deșeuri;

  • spațiul pentru lucrările mecanice, dotat cu mașină de cusut și scaun reglabil;

  • spațiul pentru lucrările umidotermice, dotat cu fier de călcat, presă, calapoade, covoraș de cauciuc, pe care angajatul va sta în timpul călcării, presării sau aburirii reperelor vestimentare.

Toate zonele de lucru trebuie să fie confortabile, bine iluminate atât prin surse naturale, cât și suplimentare.

De ce croitorul trebuie să respecte normele sanitare și tehnice la organizarea spațiilor de muncă?

Organizarea corectă a spațiilor de lucru, creează condiții optime de muncă, dar și asigură protejarea sănătății și securitatea angajatului în procesul de muncă. Pentru organizarea corectă a locului de muncă privind amplasarea utilajului și a mobilierului, trebuie să fie respectate următoarele norme sanitare și tehnice:

• fiecărui croitor i se va repartiza un spațiu de lucru de 12 m², iar fiecărui cusător – de 7 m²;

• mesele de lucru trebuie amplasate la o distanță de cel puțin 1 m de la pereți și piloni;

• distanța minimă dintre mașinile de cusut trebuie să fie de 0,6 m, iar cea dintre utilajul pentru tratamentul umidotermic și alte locuri de muncă – de cel puțin 0,8 m;

• căile de acces și coridoarele atelierului trebuie să fie de cel puțin 2 m în lățime și menținute întotdeauna libere;

• orice spațiu de producere, în care activează mai mult de 7 persoane, trebuie să dețină două intrări/ieșiri cu acces liber.

Întrebări și sarcini de autoevaluare:

1. Care sunt formele de organizare a muncii croitorului în cadrul întreprinderilor de confecții?

2. Ce este caracteristic pentru forma individuală de organizare a muncii croitorului?

3. Ce formă de organizare a muncii croitorului preferi? De ce?

4. În câte zone se divizează locul de muncă al croitorului? Care sunt acestea?

5. Care lucrări executate de croitor, NU se recomandă să fie realizate în zona de confecționare?

6. Câți m² de spațiu sunt necesari pentru a asigura condiții normale de lucru pentru un croitor?

7. De ce căile de acces și coridoarele atelierului trebuie să fie menținute întotdeauna libere?