Sistemul circulator se ocupă cu asigurarea deplasării sângelui prin întreg organismul. Acesta este format din inimă și vase de sânge.
Inima este un organ muscular, în formă de pară, situat în cavitatea toracică, înte plămâni. Vârful său se află deasupra mușchiului diafragm și se orientează ușor spre stânga. Mușchiul inimii se numește miocard, iar rolul său este de a pompa sângele din tot corpul, prin vasele de sânge.
La interior, inima este formată din patru camere: două atrii, sus,
de dimensiuni mai mici (un atriu stâng și unul drept) și două
ventricule, jos (un ventricul stâng, unul drept) Ventriculul stâng are pereții mai groși decât celelalte camere ale inimii, deoarece acesta pompează sângele în întreg organismul.
Un sept (perete) separă complet jumătatea stângă de cea dreaptă, astfel că sângele oxigenat din jumătatea stângă nu se amestecă cu cel încărcat cu dioxid de carbon, din jumătatea dreaptă, pe când cămăruțele care se află de aceeași parte a inimii, atriul și ventriculul, comunică printr-un orificiu numit valvă, care se deschide sau se închide, permițând trecerea sângelui doar dinspre atrii spre ventricule.
Între atriul stâng și ventriculul stâng valva are două clapete - de aceea se numește valva bicuspidă, iar între atriul drept și ventriculul drept, valva are trei clapete - valva tricuspidă.
Valvele semilunare, situate la baza celor două artere care pleacă din inimă (artera aortă și artera pulmonară) împiedică întoarcerea sângelui în ventricule, pentru ca sângele să circule în sens unic.
Vasele de sânge sunt cele care transportă sângele de la inimă la restul corpului și invers. Acestea sunt de 3 feluri:
Arterele - sunt vasele de sânge care pleacă de la inimă spre organe. Acestea se desprind în ramuri din ce în ce mai subțiri, numite arteriole. Pereții arterelor sunt formați din fibre musculare și elastice, pentru a putea rezista presiunii mari a sângelui pompat de inimă.
Venele - sunt vasele de sânge care se întorc la inimă. Sângele este colectat de la organele corpului prin venule, care sunt niște vase foarte subțiri, fiind ramificațiile venelor. Pereții venelor sunt mai subțiri decât cei ai arterelor, deoarece sângele care circulă prin ele are o presiune mai scăzută decât cel care circulă prin artere, dar stratul lor muscular este mai dezvoltat decât la artere, pentru a putea duce sângele mai ușor spre inimă.
Capilarele - sunt vasele care fac legătur între vene și artere. Acestea au pereții foarte subțiri, deoarece la nivelul lor se realizează schimbul de substanțe dintre sânge și țesuturile corpului.
Sângele este un lichid de culoare roșie intensă, care reprezintă aprox. 6%-8% din masa întregului corp. Este format din plasmă, care transportă diferite substanțe în corp, și din elemente figurate: globulele roșii, globulele albe și trombocitele.
Plasma - reprezintă aprox. 55%-60% din toată compoziția sângelui; este partea lichidă a sângelui. Conține:
90% apă;
9% substanțe organice (glucide, lipide, hormoni, vitamine, etc.);
1% substanțe anorganice (cloruri, bicarbonați, fosfați, etc.).
Elementele figurate - reprezintă aprox. 40%-45% din toată compoziția sângelui; sunt produse de măduva roșie a oaselor; sunt partea solidă a sângelui. Sunt în număr de 3:
a) Globulele roșii= hematiile= eritrocitele (4-5 mil.\ mm cub de sânge) :
au formă de discuri biconcave (din profil, seamănă cu niște pișcoturi);
conțin hemoglobină, de aceea au o culoare roșie;
dacă numărul de hematii scade sub nivelul adecvat => anemie;
în stadiul de adult, nu au nucleu.
b) Globulele albe = leucocitele (4000-5000\ mm cub de sânge) :
fac parte din sistemul imunitar, cu rolul de a apăra organismul (imunitate);
își pot modifica forma;
dacă numărul de leucocite crește peste nivelul normal => leucemie
Tipurile de globule albe:
A. Limfocitele - produc anticorpi, pentru a distruge agenții patogeni din sânge, care afectează organismul
B. Monocitele - au capacitatea de a fagocita = fenomenul prin care acestea digeră bacteriile și corpurile străine ajunse în corp.
c) Trombocitele (400.000\ mm cub de sânge) :
sunt cele mai mici elemente figurate, anucleate;
iau naștere din fragmentarea unor celule mai mari;
au rol în coagularea (închegarea) sângelui, formând un dop, iar apoi un cheag, pentru a opri sângele din a curge (la nivelul leziunii).
Sângele, limfa și lichidul interstițial (intercelular) formează mediul intern, un mediu de viață pentru celulele din corp. Lichidul interstițial este plasma sanguină care transversează vasele de sânge, prin intermediul său făcându-se schimburile dintre celule și sânge. Limfa este un lichid transparent sau alb-gălbui, care provine din lichidul interstițial, circulă doar dinspre periferie spre centru prin vase limfatice și, într-un final, se varsă în sânge; aceasta colectează lichidul aflat în spațiile dintre celule, transportă substanțele nutritive și preia deșeurile celulare, participând, în același timp, și la formarea imunității.
La om, există 4 grupe de sânge: 0 (I), A (II), B (III), AB (IV). Grupa de sânge a unei persoane se stabilește în funcție de antigenul prezent pe suprafața hematiilor, care poate fi notat cu A sau cu B.
grupa 0 (I) nu are niciun antigen pe suprafața hematiilor;
grupa A (II) are antigenul A pe suprafața hematiilor;
grupa B (III) are antigenul B pe suprafața hematiilor;
grupa AB (IV) are ambele antigene pe suprafața hematiilor.
Acestor antigene le corespund anticorpi, care se găsesc în plasmă, notați cu anti-A (alfa) sau anti-B (beta). La contactul antigenului cu anticorpul care îi corespunde, are loc o reacție de alipire a hematiilor pe care se află antigenul respectiv (acest proces este numit și aglutinare), pe urmă acestea sunt distruse. De aceea, este foarte important ca în sângele unei persoane să nu ajungă niciodată anticorpul corespunzător antigenului de pe hematii, respectiv A cu anti-A și B cu anti-B.