Sistemul nervos este o rețea complexă de celule și țesuturi care transportă comenzile creierului catre restul corpului si de la celelalte organe catre creier. Acesta controlează toate activitățile corpului, de la respirație și ritmul cardiac până la mișcări, gânduri și emoții. Sistemul nervos cuprinde patru părți: sistemul nervos central (SNC), sistemul nervos periferic (SNP), sistemul nervos somatic (SNS) și sistemul nervos vegetativ (SNV).
SNC este format din creier și măduva spinării;
SNP cuprinde toți nervii, care se ramifică din măduva spinării către alte părți ale corpului și ganglionii nervoși;
SNS asigură legătura dintre organism și mediul înconjurător;
SNV coordonează activitatea organelor interne.
Neuronii sunt celulele ale căror rol este de a transmite informațiile de la creier la corpul uman și invers, sub formă de impulsuri nervoase, care sunt, de fapt, mici curenți electrici, care sunt produși de către neuron atunci când acesta este stimulat.
Neuronul este format din 2 componente:
corpul celular - conține nucleu și citoplasmă. În creier și măduva spinării, formează substanța cenușie, a cărui rol este de a procesa informațiile primite;
prelungirile:
a) Dendritele - sunt ramificații scurte, care ies din corpul celular. Rolul acestora este de a primi mesajele de la ceilalți neuroni și receptori;
b) Axonul - se extinde din corpul celular, și se ramifică în mai multe terminații axonale cu buton. Acesta este acoperit de o teacă de mielină, care are rol în protejarea axonului, creșterea vitezei de transmitere a semnalelor electrice de-a lungul axonului, producerea de substanță albă, prin care sunt transmise impulsurile nervoase de la creier spre măduvă și invers. Din termințiile cu butoni sunt eliberați mediatorii chimici, numiți și neurotransmițători, care transmit impulsurile nervoase la receptorii din dendritele altui neuron, prin procesul de neurotransmisie. În corp, axonii neuronilor se înlănțuiesc, formând astfel nervii.
Există mai multe tipuri de neuroni. Aceștia sunt clasificați, după funcție, astfel:
neuroni senzitivi - primesc informațiile (impulsurile) de la organele de simț și le trimit mai departe, centrilor nervoși;
neuroni motori - transmit comenzile primite mai departe, la efectori (ex. mușchii și glandele);
neuroni de asociație = interneuroni - fac legătura între neuroni, formând, astfel, rețele neuronale la nivelul creierului și al măduvei spinării; sunt cei mai numeroși dintre neuroni.
Între 2 neuroni, există o regiune de contact, numită sinapsă. În sinapsă, sunt eliberați mediatorii chimici din butonii axonului primului neuron, iar ca cel de-al doilea neuron să primească neurotransmițătorii, aceștia trebuie să se lege de unul dintre receptorii aflați pe dendritele acestuia. Când un neurotransmițător se leagă de receptor, neuronul se activează\se inhibă, continuând\oprind transmiterea impulsului nervos.
Neuronul are multe proprietăți, dar cele mai importante sunt:
excitabilitatea - este proprietatea neuronului de a produce impulsurile nervoase atunci când este stimulat;
conducerea nervoasă - este proprietatea neuronului de a transmite mesaje electrice pe distanțe lungi, cu o viteză medie de 100 m/s.
Creierul, numit și encefal, este componenta principală a sistemului nervos. Acesta reprezintă și cel mai mare centru nervos din corp, având în componență 86 de miliarde de neuroni. Encefalul este format din 4 părți principale:
trunchiul cerebral - este situat la baza creierului, fiind adăpostit în cutia craniană și conectat cu măduva spinării. Este alcătuit din 3 segmente:
a) bulbul rahidian, situat în prelungirea măduvei spinării, în partea inferioară;
b) puntea Varolio, în partea din mijloc, conectată cu cerebelul;
c) mezencefalul, în partea superioară, acoperit de emisferele cerebrale;
cerebelul - numit și creierul mic, este situat în spatele trunchiului cerebral, cu care este conesctat. Este împărțit în două regiuni, care conțin lobi cu dezvoltare diferită și rol complex în controlul mișcărilor, care se unesc într-o zonă îngustă, în mijloc, numită vermis. Rolul cerebelului este de a controla mișcările necesare pentru menșinerea echilibtului în spațiu. Cerebelul are un rol important și în vorbire, atenșie, imaginare și gestionarea emoțiilor;
diencefalul - numit și creierul mijlociu sau intermediar, este situat la baza creierului mare, fiind alcătuit din câteva structuri nervoase, precum talamusul și hipotalamusul, formate din mai mulți nuclei de substanță cenușie. Talamusul reprezintă cea mai voluminoasă parte a diencefalului, acesta ocupându-se în special cu transmiterea impulsurilor primite de la piele, mușchi și organele interne, influențând astfel formarea senzațiilor la nivelul scoarței cerebrale, precum și în menținerea atenției și a activității scoarței cerebrale atât în timpul zilei, cât și în timpul nopții, având în același timp și rol în învățare;
creierul mare - format din cele 2 emisfere cerebrale (stângă și dreaptă), reprezentând partea cea mai voluminoasă și dezvoltată a creierului. Cele 2 emisfere sunt separate printr-o fisură interemisferică, dar sunt conectate la bază prin numeroase fibre nervoase. Fiecare emisferă conține cavități pline cu lichid cefalorahidian, numite ventriculi cerebrali. La suprafață, emisferele cerebrale sunt brăzdate de numeroase șanțuri formate prin plierea scoarței cerebrale, numită și cortex cerebral. cele mai adânci șanțuri delimitează lobii cerebrali: frontal, parietal, temporal și occipital.
Măduva spinării este cealaltă componentă principală a sistemului nervos. Aceasta are formă cilindrică și este situată în canalul vertebral, în interiorul coloanei vertebrale, fiind protejată de către sistemul meningeal, care este alcătuit din 3 foițe: pia mater, arahnoida și dura mater. Rolul măduvei spinării este de a inerva gâtul, trunchiul, membrele și organele interne, prin intermediul nervilor spinali, care se ramifică din aceasta.
În secțiune transversală, se poate observa, în interiorul măduvei spinării, substanța cenușie, în formă de H sau de fluture, în care se află corpii celulari ai neuronilor, orgaizați în 3 perechi de coarne:
posterioare - conțin neuroni senzitii și de asociație, care primesc impulsurile nervoase de la receptori;
laterale - conțin neuroni vegetativi, care se ocupă cu organele interne;
anterioare - conțin neuroni motori, care trimit comenzile primite efectorilor.
În partea exterioară substanței cenușii, se află substanța albă, care conține numeroși axoni cu mielină, care formează fasciculi sau tracturi nervoase, prin care sunt transmise impulsurile nervoase, așa precum curentul electric este transmis prin cablurile electrice; substanța albă este organizată, la rândul ei, în 3 perechi de cordoane.
MĂDUVA SPINĂRII