Page start up on 25.06.2026_01:47 UTC+1 (Faro de Cullera, Valencia, España) > 26 ºC, 71%, 6 km/h
Aceasta este cea de-a 5586-a webpagina a mea / Esta es la 5586 mi webpagina
Admin says:
Admin says:
Secțiunea 2. SECTION 2. Sección 2.
(1) Hiperenlace - Wikipedia en español > 17:23 6 feb 2026 ~2026-82587-7 discusión 8.548 bytes (−160)
(2) Hiperlink - Wikipedia în limba română. > 02:32 14 may 2026 InternetArchiveBot discusión contribs. 4.946 bytes (−94)
Secțiunea 2.01 . SECTION 2.01 . Sección 2.01 .
Schimbarea culorii fontului textului de la negru la roșu / Cambiar el color de la fuente del texto de negro a rojo
En informática, un hipervínculo o hiperenlace (del inglés: hyperlink), también conocido simplemente como enlace o vínculo (link), es una referencia unidireccional en un documento electrónico que entrelaza diferentes documentos o secciones entre sí. Los usuarios tienen la oportunidad de seguir estos enlaces con tan solo un clic en el texto ancla (texto enlazado) para navegar a los documentos o las secciones correspondientes.[1] Se dice que un usuario que sigue los hiperenlaces navega o recorre el hipertexto (texto con hiperenlaces). Un sistema de software utilizado para ver y crear hipertexto es un sistema de hipertexto, y crear un hiperenlace es hacer un hiperenlace (o simplemente enlazar).
El documento que contiene un hiperenlace se conoce como su documento fuente. Por ejemplo, en una obra de referencia en línea como Wikipedia o Bing. Muchas palabras y términos del texto están enlazados a las definiciones de esos términos. Los hiperenlaces se utilizan a menudo para implementar mecanismos de referencia como tablas de contenido, notas a pie de página, bibliografías, índices, cartas y glosarios.
En algunos hipertextos, los hiperenlaces pueden ser bidireccionales: pueden seguirse en dos direcciones, por lo que ambos extremos actúan como anclas y objetivos. Existen disposiciones más complejas, como los enlaces de muchos a muchos.
El efecto de seguir un hiperenlace puede variar con el sistema de hipertexto y a veces puede depender del propio enlace. Por ejemplo, en la World Wide Web, la mayoría de los hiperenlaces hacen que el documento de destino sustituya al documento mostrado, pero algunos están marcados para hacer que el documento de destino se abra en una nueva ventana (o en una nueva pestaña).[2] Otra posibilidad es la transclusión, en la que el objetivo del enlace es un fragmento del documento que sustituye al ancla del enlace dentro del documento de origen.
Índice
1.1 Comportamiento de los enlaces en los navegadores web
En informática, un hipervínculo o hiperenlace (del inglés: hyperlink), también conocido simplemente como enlace o vínculo (link), es una referencia unidireccional en un documento electrónico que entrelaza diferentes documentos o secciones entre sí. Los usuarios tienen la oportunidad de seguir estos enlaces con tan solo un clic en el texto ancla (texto enlazado) para navegar a los documentos o las secciones correspondientes.[1] Se dice que un usuario que sigue los hiperenlaces navega o recorre el hipertexto (texto con hiperenlaces). Un sistema de software utilizado para ver y crear hipertexto es un sistema de hipertexto, y crear un hiperenlace es hacer un hiperenlace (o simplemente enlazar).
El documento que contiene un hiperenlace se conoce como su documento fuente. Por ejemplo, en una obra de referencia en línea como Wikipedia o Bing. Muchas palabras y términos del texto están enlazados a las definiciones de esos términos. Los hiperenlaces se utilizan a menudo para implementar mecanismos de referencia como tablas de contenido, notas a pie de página, bibliografías, índices, cartas y glosarios.
En algunos hipertextos, los hiperenlaces pueden ser bidireccionales: pueden seguirse en dos direcciones, por lo que ambos extremos actúan como anclas y objetivos. Existen disposiciones más complejas, como los enlaces de muchos a muchos.
El efecto de seguir un hiperenlace puede variar con el sistema de hipertexto y a veces puede depender del propio enlace. Por ejemplo, en la World Wide Web, la mayoría de los hiperenlaces hacen que el documento de destino sustituya al documento mostrado, pero algunos están marcados para hacer que el documento de destino se abra en una nueva ventana (o en una nueva pestaña).[2] Otra posibilidad es la transclusión, en la que el objetivo del enlace es un fragmento del documento que sustituye al ancla del enlace dentro del documento de origen.
Índice
1.1 Comportamiento de los enlaces en los navegadores web
Secțiunea 2.02 . SECTION 2.02 . Sección 2.02 .
Traducere din spaniolă în română, cu păstrarea intactă a textului rezultat prin traducere 100% automată.
Traducción del español al rumano, guardando y el texto resultante de la traducción 100% automática.
Column A.
Original text.
En informática, un hipervínculo o hiperenlace (del inglés: hyperlink), también conocido simplemente como enlace o vínculo (link), es una referencia unidireccional en un documento electrónico que entrelaza diferentes documentos o secciones entre sí. Los usuarios tienen la oportunidad de seguir estos enlaces con tan solo un clic en el texto ancla (texto enlazado) para navegar a los documentos o las secciones correspondientes.[1] Se dice que un usuario que sigue los hiperenlaces navega o recorre el hipertexto (texto con hiperenlaces). Un sistema de software utilizado para ver y crear hipertexto es un sistema de hipertexto, y crear un hiperenlace es hacer un hiperenlace (o simplemente enlazar).
El documento que contiene un hiperenlace se conoce como su documento fuente. Por ejemplo, en una obra de referencia en línea como Wikipedia o Bing. Muchas palabras y términos del texto están enlazados a las definiciones de esos términos. Los hiperenlaces se utilizan a menudo para implementar mecanismos de referencia como tablas de contenido, notas a pie de página, bibliografías, índices, cartas y glosarios.
En algunos hipertextos, los hiperenlaces pueden ser bidireccionales: pueden seguirse en dos direcciones, por lo que ambos extremos actúan como anclas y objetivos. Existen disposiciones más complejas, como los enlaces de muchos a muchos.
El efecto de seguir un hiperenlace puede variar con el sistema de hipertexto y a veces puede depender del propio enlace. Por ejemplo, en la World Wide Web, la mayoría de los hiperenlaces hacen que el documento de destino sustituya al documento mostrado, pero algunos están marcados para hacer que el documento de destino se abra en una nueva ventana (o en una nueva pestaña).[2] Otra posibilidad es la transclusión, en la que el objetivo del enlace es un fragmento del documento que sustituye al ancla del enlace dentro del documento de origen.
Índice
1.1 Comportamiento de los enlaces en los navegadores web
2 Un enlace cuenta con dos extremos
(2.091 bytes).
Column B.
Machine translation.
În informatică, un hyperlink (cunoscut și sub numele de link) este o referință unidirecțională într-un document electronic care leagă diferite documente sau secțiuni între ele. Utilizatorii pot urma aceste linkuri făcând clic pe textul ancoră (text legat) pentru a naviga la documentele sau secțiunile corespunzătoare.[1] Se spune că un utilizator care urmărește hyperlinkuri navighează sau traversează hipertextul (text cu hyperlinkuri). Un sistem software utilizat pentru a vizualiza și crea hipertext este un sistem hipertext, iar crearea unui hyperlink se numește crearea unui hyperlink (sau pur și simplu legare).
Documentul care conține un hyperlink este cunoscut sub numele de documentul său sursă. De exemplu, într-o lucrare de referință online, cum ar fi Wikipedia sau Bing, multe cuvinte și termeni din text sunt legați de definițiile acelor termeni. Hyperlinkurile sunt adesea folosite pentru a implementa mecanisme de referință, cum ar fi cuprinsuri, note de subsol, bibliografii, indexuri, scrisori și glosare.
În unele sisteme hipertext, hyperlinkurile pot fi bidirecționale: pot fi urmate în două direcții, astfel încât ambele capete acționează ca ancore și ținte. Există aranjamente mai complexe, cum ar fi linkurile many-to-many.
Efectul urmăririi unui hyperlink poate varia în funcție de sistemul de hipertext și uneori depinde de linkul în sine. De exemplu, pe World Wide Web, majoritatea hyperlinkurilor determină înlocuirea documentului afișat de către documentul de destinație, dar unele sunt marcate pentru a determina deschiderea documentului de destinație într-o fereastră nouă (sau într-o filă nouă).[2] O altă posibilitate este transcluzia, în care ținta linkului este un fragment din documentul care înlocuiește ancora linkului în documentul sursă.
Cuprins
1 Părțile unui hyperlink
1.1 Comportamentul linkului în browserele web
2 Un link are două capete
3 Tipuri de hyperlinkuri
4 Vezi și
5 Referințe
6 Linkuri externe
Column D.
Ayord translation.
În informatică, un hyperlink (cunoscut și sub numele de link) este o referință unidirecțională într-un document electronic care leagă diferite documente sau secțiuni între ele. Utilizatorii pot urma aceste linkuri făcând clic pe textul ancoră (text legat) pentru a naviga la documentele sau secțiunile corespunzătoare.[1] Se spune că un utilizator care urmărește hyperlinkuri navighează sau traversează hipertextul (text cu hyperlinkuri). Un sistem software utilizat pentru a vizualiza și crea hipertext este un sistem hipertext, iar crearea unui hyperlink se numește crearea unui hyperlink (sau pur și simplu legare).
Documentul care conține un hyperlink este cunoscut sub numele de documentul său sursă. De exemplu, într-o lucrare de referință online, cum ar fi Wikipedia sau Bing, multe cuvinte și termeni din text sunt legați de definițiile acelor termeni. Hyperlinkurile sunt adesea folosite pentru a implementa mecanisme de referință, cum ar fi cuprinsuri, note de subsol, bibliografii, indexuri, scrisori și glosare.
În unele sisteme hipertext, hyperlinkurile pot fi bidirecționale: pot fi urmate în două direcții, astfel încât ambele capete acționează ca ancore și ținte. Există aranjamente mai complexe, cum ar fi linkurile many-to-many.
Efectul urmăririi unui hyperlink poate varia în funcție de sistemul de hipertext și uneori depinde de linkul în sine. De exemplu, pe World Wide Web, majoritatea hyperlinkurilor determină înlocuirea documentului afișat de către documentul de destinație, dar unele sunt marcate pentru a determina deschiderea documentului de destinație într-o fereastră nouă (sau într-o filă nouă).[2] O altă posibilitate este transcluzia, în care ținta linkului este un fragment din documentul care înlocuiește ancora linkului în documentul sursă.
Cuprins
1 Părțile unui hyperlink
1.1 Comportamentul linkului în browserele web
2 Un link are două capete
3 Tipuri de hyperlinkuri
4 Vezi și
5 Referințe
6 Linkuri externe
Secțiunea 3. SECTION 3. Sección 3.
Dezbateri între credincioși și necredincioși
Clady Grunz > Administrador > Colaborador estelar > ·13 h ·A fi eu · Soultrace
Religiile generează subiecte precum existența lui Dumnezeu, natura creației, credințele specifice fiecărei religii, istoria religiilor, spiritualitatea și viața de apoi.
Întrebarea este: ATEISMUL ce contribuție aduce societății și cu ce se ocupă?
Debates entre creyentes y no creyentes
Clady Grunz > Administradora > Colaboradora destacada > · 13 h · Ser yo · Soultrace
Las religiones generan temas como la existencia de Dios, la naturaleza de la creación, las creencias propias de cada religión, la historia de las religiones, la espiritualidad y la vida después de la muerte.
La pregunta es: ¿qué aporta el ateísmo a la sociedad y qué temas aborda?
Adrian Iordache says: Religiile inventează basme, ucigând de când lumea oamenii care nu se subordonează fanteziilor lor. > 13 h
Clady Grunz says: Adrian Iordache, Te referi le Hitler, Stalin și Pol Pot? > 13 h
Adrian Iordache says: Clady Grunz, Și la Ceașcă. Au căutat să substituie o politică proastă (religia), cu altă politică proastă (ateismul). Soluția e la mijloc, și se numește "Statul laic". > 13 h
Clady Grunz says: Adrian Iordache, România nu este stat laic? > 13 h (Editado)
Adrian Iordache says: Clady Grunz, Numiți state religioase sau state atee din lumea asta, în care oamenii se bucură de libertatea de mișcare, si de celelalte libertăți umane fundamentale. Doar o lume laică este o lume pentru oameni. Amănunte... aici: > https://sites.google.com/view/roeuropalaica/inicio > SITES.GOOGLE.COM > Europa Laică > 13 h
Clady Grunz says: Adrian Iordache, Nu știu ce înțelegi dumneata prin "laic". Și nu, nu am să deschid link-ul, niciodată nu o fac. > 13 h (Editado)
Clady Grunz says: Adrian Iordache, Referitor la link-uri, nu le accesez de teamă, unii au rămas fără conturi, atât de Facebook cât și bancare, cât pe ce să o pățesc și eu, prefer să le evit. Tocmai de asta nu acceptăm link-uri sub formă de postare, dorim să vă protejăm. Nu se știe niciodată pe ce apăsăm sau ce se întâmplă după. > 9 h
Adrian Iordache says: Clady Grunz, În copilarie, printre noi... elevi în acele vremuri, circula un banc în care era vorba despre niște nebuni, adunați într-un salon de-al spitalului, și în acel salon, un nebun pronunța un număr, iar la auzul lui, toți nebunii din salon izbucneau în râs, și râdeau de se țineau cu mâinile de burtă. Un medic, urcând scările spre acel etaj, auzea rostirea unui număr, și apoi auzea izbucnirile colective în râs. Nedumerit, a mers și a întrebat. Nebunii, ca să nu piardă timpul cu repetatul bancurilor, le numerotaseră. Astfel, la pronunțarea unui anumit număr, ei știau ce conținut se află în spatele lui. Cam așa am procedat și eu. În loc să stau să repet la nesfârșit versurile acelorași "poezii", le-am pus câte un titlu (cu funcțiune de link), link în spatele căruia se află mai mult conținut decât poate încăpea în respectivul titlu. Spre exemplu, dacă vreau să spun cuiva că... "eu sunt un obiectivist", ca să știe la ce mă refer, adaug și linkul către site-ul pe care deja îl am pregătit. În cazul site-ului "Ego-Obiectivist", spre un exemplu din aproape 6000 de exemple pe care le pot da, este vorba despre un "pachet", conceput în 2013, și care are vreo 21 de subpagini. Eu indic unul sau altul dintre linkurile care conduc la paginile mele explicative (sau la articole din Wikipedia; eu fiind un wikipedist amator), dar... nici nu oblig, nici nu rog pe cineva să le deschidă. Ca și cu cărtile dintr-o bibliotecă, sau din vreo librărie, cine vrea... le deschide și citește, cine nu vrea, merge în drumul lui. Dar... la această pagină de Facebook în care stăm de vorbă, tot printr-un link pot ajunge oamenii la ea. Mă rog, fiecare om... pentru el gândește, așa și atât cât poate el gândi. Ai intrebat undeva... eu ce sunt: religios sau ateu. Eu sunt un "obiectivist", același lucru cu "laic", același lucru cu "civil". Explicații mai pe larg găsește (cine vrea să găsească)... aici: Ego-Obiectivism / Ego-Objetivismo > https://sites.google.com/.../ego-obiectivism-ego-objetivismo > SITES.GOOGLE.COM > Adi Iordache. Ego-Objetivismo > 7 h
Adrian Iordache dice: Las religiones han inventado cuentos de hadas y asesinado a quienes no se someten a sus fantasías desde el principio de los tiempos. > 13 h
Clady Grunz dice: Adrian Iordache, ¿Te refieres a Hitler, Stalin y Pol Pot? > 13 h
Adrian Iordache dice: Clady Grunz Y a Ceașcă. Intentaron sustituir una mala política (la religión) por otra mala política (el ateísmo). La solución está en el punto medio, y se llama «Estado Laico». > 13 h
Clady Grunz dice: Adrian Iordache, ¿Acaso Rumania no es un estado laico? > 13 h (Editado)
Adrian Iordache dice: Clady Grunz, Nombra estados religiosos o ateos en este mundo donde las personas disfruten de libertad de movimiento y otras libertades humanas fundamentales. Solo un mundo laico es un mundo para las personas. Más detalles aquí: > https://sites.google.com/view/roeuropalaica/inicio > SITES.GOOGLE.COM > Europa Laică > 13 h
Clady Grunz dice: Adrian Iordache, no sé a qué te refieres con "secular". Y no, no voy a abrir el enlace, nunca lo hago. > 13 h (Editado)
Clady Grunz dice: Adrian Iordache, respecto a los enlaces, no accedo a ellos por miedo; algunos han perdido sus cuentas, tanto de Facebook como bancarias, y me preocupa lo que me pueda pasar. Prefiero evitarlos. Por eso no aceptamos enlaces en forma de publicaciones; queremos protegerte. Nunca sabes en qué haces clic ni qué sucede después. 9 h
Adrian Iordache dice: Clady Grunz, En mi infancia, entre nosotros, los estudiantes de aquella época, circulaba un chiste sobre unos locos reunidos en una sala de hospital. En esa sala, uno de ellos pronunciaba un número, y al oírlo, todos los demás se echaban a reír a carcajadas, agarrándose el estómago. Un médico, subiendo las escaleras, oía el número y luego las risas colectivas. Intrigado, fue a preguntar. Los locos, para no perder tiempo repitiendo los chistes, los habían numerado. Así, cuando se pronunciaba un número, sabían qué contenía. Eso es prácticamente lo que hice. En lugar de repetir sin cesar los mismos versos de los mismos "poemas", les puse un título (con función de enlace), un enlace que ocultaba más contenido del que cabía en el título. Por ejemplo, si quiero decirle a alguien que... "Soy objetivista", para que sepa a qué me refiero, también añado el enlace al sitio web que ya he preparado. En el caso del sitio web "Ego-Objectivist", por mencionar un ejemplo de los casi 6000 que puedo dar, es un "paquete", concebido en 2013, y que tiene unas 21 subpáginas. Indico uno u otro de los enlaces que llevan a mis páginas explicativas (o a artículos de Wikipedia; soy un wikipedista aficionado), pero... no obligo ni pido a nadie que los abra. Como con los libros en una biblioteca o en una librería, quien quiera... los abre y los lee, quien no quiera, sigue su camino. Pero... a esta página de Facebook de la que estamos hablando, la gente también puede acceder a ella a través de un enlace. Bueno, cada uno... piensa por sí mismo, y tanto como puede pensar. Preguntaste en algún lugar... qué soy: religioso o ateo. Soy un "objetivista", lo mismo que "secular", lo mismo que "civil". Se pueden encontrar explicaciones más extensas (quien quiera encontrarlas)... aquí: Ego-Objetivismo / Ego-Objetivismo > https://sites.google.com/.../ego-obiectivism-ego-objetivismo > SITES.GOOGLE.COM > Adi Iordache. Ego-Objetivismo > 7 h
Adrian Iordache says: Clady Grunz, Ego-Obiectivism / Ego-Objetivismo > https://sites.google.com/.../ego-obiectivism-ego-objetivismo > SITES.GOOGLE.COM > Adi Iordache. Ego-Objetivismo > 7 h