Creasta Munților Căliman/ Călimani, de la est la vest, Vârful Călimanul Cerbului - Colibița

Flaviu Bujor (A.T.A. Turda)

Toamna lui 2000, caldă și secetoasă. Început de octombrie. La 5 dimineața coborâm din tren în Vatra Dornei Băi. Trecem podul peste Dorna și în 10 minute suntem la autogară. Avem autobuz spre Gura Haitii la ora 6.

Drumul urmează Valea Neagra, cale de 27 km. La ora 7 suntem la capătul liniei, în Gura Haitii. Chiar în stație, un stâlp indicator arată traseele spre stâncile 12 Apostoli. Nu există indicator spre Vf. Călimanul Cerbului, unde dorim să ajungem. Din stație urcăm 100 metri pe drumul asfaltat și lângă un podeț peste Valea Neagra Șarului găsim un stâlp vechi de marcaj și un punct albastru. Trecem podul și găsim semnul de marcaj pe un stâlp de curent. Ocolim o casă și pe o potecuță ajungem la firul Văii Granița. (vezi harta masivului la)

Timp de o oră urcăm pe drumul forestier de pe această vale, bine marcat cu punct albastru. La un moment dat pădurea se rărește și putem vedea, spre vest, Pietrele Roșii și stâncile 12 Apostoli. Ieșim într-o poiană unde drumul se pierde printre trunchiuri uriașe de copaci prăbușiți. Avem pentru prima dată priveliște spre zona înaltă a masivului. Muncitorii forestieri ne arată pe unde să o luăm: spre stânga, la 90 grade de unde se termină drumul. Trecem cu greu printre copacii prăbușiți și regăsim marcajul 100 m mai departe.

Urmăm un drum de TAF în urcuș ușor și ieșim într-o altă poiană, mult mai mare, unde sunt câteva stâne. Urcăm abrupt chiar pe lizieră, 15 minute și sărim un gard de bârne care barează poteca. Pădurea de brad se rărește tot mai mult și pe măsură ce urcăm este înlocuită de jnepeniș. Admirăm panorama cu Munții Țibleș (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/muntii-tibles-marcaje-pesteri), Rodnei (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/muntii-rodnei-harti-marcaje-pesteri), Suhard (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/muntii-suhard-marcaje-trasee). Pierdem poteca pe un platou plin de jnepeni dar Vf. Călimanul Cerbului (Cerbuc) este drept în față și dacă nu e ceață nu ne putem rătăci. Urcăm printre câteva stânci și regăsim marcajul punct albastru, pe care îl urmăm până pe vârf.

Nu cred că am mai văzut o priveliște cu atâtea masive montane; mai apar Maramureșului (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/muntii-maramuresului-harta-marcaje), Giumalău (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/muntii-giumalau-harta-marcaje-pesteri), Rarău (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/rarau-harta-marcaje-pesteri), Ceahlău (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/muntii-ceahlau-harta-marcaje), Hășmaș (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/muntii-hasmas-harta-marcaje-pesteri). Mai aproape, în jurul obârșiilor Văii Neagra Șarului, vedem o bună parte a crestei principale a Călimanului, iar mai departe, spre vest, Culmea Tămăului cu Pietrele Roșii. Sare în ochi dezastrul ecologic pe care l-a făcut exploatarea de sulf de pe Muntele Negoiu Românesc.

Vedere de pe Vf. Călimanu Cerbului (2013 m).

Cariera de sulf de pe Vf. Negoiu Românesc; vedere de pe Vf. Călimanu Cerbului.

Sub Vf. Călimanul Cerbului poteca se pierde. Ultimul punct albastru, supradimensionat, e aplicat pe o stâncă, nu departe de vârf, pe drumul spre satul Coverca. În șaua dintre Vârfurile Călimanul Cerbului și Căliman Izvor (Iezerul Călimanului) ajungem după 3½ ore de la plecare. Pozăm lacul de decantare Dumitrelul. Un cerb superb se oprește la 50 metri de noi, ne privește lung, apoi dispare.

Mai departe, marcajele de creastă bandă roșie și punct roșu sunt inexistente, nici poteca nu e de găsit. Urmăm creasta matematic și după 45 minute suntem pe Vf. Căliman Izvor. De aici coborâm abrupt spre sud, până în Șaua Voievodesei, lângă o cruce de lemn. Porțiunea dintre Călimanul Cerbului și Șaua Voievodesei nu se poate străbate pe ceață.

Din șa reapar jnepenii. Ne strecurăm printre ei pe o potecuță și găsim un punct roșu. Poteca se transformă într-un drum prin jnepeniș iar marcajul apare pe pietre, din când în când. Ocolim prin sud-vest Vf. Voievodeasa și urcăm puțin în direcția Vf. Bradu Ciont. Un stâlp de lemn indică locul unde poteca pe care o vom urma se desprinde din drumul pe care am venit din Șaua Voievodeasa (drum care coboară spre refugiul salvamont Iezer, de neutilizat pentru turiști).

Intrăm în jnepeniș, ghidați de câțiva pari de lemn și regăsim marcajul, aplicat pe pietre. Trecem pe sub Vf. Bradu Ciont și coborâm abrupt printre jnepenii care au invadat poteca. Răsuflăm ușurați când ieșim din jnepeniș și ajungem în Șaua Rețitiș, la drumul forestier care leagă orașul Toplița de cariera de sulf de la Negoiul Românesc. Pe acest drum, în coborâre spre stânga, se poate ajunge în 10 minute la refugiul salvamont Iezer.

Urmăm drumul pe pantele vestice și sudice ale Vârfului Rețitiș. Spre sud, dincolo de Defileul Mureșului, se înalță Munții Gurghiu (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/muntii-gurghiu-harta-marcaje). Urcăm ușor pe drumul bine întreținut, accesibil și mașinilor mici și după 30 minute ajungem la cabana meteo de pe vârf. Ne răcorim cu apă proaspătă de la fântâna din curtea cabanei, prima sursă de la Pârâul Granița până aici (să nu uităm frumosul Iezer Rețitiș, de pe partea sudică a crestei - notă de Ică Giurgiu).

Am făcut 3 ore de la reperul anterior de timp. Instalăm cortul lângă cabană. Avem ocazia să asistăm la o demonstrație practică de citire a instrumentelor meteo și de transmitere a datelor. Apusul de soare este splendid. A urmat spectacolul de lumini al așezărilor din Valea Mureșului. Noaptea ne bucurăm din plin de inversiunea termică și e cald în sacii de dormit.

Dimineața suntem treziți de urletele unui urs, din fericire departe, în vale. E înnorat și frig dar răsăritul este frumos. Strângem cortul chiar înainte să înceapă ploaia și pornim spre vest. De pe vârf coborâm în 15 minute în Șaua Nicovala, unde intersectăm drumul forestier. În șa găsim un stâlp indicator din lemn, cu inscripții ilizibile. De aici părăsim drumul și coborâm pe o potecă printre jnepeni, pe versantul sudic al Vf. Pietricelul. În 15 minute întâlnim din nou drumul și îl urmăm alte 10 minute, până în Șaua Negoiu.

Peisajul e dominat de urmele exploatării de sulf, închisă de câțiva ani. În Șaua Negoiu, Clubul Perpetuum Mobile din Tg. Mureș a instalat un stâlp indicator. Marcajele au fost refăcute și sunt excelente pe toată creasta principală, de aici la Colibița. Spre sud se desprinde traseul spre satul Lunca Bradului, pe Valea Ilva, iar spre nord-vest drumul Mariei Tereza, care ocolește Vf. Pietrosul și se întâlnește mai departe cu traseul de creastă.

De aici începe partea cea mai dificilă a traseului. Pentru a sui cei aproape 200 metri diferență de nivel până la fostul refugiu Negoiu Unguresc (a rămas doar fundația) avem nevoie de cel puțin o oră. Poteca se strecoară printre tufe de ienupăr, urcând abrupt pe linia crestei. De la locul fostului refugiu până pe Vf. Pietrosul urmăm o potecă ușor ascendentă și apoi, după un urcuș mai abrupt dar scurt, ajungem pe cel mai înalt vârf din masiv, 2100 metri, după 2½ ore de la plecare.

Ploaia s-a oprit de mult, norii s-au risipit. Admirăm spre nord Creasta Tămăului, cu Pietrele Roșii și stâncile 12 Apostoli. Începem să coborâm spre nord-vest. Poteca se strecoară prin jnepeniș și după 30 minute începe să coboare abrupt. Ajungem la limita dintre jnepeniș și pădurea de brad. Poteca se transformă în drumeag care ocolește pe la nord creasta principală, printre jnepeni, până în Curmătura Tihului. În dreptul Vf. Gruiu dăm de un izvoraș, chiar lângă drum. Este prima sursă de apă de la cabana meteo.

Traseul continuă pe curbă de nivel și după ce trecem de un alt izvor (în dreptul Vf. Ruscii) urcăm ușor pe un picior de munte desprins din Vf. Ciungetu. În dreapta apare satul Dornișoara. Străbatem o poieniță și începem să coborâm pe o potecă mai largă. Trecem pe lângă un alt izvor și ieșim din pădure în poiana din Curmătura Tihului. Un stâlp cu săgeți ne anunță încă 2 ore până pe Vf. Bistricioru. Tot de aici se desprind traseele spre satele Dornișoara (nord) și Răstolița (sud).

Începem urcușul pe o potecă clară și intrăm în pădure. După 5 minute o săgeată indică spre stânga traseul spre Poiana Lungă (drumul Mariei Tereza), care ocolește Vârfurile Bistricioru și Zurzugău, pe la sud. Noi urcăm tot mai abrupt și ieșim din pădure pe un picior de munte desprins din Vf. Strunior. Urcăm ușor spre creastă și intrăm în jnepeniș. Timp de o jumătate de oră urmăm cu greu poteca invadată de jnepeni. Ieșim în sfârșit într-o mică șa, la vest de Vf. Bistricioru. Poteca marcată urcă abrupt, dar scurt și în 15 minute ajungem în șaua dintre Vârfurile Străcior și Bistricior (5 ore de la Vf. Pietrosu). Vedere spre Lacul (https://sites.google.com/site/romanianatura65/home/carpatii-rasariteni/caliman/lacul-colibita-parcurgerea-integrala-a-conturului-muntii-caliman) și satul Colibița.

De pe Vf. Bistricioru, un traseu triunghi albastru (proaspăt refăcut) coboară până la unul din firele de obârșie ale Văii Colbu, după care urmează un interfluviu străjuit la nord de Valea Colbu și coboară în drumul forestier de pe această vale, nu departe de confluența cu Tilimiul de Sus, de unde mai sunt 8 km până la coada Lacului Colibița. Pe noi ne prinde noaptea în pădure și pierdem marcajul. Ajungem la un drum forestier pe care îl urmăm pe curbă de nivel aproape o oră, după care acesta coboară și intră pe Valea Tilimiul de Jos, lângă o cabană forestieră. În 15 minute ajungem la intersecția cu drumul forestier de pe Valea Colbu. O oră mai târziu întindem cortul în curtea unei familii din satul Colibița.

Dimineața, o mașină ne duce pe drumul de contur al lacului și ne lasă în gara din Bistrița Bârgăului. (bibliografie: Traian Naum, Emil Butnaru - Munții Căliman - Editura Sport Turism, București, 1989)

Refugiul Tătaru, situat la sud de Vârful Tihu, pe marcaj bandă galbenă, la o oră de vârf, este o construcție mică din lemn, o singură încăpere cu două priciuri. În preajmă nu este apă iar perimetrul este răscolit de mistreți.

Vara, mai ales, traseele din zonele sălbatice de altitudine este bine să le parcurgem cu rezervă consistentă de apă la noi.

Nu se poate ca o dată ce ai urcat în Căliman și ai văzut ce ține muntele ascuns să nu lași acolo o frântură de suflet și să nu iei în schimb o frântură dădătoare de viață. (Cătălin Cerbulescu, Craiova)

Sectorul apusean al masivului. Mai 2000. Din satul Bistra Mureșului, 500 metri altitudine (DN 15 și haltă CFR pe linia Deda - Toplița), pleacă spre nord, pe Valea Bistra, marcajul cruce albastră, foarte rar. După 4-5 km drumul este distrus de ape. La confluența cu Zăpodea cu Cale (triunghi albastru spre Scaunul Domnului, 1381 m) forța apelor a distrus atât podul cât și drumul forestier. Când ajungem la confluența cu Zăpodea cu Podul găsim punctul albastru spre Scaunul Domnului, iar de cealaltă parte a Bistrei, pe Valea Donca, urcă spre Poiana Tomii punctul roșu.

Pe Pârâul Cofii drumul forestier este însoțit de punct albastru, foarte rar, destul de vechi și nu de punct roșu cum apare pe hărți. Din Poiana Cofii, punct roșu, foarte vechi, merge spre nord, către Lacul Colibița. Banda galbenă, spre vest, către Dealul Negru, este de negăsit; apare în schimb o bandă albastră, foarte rar. (Mihai Cengher, Reghin)

vezi și

Vârful Pietrosul şi traseele din zonă. Megaliţii de la Gura Haitii.

Munţii Căliman, hartă an 2013, 41 x 58 centimetri

Pe la refugiul Lomășiţa spre Lacul Reţitiș

Refugiile din Munții Căliman, coordonatele, anul 2018

anul 2018, refugiu nou în Șaua Negoiu

Refugiu montan în Curmătura Tihu, anul 2018

12 Apostoli şi ceilalţi megaliţi - inclusiv cei adevăraţi

Munţii Căliman şi Bârgău, pe creste

Munţii Căliman şi Bârgău, marcaje misterioase, anul 2008

Căliman, stare marcaje în anul 2012

Carte: Noutăţi din Munţii Căliman, an 2013