Exact ca la sistemul digestiv, faringele este cale de legătură între fosele nazale și laringele, la fel cum este cale de legătură și pentru cavitatea bucală și esofag. Acesta prezintă amigdale, care rețin agenții patogeni, organismul apărându-se, astfel, de infecții.

Laringele este un tub cartilaginos, căptușit cu o membrană care formează, prin pliere, 2 perechi de corzi vocale, care formează ''Mărul lui Adam'' (proeminent la bărbați), dintre care cele superioare sunt false și nu produc niciun fel de sunete, iar cele inferioare sunt cele adevărate, producând sunetele prin vibrația lor la contactul cu aerul. Laringele conduce aerul și reprezintă principalul organ fonator (al vorbirii).

În timpul deglutiției, laringele este acoperit de epiglotă, care este un căpăcel cartilaginos.

Traheea este un organ tubular, de 10-12 cm, care este alcătuit din 16-20 de inele cartilaginoase, care o mențin deschisă permanent. În zona de contact cu esofagul, inelele sunt incomplete, fiind completate cu țesut muscular. În interior, prezintă o mucoasă umedă ale cărei celule sunt ciliate. Cilii se mișcă de jos în sus, antrenând impuritățile spre exterior, pentru a putea fi expectorate.

Arborele bronșic rezultă din ramificația bronhiei principale în interiorul plămânului (bronhii lobare, bronhii segmentare, bronhiole lobulare, bronhiole terminale, bronhiole respiratorii, canale alveolare, saci alveolari, alveole pulmonare). Prin ramificarea intrapulmonară, bronhiile formează un sistem de canale numit arbore bronșic.

Alveolele pulmonare sunt structuri specializate, cu rol în schimbul de gaze (oxigen/dioxid de carbon).