Peştera-aven 2 din Sohodoalele Mici, Munţii Mehedinţi
Christian Megulete, Mircea Vlădulescu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
Pe 26-27 octombrie 2013, Mircea Vladulescu, Cristophe Reuss si Christian Megulete (alias Ghemu) de la Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti am facut o tura impreuna cu colegi de la Vulcan Craiova (Stefan Andreescu, alias Fane si doi coechipieri, Dragos Daici, Cristi Radulian), cu scopul principal de a face poze in Pestera-aven 2 din Sohodoalele Mici.
Ca sa ajungem in zona bazinului Motru Sec la o ora rezonabila a trebuit sa plecam din Bucuresti la ora 5. Am mers pe traseul Pitesti - Ramnicu Valcea - Targu Jiu, apoi spre Baia de Arama pana in satul Apa Neagra, dupa care am intrat pe Valea Motru Sec, pe drum neasfaltat dar neted si bine intretinut (cand am ajuns, se faceau lucrari de consolidare si modernizare) (vezi harta zonei in fisierul .pdf mai jos anexat). Era vreme relativ calda, fara vant. Puteam admira padurile cu frunzis in culori de toamna, rosu-auriu, pe alocuri inca verde. (1, foto Cristian Megulete)
1
Ne-am intalnit cu colegii de la Vulcan Craiova, care sosisera cu o Lada Niva si campasera pe malul paraului opus drumului forestier. Masina noastra nu putea trece pe malul opus dar am parcat pe drum si ne-am mutat bagajele in tabara. Dupa ce am luat masa, ne-am echipat pentru pestera.
Am pornit in aval de tabara, usor in jos pe rambleul unei foste cai ferate inguste (2, foto Cristophe Reuss), pana cand am ajuns, dupa aproximativ 400 metri, la baza unei vai perpendiculara pe directia raului.
Am inceput sa urcam pe vale, care este larga, suie cu o panta de aproximativ 30 grade si are pe talveg un drum ingust, foarte accidentat, probabil pentru carute. Dupa circa 500 metri am ajuns intr-o zona mai larga, de unde trebuia sa urcam spre dreapta, pe un versant mai abrupt, cu o panta de 60-70 grade. Ne-am odihnit o clipa la poalele acestuia (3, foto Cristian Megulete), apoi am urcat o diferenta de nivel de 100 metri, pana intr-o sa unde se afla o stana, cu saivan si o mica livada, cu cativa meri. De aici, usor spre dreapta printre niste copaci, am coborat pe partea cealalta pana la gura pesterii (4, foto Cristian Megulete) (vezi harta pesterii in fisierul .pdf mai jos anexat).
2
3
4
4a Intrarea, în decembrie 1975. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
Intrarea in cavitate este un put de 10-12 m in care sunt prabusiti, de localnici, trei copaci. Exista riscul ca animalele domestice sa cada in avene si atunci localnicii au obiceiul de a le astupa; le fac astfel greu sau chiar inaccesibile pentru explorari. Am echipat putul cu scarita si coarda. Am coborat toti pana la baza acestuia; trunchiurile copacilor erau alunecoase. Apoi am luat-o spre stanga, pe panta descendenta, pana am ajuns intr-o sala mare, inalta de 6-7 metri, cu concretiuni. Fane dispunea de aparat foto, trepied si un brat cu patru reflectoare cu leduri, iar eu de aparat foto si blitz. Eu am facut instantanee. Fane a utilizat trepiedul iar pentru iluminat atat reflectoarele cat si blitzuri date de mine pentru scoaterea in evidenta a fundalului. (imagini 5-6, foto Fane Andreescu) (imaginea 7 Cristian Megulete).
5
6
7
8
Ne-am strans bagajele si am revenit la baza putului de intrare, unde pe dreapta este accesul intr-o alta galerie, partial mascata de trunchiul de copac. Dupa un taras descendent, scurt, am ajuns intr-o sala cu concretiuni unde am pus la treaba echipamentul fotografic (imagini 8-10, Cristian Megulete; imagini 11-13, Fane Andreescu). In aceasta zona este si un baldachin de 3-4 m lungime. A fost pozat si baldachinul (imaginea 8) dar unghiul nu-i dezvaluie prea bine dimensiunile. Am zarit si un liliac (imaginea 14, foto Fane Andreescu).
Langa baldachin, ascunsa oarecum dupa el, este intrarea intr-o galerie orizontala, lunga de 10 metri, care duce la un put. Pentru a-l cobori a fost nevoie de scara de la intrare. Mircea a urcat-o, a demontat-o si a adus-o coborand pe coarda. A montat-o la put si a coborat impreuna cu Cristophe. Au dat de un palier la -4 metri, de un al doilea la -14 metri, al treilea pe la -19 metri si putul continua dar s-a terminat scara.
9
10
11
11a Decembrie 1975. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
11b, c Decembrie 1975. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
11b, c Decembrie 1975. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
12
Un strat consistent de aluviuni a fost baza pe care s-a ridicat coloana din imagine şi scurgerea din jurul ei. Apoi aluviunile au fost spălate, coloana a rămas suspendată, dar lipită de perete prin scurgerea de la baza ei; la baza scurgerii au crescut ulterior mici stalactite.
13
14
Apoi am plecat spre iesire, unul cate unul. Urma sa escaladam o panta acoperita cu pamant si frunze venite de afara. Deodata am observat un sarpe. Mai exact, un pui, cazut in capcana naturala reprezentata de aven. Din cauza frigului, se misca destul de lent. Apoi, ajungand la concluzia ca sarpele avea sa moara aici, Fane l-a pus intr-o punga, ca sa-l scoata la suprafata. Mircea, dupa ce a urcat putul de la intrarea acrobatic, folosind numai coarda, montase din nou scarita. Am urcat si noi.
Era inca lumina si cald, vreme splendida. Am urcat inapoi in sa, unde se afla stana. Aici a fost identificata gura unui aven, mai de mult explorat de coechiperii de la Vulcan Craiova, acum astupat de ciobani cu un trunchi de copac. Am luat-o in jos catre tabara. Soarele apusese. Am adunat lemne, am facut foc si Fane a prajit cu mestesug cateva fleici.
În şantul drumului (macadam) de pe Valea Motru Sec am gasit intrarea in Pestera Martel.
15 Foto: Stefan Andreescu
Pana la galeriile mari este de parcurs o portiune dificila, cu tarasuri joase, pe pietre ascutite care seamana cu cele pe care sunt montate caile ferate. Mai sunt si doua puturi, unul de 2 metri, altul de 10, care, desi relativ inguste, datorita unui strat fin de mazga aproape ca nu permit ramonajul. Daca la coborare sunt ca niste tobogane, urcarea este echivalenta cu cataratul pe un catarg uns cu grasime. La putul de 10 metri urci 2-3 metri dupa care aluneci. Doar Mircea l-a urcat la liber. Pana la urma a fost nevoie de o scarita pentru ceilalti.
citeşte despre viaţa în Peştera-aven din Sohodoalele Mici